În chimie, pH-ul (potențialul de hidrogen) reprezintă logaritmul zecimal cu semn schimbat al concentrației ionilor de hidrogen dintr-o substanță, indicând caracterul acid sau bazic al acesteia.
Noţiuni introductive
Elementul de construcţie care stă la baza formării universulul și vieții e atomul. Acesta este format dintr-un nucleul (centru), format dintr-un nucleu compus din protoni încărcați cu sarcină pozitivă, în jurul cărora gravitează, fiind atrași de o forţă magnetică, electronii încărcați cu sarcină negativă. Numărul de electroni şi de protoni pe care îl are un element va determina tipul acestul element.
Elementul având cea mai simplă structură este hidrogenul, fiind format dintr-un proton, ce constituie nucleul, şi un electron care gravitează în jurul lui. Dacă acest atom de hidrogen intră în contact cu un alt atom căruia îi va ceda electronul, atunci va rezulta un atom de hidrogen fără electron, care se numeşte ion de hidrogen. Această situaţie va genera un potenţial magnetic (sau activitate magnetică; magnetismul apare când doi poli opuşi se atrag, iar doi poli cu sarcină identică se resping) mai mare, ceea ce va conduce la crearea unui acid.
Un element creat poate avea iniţial o sarcină negativă, numită alcalină, și va provoca o reacție cationică (cationic are sensul de a dispersa sau scinda). Prin procesul de ionizare (magnetismul elementelor chimice), acelaşi element se poate încărca pozitiv, devenind anionic (acid).
Compuşii care se combină cu protonii se numesc alcalii (sau baze) şi sunt, fireşte, alcaline. Atomii acestora au un electron în plus.
Se poate astfel spune că protonii influenţează acizii, iar electronii influenţează alcalii. Rezultatul acestor procese de disociere şi de asociere (oxidare şi ionizare) va fi homeostazia - adică menţinerea echilibrului în organism. Homeostazia este obţinută când alcalinitatea organismului este mai mare decât aciditatea lui. Dacă acest echilibru (sau homeostaza) este perturbat de nivelul de toxicitate şi de; consumul de hrană predominant acidă (care va produce acidoză), atunci ţesuturile nu vor reuşi să îşi îndeplinească în mod corespunzător funcţiile respective. Rezultatul va fi îmbolnăvirea organismului.
Este vital să menţinem echilibrul pH-ului din organism, adică un raport echilibrat între acizi şi alcali. Nivelul normal al pH-ului este cuprins între aproximativ 80% alcalin şi 20% acid. Dacă din cauza regimului alimentar şi a stilului de viaţă, aciditatea din organism este prea mare, vom crea condiţiile de formare a unor reacţii anionice, ceea ce va conduce la formarea calculilor şi inflamaţii. Pentru a inverse efectul, trebuie să creăm conditiile pentru reacţia de alcalinizare, care este cationică şi antiinflamatoare. Această reacţie va sparge şi dizolva depunerile de calciu, celulita şi pietrele lipidice. Aceste depuneri se pot forma sau acumula oriunde în organism, dar mai ales în ficat, vezica biliară şi rinichi. Această alcalinizare sau neutralizare a acizilor nu se poate produce decât în prezenţa electroliţilor alcalini. Dacă nu aţi adoptat o dietă bogată în fructe şi legume în stare crudă, organismul nu va primi cantitatea suficientă de electroliţi, care sunt vitali în menţinerea sănătăţii. Veţi provoca astfel în organism hiperaciditate şi deshidratare.
Oxidare şi ionizare
Oxidarea şi ionizarea nu sunt decât două dintre căile care favorizează descompunerea şi recompunerea, sau transformarea materiei dintr-o formă în alta. Descompunerea şi recompunerea fac posibilă înnoirea permanentă a vieţii.
Oxidarea este procesul prin care un element se combină cu oxigenul. În cadrul acestor combinaţii, electronii sunt aruncaţi de pe orbita nucleară din atomul respectiv, ceea ce măreşte gradul de pozitivitate sau valenţa protonului.
Oxidarea poate fi benefică pentru organism, susţinând alcalinizarea, sau poate da naştere radicalilor liberi, provocând astfel distrugerea celulelor. Acest lucru e evident mai ales în acidoză, odată cu care se instalează inflamaţia ţesuturilor. Radicalii superoxizi se formează atunci când compuşii oxigenului nu au fost descompuşi complet sau utilizaţi corespunzător, din cauza prezenţei stării inflamatoare {acidoza). Această situaţie va provoca disfuncţii la nivel celular sau distrugere celulară.
Aceşti compuşi ai oxigenului sunt mai greu de descompus dacă nivelul lor din organism e scăzut sau dacă sistemul imunitar e hipoactiv. Dacă descompunerea şi utilizarsa compuşilor oxigenulul funcționa slab, atunci se vor forma radicali liberi, care în lipsa ionizării sau neutralizării se vor uni, generând şi mai multe probleme la nivelul ţesuturilor.
Antioxidanţii sunt atraşi de radicalii liberi de care se leagă, neutralizând efectele lor adverse.
Oxidarea conduce la ionizare, sau la transmutarea unor elemente sau a unor compuşi sau ioni simpli. În serul sanguin, în urma procesului de oxidare, se formează electroliţi care sunt buni conducători de energie.
Ionizarea produce atât ioni cu sarcina pozitivă, cât şi ioni cu sarcină negativl. Ionii, ca şi enzimele, sunt catalizatorii din organismul uman, care produc acţiunea şi reacţia, sau procesele de construcţie şi de distrugere. Sodiul, potasiul, magneziul şi calciul sunt ioni pozitivi şi se numesc cationi. Printre ionii negativi se numără clorurile, sulfaţii, fosfaţii şi carbonaţii, care se numesc anioni.
Un nivel prea ridicat de calciu ionizat va duce la formarea de calculi, de ciocuri osoase şi alte afecţiuni de acest tip. Cantităţile în exces de calciu ionizat trebuie transformate din nou, prin alcalinizare/oxidare, în forma originară de electrolit, sau transformate în săruri, pentru a putea fi eliminate mai uşor din organism.
Cu toate acestea, acizii sunt necesari în desfăşurarea proceselor de ionizare şi oxidare.
Astfel:
0 ≤ pH < 7
|
pH acid (substanță acidă)
|
pH = 7
|
pH neutru (substanță neutră)
|
7 < pH ≤ 14
|
pH alcalin (substanță bazică sau alcalină)
|
Scara de măsurare a acestor cantități de ioni de hidrogen este de la "0" (aciditate extremă) la "14" (alcalinitate extremă).
pH-ul în organismul uman
pH-ul sângelui unei persoane sănătoase este 7,35-7,40, dar dacă scade la 7,2 persoană intră în comă şi la 7,1 moare. Modificarea valorii pH cu o unitate la modificarea acidității sau alcalinității în proporţii de 10:1 (astfel o apă cu pH = 7,5 este mai alcalină de 2 ori decât una cu pH = 7,4; una cu pH = 8,0 este de 10 ori mai alcalină decât una cu pH = 7,0).
Toate lichidele corpului: sângele, limfa, saliva și mucoasele au reacție alcalină. Sângele este cel care trasportă hrana pentru toate celulele noastre, el alimentând toate organele şi este foarte important pentru sănătate ca el să-şi păstreze un pH normal.
Este vital să menţinem echilibrul pH-ului din organism, adică un raport echilibrat între acizi şi alcali. Nivelul normal al pH-ului este cuprins între aproximativ 80% alcalin şi 20% acid. Dacă din cauza regimului alimentar şi a stilului de viaţă, aciditatea din organism este prea mare, vom crea condiţiile de formare a unor reacţii anionice, ceea ce va conduce la formarea calculilor şi inflamaţii. Pentru a inverse efectul, trebuie să creăm conditiile pentru reacţia de alcalinizare, care este cationică şi antiinflamatoare. Această reacţie va sparge şi dizolva depunerile de calciu, celulita şi pietrele lipidice. Aceste depuneri se pot forma sau acumula oriunde în organism, dar mai ales în ficat, vezica biliară şi rinichi. Această alcalinizare sau neutralizare a acizilor nu se poate produce decât în prezenţa electroliţilor alcalini. Dacă nu aţi adoptat o dietă bogată în fructe şi legume în stare crudă, organismul nu va primi cantitatea suficientă de electroliţi, care sunt vitali în menţinerea sănătăţii. Veţi provoca astfel în organism hiperaciditate şi deshidratare.
Alimente acide şi alimente alcaline
Organismul utilizează elementele cu care este hrănit pentru a crea ţesuturi noi sau pentru a descompune (sau transforma) ţesuturile existente. Organismul preia compuşi sau elemente complexe pe care le descompune până la formele lor cele mai simple. Deoarece celulele au pori foarte mici, ele permit numai accesul structurilor simple. Elementele simple devin catalizatorii vitali, care provoacă acţiune şi reacţiune în organism, prin procesul de transmutare biologică, care constă în crearea noului şi distrugerea vechiului.
Alcalii produc anabolismul, adică aspectele creatoare legate de construcţia, reconstrucţia şi dezvoltarea vieţii. Acizii produc catabolismul - aspectele legate de descompunere şi distrugere ce se petrec în natură. Alcalinitatea dispersează, pune în mişcare şi curăţă organismul, în timp ce acizii coagulează, formează aglomerări şi provoacă stagnare în organism.
Medicul Theodore A. Borory are o teorie conform căreia organismul are un pH alcalin imprimat de o dietă alcalină în care apa alcalină are un rol esențial. El afirmă că toate bolile au drept cauze deșeurile acide din organism. Nutrienții din alimente ajung în celule prin sânge și unele, în special glucidele, sunt transformate în energie și altele în săruri acide sau alcaline, apă și dioxid de carbon. Sărurile acide eliberează în corp ioni de hidrogen H+, ce produc radicalii liberi și reziduuri acide parțial eliminate prin rinichi, plămâni și piele. Multe se acumulează în corp, în zone unde țesuturile sunt mai slab irigate, pe burtă la bărbați și pe șolduri la femei. Deșeurile acide precum colesterolul, acizii grași, acidul uric, fosfați, se acumulează în articulații sau în anumiți mușchi, sau în rinichi și produc o hiperaciditate avansată, ce va determina în timp apariția unor boli precum ateroscleroză, gută, pietre la rinichi și colecist, reumatism sau îmbătrânire prematură. Prin consum de apă alcalină, organismul reușește să scadă aciditatea generată de carne, lapte, ouă. Atunci când consumăm carne, lapte și ouă. în fiecare zi, și le mai și însoțim cu băuturi ca apă minerală și cola, organismul se acidifică, și atunci se declanșează fenomenul de homeostazie. Prin mecanisme biochimice specifice, prin care se menține pH-ul sângelui la valori normale (7,35-7,45).
Cum reușește organismul nostru să anihileze ceea ce mâcăm și bem? Dizolcând sau furând calciu și magneziu din oase, păr, unghii, dantură, dar și alte minerale: Na, K, Zn, Cu, Fe. Pentru a obține substanțe tampon, de regulă bicarbonați precum: bicarbonatul de sodiu (NaHCO3), bicarbonatul de potasiu (KHCO3), bicarbonatul de magneziu (Mg(HCO3)2), și alți bicarbonați care reușesc să mențină pH-ul sângelui la valori normale.Organismul tânăr reușește să mențină pH-ul la valori normale prin secreția substanțelor tampon de către stomac și pancreas, dar pe măsura înaintării în vârstă, procesul biochimic de secreție a bicarbonaților se reduce. Dacă la 50 de ani deficitul alcalin intern este de 5%, el crește la 25%, la vârsta de 70 de ani. Creșterea acidității este cauza majorității bolilor, chiar și a celor infecțioase pentru că în mediul acid trăiesc majoritatea agenților patogeni. Din această cauză, capacitatea organismului de a neutraliza și elimina deșeurile acide scade vizibil odată cu înaintarea în vârstă. Cu cât activitatea anionică este mai intensă în organism, cu atât va creşte aciditatea, provocând astfel acidoza. Iar acidoza este cauza unor afecţiuni ca malnutriţia, ateroscleroza, inflamaţiile, calculoza, dureri diverse, epuizare electrolitică (deshidratare), tumefiere, convulsii şi moarte.
Când sunt prea toxice acide, se produce o perturbare a pH-ului atunci când acesta scade sub limita minimă de 7,35%. În astfel de situații în anumite zone ale corpului (de regulă stomac și pancreas) începe secreția substanțelor tampon care echilibrează pH-ul.
Prin urmare, alcalinizarea este soluţia care face posibilă regenerarea. Apa alcalină ajută organismul să elimine deșeurile acide transportate de sânge prin neutralizarea și eliminarea acizilor dăunători, fără a extrage din corp mineralele valoroase de care acesta are nevoie, precum Ca, K, Mg. Bând apa alcalină și mâncând alimente preponderent alcaline, am fi tentați să credem că putem modifica ușor pH-ul mediului nostru intern, sângelui și limfei; nimic mai fals! pH-ul mediului intern se schimbă foarte greu într-un sens sal altul pe cale alimentară. Organismul are propriul mecanism de alcalinizare, mediul intern și echilibrul acido/bazic fiind greu de modificat. Hrana noastră este sănătoasă sau mai puțin sănătoasă, alcalină sau acidă - numai până pătrunde în intestinul subțire. Aici se varsă secrețiile pancreasului, care alcalinizează toți nutrienții înainte de a produce arsuri sau alte deteriorări ale organelor interne.
Alimente care creează alcalinitate
Ele răcoresc şi alină ţesuturile inflamate, vindecă ulceraţiile şi accelerează funcţiile celulare.
Organismul uman este predominant alcalin. Majoritatea lichidelor organice sunt sau ar trebui să fie alcaline, inclusiv sângele, saliva, urina, lichidele sinovale, lichidele cerebrale şi enzimele digestive (cu excepţia celor din stomac). Dacă aceste lichide devin acide, se poate ajunge la degradare şi moarte. Singura cavitate acidă din organism este stomacul. Aici se produce descompunerea iniţială a proteinelor. Enzimele prezente în cavitatea bucală, în pancreas şi intestine sunt utilizate în digestia alcalină.
Dacă vreţi să aibă loc procesul de detoxificare, este nevoie de alimente care alcalinizează. Alcalinizarea este cheia succesului procesului de regenerare şi de însănătoşire a organismului. Un exemplu care ilustrează importanţa alcalinizării este prezent în medicina de urgenţă. În camera de gardă a spitalelor, sau, în alte cazuri, în tratamentele de urgenţă, pacientului i se administrează intravenos soluţie salină normală, de sodiu. Sodiul mai este supranumit „mare|e alcalinizator”, fiindcă permite inversarea procesului de acidoză, principala cauză a durerii, tumefierii şi inflamaţiei.
Fructele şi legumele în stare crudă intervin în acelaşi sens ca şi soluţia salină obişnuită, dar au proprietăţi energizante şi nutritive mult mai puternice.
Alimente alcaline cum sunt fructele şi legumele, constituie hrana naturală, adecvată fiinţei umane. Dieta ar trebui să conţină în proporţie de cel puţin 80-90% alimente care produc alcalinizare.
Alimente care creează aciditate
Alimentele care creează aciditate au un conţinut ridicat de sulf, fosfor şi azot. Sunt alimente preponderent proteinice (bogate în aminoacizi). Această categorie de alimente include, printre altele carnea de orice fel, ouăle, cerealele, fasolea, nucile, produsele lactate pasteurizate şi roşiile preparate la foc.
Majoritatea alimentelor care conţin proteine animale sunt iritante pentru mucoasa şi celulele organismului uman, invocând reacţia sistemului imunitar.
Aceasta este cauza care provoacă reacţia sistemului limfatic şi a mucoasei, care vor răspunde producând mucus şi celule limfatice. Proteinele străine provoacă secreţii mucoase la nivelul întregului organism, generând stări congestive. Cu cât vom consuma mai multe alimente de acest gen, cu atât starea congestive se va amplifica, şi cu cât vom provoca mai multe congestii, cu atât vom stimula stocarea mucozităţilor, până când plămânii, cavităţile sinusurilor, canalele urechii şi gâtul se vor suprasatura. Şi intestinele se saturează cu aceste secreţii de mucus. Această situaţie va favoriza instalarea paraziţilor, va mări numărul de limfocite şi va produce inflamaţii, care vor afecta capacitatea organismului de a funcţiona adecvat. Congestiile şi inflamaţiile pot conduce, în final, la moarte celulară.
Cel mai grăitor exemplu de alimente congestive şi care provoacă inflamaţii şi reprezintă produsele lactate. Aceste proteine sunt atât de abrazive pentru ţesutunle organismului, încât numeroase persoane simt pur şi simplu congestionarea plămânilor, a sinusurilor, urechilor şi gâtului chiar în momentul consumării lor.
Congestionarea va afecta funcţionarea ţesuturilor în zonele în care se acumulează mucozităţi sau în care acestea sunt împinse în profunzime. Majoritatea acestor mucozităţi şi toxine se depozitează sau este filtrată în sistemul limfatic, în special în ganglionii limfatici. Organismul se străduieşte constant să elimine aceste congestii prin procese precum răceli şi gripe, bronşite, tuse şi strănut. Specialiştii în medicină convenţională interpretează efortul organismului de a elimina aceste toxine şi mucozităţi drept semne de „boală” şi încearcă să înlăture efectele prescriind produse farmaceutice chimicotoxice care nu fac decât să agraveze problema. Preparatele farmaceutice sunt supresoare în sensul eliminării organice a mucozităţilor şi/sau otrăvurilor. Sistemul imunitar este reprimat şi suprasolicitat în încercarea sa de a combate acest ultragiu enorm adus organismului.
Mulţi oameni consumă alimente preponderent acide. Prin urmare, din cauza conţinutului ridicat de fosfor şi de azot al acestor alimente, organismul pierde calciu şi electroliţi, fiindcă foloseşte cantităţi însemnate din aceste minerale alcaline pentru tamponarea elementelor acide.
Cel mai bine este ca dieta să cuprindă alimente acide numai în proporţie de 10-20%. Alimentele alcaline trebuie consumate mai ales primăvara, vara şi toamna, când temperatura de afară este mai ridicată. În perioadele de frig ale anului, sau iarna alcalină, ponderea alimentelor acide poate fi mai mare. Când temperatura de afară este ridicată (acidă), trebuie să consumaţi hrană cu temperatură scăzută (alcalină), şi invers.
Deoarece homo sapiens este o specie alcalină, organismul lui nu este pregătit din punct de vedere biologic pentru alimentele predominant creatoare de reacţii alcaline. Aceste alimente sunt cele care induc starea de sănătate şi de vitalitate, în timp ce alimenteie care creează aciditate vor induce boală.
| Acizii sunt compuşi chimici în a căror componenţă intră întotdeauna hidrogen. Ei au capacitatea de a furniza ioni de hidrogen cu sarcina pozitivă, într-o reacţie chimică. Gradul de aciditate este determinat de numărul ionilor de hidrogen în reacţia respectivă. Acizii furnizează protoni unei substanţe, creând efectul de legătură ca şi în cazul formării oaselor sau a calculilor. | Alcalii sau bazele au sarcină negativă şi Sunt atraşi de protoni. Alcalii neutralizează acizii. De exemplu acizii toxici eliberaţi În urma procesului digestiv (acid sulfuric şi acizi fosforici), care sunt convertiţi în săruri netoxice prin combinarea cu electroliţii alcalini. Aceste săruri lipsite de toxicitate sunt apoi evacuate din organism prin intermediul rinichilor. Reacţia de neutralizare a acizilor este vitală pentru organism fiindcă în lipsa ei, efectele adverse pe care le au acizii asupra ţesuturilor sunt devastatoare. |
| Acizii ard şi inflamează ţesuturile, provocând disfuncţii la acest nivel. | Alcalii sunt benefici, având o acţiune antiinflamatoare asupra ţesuturilcr. |
| Acizii pot distruge ţesuturile (celulele). | Alcalii pot vindeca ţesuturile. |
| Într-un mediu acid, substanţele nutritive devin anionice (coagulează). | Într-un mediu alcalin, substanţele nutritive devin cationice(dispersează). |
| Acidoza provoacă legături între grăsimi, minerale şi alte elemente, ducând la formarea calculilor de orice tip, hepatici, biliari şi renali. De asemenea, poate provoca ataşarea celulelor sanguine şi a plachetelor. Toate acestea duc la înfometare celulară (prin utilizarea insuficientă a substanţelor nutritive), accidente vasculare şi alte episoade de acest tip. | Anumite alimente (carbohidraţi) necesită intervenţia sucurilor digestive alcaline pentru desccmpunerea lor; altele (proteine) necesită intervenţia sucurilor gastrice acide. |
| Acidul este cel care lasă în gură gustul acru. | Alcalii au gust dulce. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu