Abuzul de carne și grăsimi animale

Carnea

Carnea constituie una dintre sursele importante de proteine, dar ea se dovedeşte totodată săracă în minerale, vitamine şi hidraţi de carbon. În Sfânta Scriptură, carnea nu este interzisă, dar se recomandă abţinerea de la consumul excesiv al acestui aliment: Bine este să nu mănânci carne, nici să bei vin, nici să faci ceva de care fratele tău se poticneşte, se sminteşte şi slăbeşte în credinţă (Romani 14, 21).

Consumul de carne conduce la apariția unor boli: guta, pancreatita, litiaza urică, dermatoze, precum și crește predispoziția spre diabet zaharat, boli nervoase, obezitate, deficit de minerale si vitamine, ateroscleroza, cancer, etc. Abuzul de grăsimi duce la creşterea bolilor cardiovasculare, prin creșterea nivelului colesterolemiei şi lipemiei. Carnea este absolut necesară numai pacienților aflați în recuperare după o boală gravă. 

Argumente împotriva consumului de carne

• Carnea conține concentrații mari de antibiotice, hormoni, deșeuri nucleare, steroizi, adrenalină, pesticide, erbicide și mulți alți compuși chimici, de natură toxică. Toate aceste substanțe sunt excitante, puternic iritante și pot crea o senzație temporară de încărcare cu energie, numai că vor induce ulterior oboseală; 
• Carnea provenită de la animale bolnave conține virusuri și paraziți, ceea ce conduce la intoxicatii acute, boli infectioase si parazitare;
• Carnea provenită de la animale de crescătorie conține toxine din furajarea animalului (medicamente, chimicale, hormoni), precum și toxine provenite din poluarea furajelor (substanțe din industria chimică și petrolieră, metale grele - plumb, cadmiu, mercur, arsen, crom);
• Carnea provenită de la toate animalele conține substanțe de stres provenite din suferința morții (adrenalina, noradrenalina);
• Fiziologic, consumul de carne nu este necesar organismului uman, fiindcă principiile nutritive existente în acest aliment pot fi preluate din alte surse de proteine mai valoroase decât cele din carne (ciupercile, brânzeturile, unele legume, cerelele integrale, ouăle şi, în ultimă instanţă, peştele). Totalul de proteine necesare pe zi şi pe individ este cuprins între 70 şi 90 de grame, el putând fi asigurat cu uşurinţă din proteinele plantelor şi alimentele vegetale. Se ştie că un procentaj important de proteine se află şi în lapte brânză, iaurt, grâu complet, porumb, nuci, etc. 
• Omul nu este un carnivor prin natura sa, sistemul său digestiv demonstrând că el a evoluat de-a lungul milioanelor de ani, hrănindu-se numai cu fructe, oleaginoase, cereale şi legume. 
• Aminoacizii din sistemele vegetale conțin mai multă energie și sunt mai ușor de descompus și utilizat de organismul omenesc, motiv pentru care  dietele vegane, ceea ce înseamnă o mare varietate de fructe, legume și nuci crude, nu sunt niciodată deficitare la capitolul aminoacizi. Pe de altă parte, carnea presupune un consum mai mare de energie în vederea extragerii aminoacizilor din care e formată. Efortul digestiv pentru metabolizarea cărnii este foarte mare - în special pentru ruperea lanţurilor de aminoacizi -, iar pH-ul devine acid;
• Spre deosebire de plante, care au o membrană celulară rigidă şi un sistem circulator simplu, celulele animale mor foarte rapid când circulaţia este oprită. Proteinele animale se coagulează şi sunt secretate enzime autodistructive; se formează o nouă substanţă numită "ptomaină". De aceea, carnea, peştele şi ouăle se descompun şi putrezesc rapid. Bacteriile intestinale, în loc să acţioneze ca fermenţi, provoacă putrefacţia bolului alimentar, situaţie care antrenează infiltrarea substanţelor toxice în vasele sanguine pentru a le elimina, organismul va trebui deci să cheltuiască mult mai multă energie;
• Fiind bogată în azot, carnea elimină calciul. Este extrem de nocivă din cauză că dezechilibrează raportul dintre calciu și fosfor. La carne, raportul dintre calciu și fosfor este în favoarea fosforului, în timp ce la plante și legume raportul dintre aceste minerale esențiale este echilibrat;
• Proteinele din carne determină creșterea nivelului de zahăr din sânge. Prin urmare, organismul va dezintegra grăsimea și o va converti în glucoză, pentru a induce starea de echilibru. Glucoza care intră în reacții va determina creșterea nivelului glucozei din sânge;
• Sinteza vitaminei B12 este mult frânată, ceea ce va antrena starea de anemie;
• Consumul de preparate din carne, în care se introduc ca adjuvant polifosfaţii, determină un aport suplimentar de fosfor şi, ca urmare, dezechilibru între P şi Ca. Este cunoscut că excesul de fosfor antrenează precipitarea Ca sub formă de fosfat tricalcic insolubil, care se elimină prin fecale;
• Toxinele de origine animală au tendinţa să perturbe metabolismul hidraţilor de carbon, de unde apare pericolul diabetului;
• Substanţele neasimilabile produse în timpul digestiei cărnii se pot fixa şi creează astfel apariţiei tumorilor, adesea canceroase; din cauza conţinutului acid ridicat, consumul mare de proteine din carne este asociat şi cu cancerul de colon.
• În practica alimentaţiei moderne, cele mai multe preparate din carne abundă în aditivi alimentari. Se ştie ca o bucată de carne, după numai câteva zile de la sacrificarea animalului respectiv, capătă o culoare nesănătoasă gri-verzuie măslinie; pentru a împiedica această degradare, industria cărnii foloseşte curent diferite substanţe ca: nitraţi şi alţi conservanţi pentru a o face în mod artificial (dar nesănătos) să apară roşie. Pentru a creşte cât mai repede şi pentru a aduce cât mai mult profit; animalele sunt adeseori îndopate; li se inoculează mari cantităţi de hormoni care le stimulează în mod haotic creşterea, li se administrează stimulenţi în exces ai apetitului, antibiotice, calmante şi amestecuri alimentare chimice;
• Tractul gastrointestinal al omului e de 4 ori mai mare decât al carnivorelor, având o capacitate de asimilare de 1000 ori mai mare; Deoarece proteina din carne intră rapid în putrefacție iar tractul gastrointestinal are o lungime atât de mare ea, va  putrezi înainte de a fi eliminată. Prin digestia şi metabolismul proteinelor se formează numeroşi acizi, inclusiv acidul uric (care provoacă guta), acidul fosforic şi acidul sulfuric. Aceşti acizi au o acţiune iritantă şi inflamatoare asupra ţesuturilor. Ei stimulează răspunsul nervos, ceea ce conduce la hiperactivitatea ţesuturilor. Procesul de putrefacție provoacă acidoză care va inflama celulele, distrugându-le. Carnea mai e și mediul de producerea acidului sulfuric și fosforic, ambii puternic inflamatori și distrugători pentru țesuturi.
• Structura proteinică nu poate fi utilizată ca atare de organism, ea trebuind să fie mai întâi descompusă în elementele constitutive simple, care se numesc aminoacizi, pentru ca organismul să o poată utiliza. Acest proces consumă energie, în loc să o genereze. 
• Musculatura masivă, depusă ca urmare a dietelor bogate în proteine, va fi eliminată în cursul detoxifierii, deoarece este vorba de aminoacizi „suprapuşi”, care nu sunt neaparat necesari în procesele normale din organism. Când este descompusă, proteina eliberează acid fosforic şi acid sulfuric, ambii extrem de toxici şi dăunători pentru ţesuturi. Proteina va arde electroliţii pentru a converti aminoacizii în săruri (ionizare), neutralizând astfel efectele lor adverse.
• Energia provenind din consumul de carne se poate datora şi hormonilor de creştere cu care sunt hrănite vitele (sau alte animale), cu scopul de a stimula creşterea rapidă. Cum această energie e furnizată în special de adrenalina prezentă în ţesuturile organice, e vorba doar de o energie simulată, nu de o energie dinamică. În momentul când animalele sunt sacrificate la abator, frica exercită presiune asupra zonei medulare a glandelor suprarenale, declanşând producerea de epinefrină (cunoscută şi sub numele de „adrenalină”), care este un neurotransmiţător, şi stimulează trecerea energiei prin sistemul nervos către ţesuturile din organism; de aici senzaţia de surplus de energie. Totuşi, după ce aţi consumat carne încărcată de adrenalină, glandele suprarenale vor uza, devenind leneşe în producerea de neurotransmiţători proprii. Primul efect este scăderea tensiunii arteriale (tensiunea sistolică sub 118 este o tensiune scăzută). Pe măsură ce vom transmite ereditar această epuizare a glandelor suprarenale. Glandele suprarenale sunt slăbite, organismul nu mai reuşeşte să producă steroizi (antiinflamatoarele de care avem nevoie), deoarece carnea genereazâ o aciditaie care amplifică şi mai mult procesele inflamatoriil. Organismul va începe să utilizeze colesterolul în locul steroizilor acolo unde este prezentă inflamaţia. Aceasta devine o problemă extrem de gravă, deoarece în condiţii de acidoză, lipidele se lipesc şi formează plăci „în” şi „pe” ţesuturi.
• Ficatul, pancreasul, rinichii şi intestinele sunt distruse dacă se consumă prea multe proteine din carne. La persoanele suferind de o slăbiciune a glandelor suprarenale, o alimentaţie bogată în proteine va obliga ficatul să producă mari cantităţi de colesterol, care va începe să formeze plăci în întregul organism, dar mai ales la nivelul sistemului vascular, al ficatului şi rinichilor. De asemenea, va fi iniţiat procesul de formare a calculozei la nivelul ficatului şi al colecistului.

Untul

Este un produs sută la sută natural, pe care de obicei îl mâncăm dimineaţa la micul dejun. Se mai foloseşte la torturi şi la prăjituri.

Chiar dacă este un produs natural, nu este şi sănătos. Untul are peste 80% grăsime din lapte şi pentru a obţine un singur kilogram de unt este nevoie de 20 kilograme de smântână.
Deși untul are un conținut mai mare de grăsimi saturate, el oferă avantaje nutriționale considerabile: e bogat în vitamina A într-o formă resorbabilă, și în vitaminele E și K. De asemenea, conține acid lauric, care are proprietăți antifungice și antibacteriene puternice. Untul conține și vitamina D, esemțială pentru absorbția de calciu. Dar țineți minte: mâncați unt cu moderație!

Cum evităm efectele negative ale abuzului de carne și grăsimi  animale

Se recomandă: consumarea la fiecare masă a grăsimilor de bună calitate, carne bio şi produse lactate, peşte gras (somon, anşoa, scumbie, ficat de morun), ouă bio, grăsimi vegetale bune, prezente în migdale, nuci. alune, fistic, avocado, ulei de cocos.

Neajunsurile alimentaţiei vegetariene

Toate aceste argumente împotriva consumului de carne şi alimente de origine animală nu înseamnă excluderea totală a acestora, pentru că în unele situaţii, aceste produse sunt indispensabile sănătăţii.
Cel de-al doilea război mondial a creat, prin restricţiile impuse, condiţii să se promoveze mai mult alimentaţia lipsită de proteinele animale, cu efecte grave asupra proceselor de reproducere, dezvoltării fătului, lactaţiei, asupra femeii în perioada de matemitate şi a dezvoltării armonioase a copilului.
Principalul neajuns al alimentaţiei pur vegetariene constă în faptul că nu asigură necesarul organismului în toţi aminoacizii esenţiali, iar prezenţa factorilor antinutritivi inhibă utilizarea substanţelor biologic active, în special în bioelementele fier, zinc, cupru. Efectele negative se manifestă pregnant asupra organismelor în dezvoltare şi la femeile gravide.
Studiile recente făcute în sudul Indiei, unde populaţia, din considerente religioase are o alimentaţie pur vegetariană, au arătat că majoritatea copiilor ce depăşesc vârsta da 3 ani prezintă o dezvoltare fizică şi psihică inferioară, în nutrienţii necesari, pun această situaţie pe seama vegetarianismului.
Totuşi, un număr destul de mare de nutriţionişti subliniau ideea ca realizarea unei predominanţe a alimentaţiei e de dorit la persoanele care au vârsta de peste 40 de ani, efectele profilactice fiind benefice.