Apa reprezintă, după cum știm, cel mai important component anorganic al organismului nostru. Pentru fiecare din noi, apa constitue peste 60% din greutatea corporală: 75% la nou-născut, peste 80% la prematur, 65% la vârsta adultă, procentul scăzând odată cu înaintarea în vârstă. La 30 de ani conținutul hidric al omului este de 60% iar la 70 de ani de circa 46%. Dacă un bărbat are în medie 55% apă, o femeie are doar 50%, această diferență datorându-se unei cantități mai mari de grăsimi.
Mai mult de jumătate din totalul de apă dintr-un organism se găsește în celule, restul fiind repartizat în vasele sanguine și limfatice respectiv o mare parte în spațiul dintre celule și vase, acesta din urmă fiind numit și spațiu interstițial. Sângele și ficatul conțin 80% apă. Tiroida, splina și rinichii conțin până la 85%. Creierul este compus 90% din apă. Mușchii conțin apă în proporție de 75%, cartilajele 55%, țesutul gras 30%, oasele au 20% apă, iar dentina, 10%. La nivelul cartilagiilor, componența apei este de 90%; când cartilagiul este deshidratat, începe să pocnească. Oasele au nevoie de apă în aceeași măsură, și multe dintre durerile de oase, precum și sindromul de alunecare al discului lombar sunt cauzate de deshidratare. Tensiunea arterială mare, problemele legate de vasele de sânge sunt cauzate de lipsa apei din corp. Pe cât de multe și importante sunt rolurile apei pentru ființele vii, pe atât de simplă este structura ei, ea fiind alcătuită din doi atomi de hidrogen și unul de oxigen.
Ralph Vornehm a prezentat componența de apă a fiecărui organ din corpul omenesc, începând cu celulele, sângele, neurotransmițătorii, și terminând cu organele. Astfel, creierul conține 90% apă, ceea ce explică într-un fel capacitatea acestuia de a transmite mesajele către toate organele cu viteze uluitoare; neurotransmițătorii responsabili de transmiterea acestor mesaje conțin tot 90% apă. Este de înțeles atunci de ce când nu bem apă nu mai simțim cu timpul senzația de sete. Neurotransmițătorii deshidratați nu mai transmit corect mesajul „mi-e sete”, așa încât setea începe să mistuie corpul, încep durerile (și ele semnale de deshidratare) și patologia multor organe.
„Celulele corpului nostru nu se ating între ele pentru că înoată în apă, la fel ca și nervii” (Ralph Vornehm).
Ce se întâmplă când apa din corp este murdară? Celulele comunică printr-un sistem de tip biolaser. Există un tip de apă în interiorul celulei și un alt tip de apă în afara ei. Schimbul între acestea purifică celula și o ajută să funcționeze corect. Dacă nu bem apă regulat, celulele se intoxică. Când membrana unei celule nu este bine hidratată, corpul declanșează un mecanism de urgență ca formă de apărare și de hidratare. Corpul se protejează de deshidratare cu ajutorul colesterolului. Membrana se îmbracă într-o peliculă protectoare ca o cremă, care împiedică uscarea.
Studiile efectuate au arătat că în 90% din cazuri colesterolul scade în 21 de zile de apă băută corect, ceea ce înseamnă că în 90% din cazuri colesterolul este crescut din cauza deshidratării.
Ralph Vornehm arată că celulele deshidratate se află într-un fel de sferă întunecată (după care devin mutante și se ajunge la cancer). Studiile făcute pe celulele canceroase au arătat că acestea nu mai comunică între ele.
Ce se întâmplă la nivelul sistemului digestiv dacă nu bem apă înainte de masă (o cană cu o jumătate de oră înainte de masă, și nu se bea apă în timpul mesei)? Corpul nostru are nevoie de sânge pentru a efectua procesul digestiv, și este bine cunoscut faptul că sângele este compus 80% din apă. Pentru a efectua corect procesul de digestie, sângele trebuie să fie hidratat corect înainte de masă, altfel sângele se îngroașă și de aceea pentru a se hidrata extrage apa din organele vitale. În organismul nostru, fiecare celulă luptă pentru a-și întreține viața proprie, ceea ce face ca în ultimă instanță să conducă spre vița întregului organism.
În organismul uman, la fel ca și în natură, apa se află într-o continuă circulație. Prin intermediul apei se desfășoară toate funcțiile noastre metabolice și de schimb celular, sunt distribuite substanțele nutritive și extrase reziduurile toxice rezultate din metabolism. Apa transportă substanțele nutritive spre toate organele, intră în componența tuturor celulelor, sângelui și limfei, și reglează temperatura corpului. Organismul uman are nevoie de hidrogen şi de oxigen ca solvenţi naturali ai proceselor chimice ce se desfăşoară în interiorul nostru. Din această cauză, are nevoie de apă.
Rolul apei în organismul uman
Ralph Vornehm a prezentat componența de apă a fiecărui organ din corpul omenesc, începând cu celulele, sângele, neurotransmițătorii, și terminând cu organele. Astfel, creierul conține 90% apă, ceea ce explică într-un fel capacitatea acestuia de a transmite mesajele către toate organele cu viteze uluitoare; neurotransmițătorii responsabili de transmiterea acestor mesaje conțin tot 90% apă. Este de înțeles atunci de ce când nu bem apă nu mai simțim cu timpul senzația de sete. Neurotransmițătorii deshidratați nu mai transmit corect mesajul „mi-e sete”, așa încât setea începe să mistuie corpul, încep durerile (și ele semnale de deshidratare) și patologia multor organe.
„Celulele corpului nostru nu se ating între ele pentru că înoată în apă, la fel ca și nervii” (Ralph Vornehm).
Ce se întâmplă când apa din corp este murdară? Celulele comunică printr-un sistem de tip biolaser. Există un tip de apă în interiorul celulei și un alt tip de apă în afara ei. Schimbul între acestea purifică celula și o ajută să funcționeze corect. Dacă nu bem apă regulat, celulele se intoxică. Când membrana unei celule nu este bine hidratată, corpul declanșează un mecanism de urgență ca formă de apărare și de hidratare. Corpul se protejează de deshidratare cu ajutorul colesterolului. Membrana se îmbracă într-o peliculă protectoare ca o cremă, care împiedică uscarea.
Studiile efectuate au arătat că în 90% din cazuri colesterolul scade în 21 de zile de apă băută corect, ceea ce înseamnă că în 90% din cazuri colesterolul este crescut din cauza deshidratării.
Ralph Vornehm arată că celulele deshidratate se află într-un fel de sferă întunecată (după care devin mutante și se ajunge la cancer). Studiile făcute pe celulele canceroase au arătat că acestea nu mai comunică între ele.
Ce se întâmplă la nivelul sistemului digestiv dacă nu bem apă înainte de masă (o cană cu o jumătate de oră înainte de masă, și nu se bea apă în timpul mesei)? Corpul nostru are nevoie de sânge pentru a efectua procesul digestiv, și este bine cunoscut faptul că sângele este compus 80% din apă. Pentru a efectua corect procesul de digestie, sângele trebuie să fie hidratat corect înainte de masă, altfel sângele se îngroașă și de aceea pentru a se hidrata extrage apa din organele vitale. În organismul nostru, fiecare celulă luptă pentru a-și întreține viața proprie, ceea ce face ca în ultimă instanță să conducă spre vița întregului organism.
În organismul uman, la fel ca și în natură, apa se află într-o continuă circulație. Prin intermediul apei se desfășoară toate funcțiile noastre metabolice și de schimb celular, sunt distribuite substanțele nutritive și extrase reziduurile toxice rezultate din metabolism. Apa transportă substanțele nutritive spre toate organele, intră în componența tuturor celulelor, sângelui și limfei, și reglează temperatura corpului. Organismul uman are nevoie de hidrogen şi de oxigen ca solvenţi naturali ai proceselor chimice ce se desfăşoară în interiorul nostru. Din această cauză, are nevoie de apă.
Corpul nostru este un hidrogenerator complex, ce folosește elementele din natură pentru a funcționa. Apa joacă un rol important in fiecare fază a digestiei. Sub forma salivei, ne ajută să mestecăm și să înghițim hrana. Sub forma sucurilor digestive, ne ajută să descompunem alimentele în părțile lor componente și apoi să le absorbim. Tot apa este aceea care în final elimina resturile din tubul intestinal prin scaun.
Fără apă nu am putea auzi, nu ne-am putea păstra echilibrul. Chiar creierul și măduva spinării sunt suspendate într-o cămașă subțire de lichid care le protejează de cele mai multe șocuri accidentale. Necesarul zilnic de apă al unui om adult este de aproximativ 2 litri. Această apă nu se extrage numai din apa de băut, cât și din alimentație. Cele mai bune surse de apă sunt fructele și legumele, care conțin aproximativ 80% apă. La aceasta se mai adaugă și apa endogenă, produsă de organism în timpul proceselor metabolice.
Fără apă nu am putea auzi, nu ne-am putea păstra echilibrul. Chiar creierul și măduva spinării sunt suspendate într-o cămașă subțire de lichid care le protejează de cele mai multe șocuri accidentale. Necesarul zilnic de apă al unui om adult este de aproximativ 2 litri. Această apă nu se extrage numai din apa de băut, cât și din alimentație. Cele mai bune surse de apă sunt fructele și legumele, care conțin aproximativ 80% apă. La aceasta se mai adaugă și apa endogenă, produsă de organism în timpul proceselor metabolice.
În general, un om poate trăi circa 3 minute fără aer, 3 zile fără apă și 70 de zile fără mâncare. Buna funcționare a diferitelor funcții ale organismului și viața însăși este absolut condiționată de menținerea unei cantități de apă. La pierderea a numai 10% din conținutul hidric total al corpului se observă o stare accentuată de slăbiciune, la pierderea a peste 20%, se instalează moartea. Aceste date sunt cu atât mai impresionante cu cât se apreciază că organismul poate pierde aproape în totalitate rezervele sale glucidice și lipidice și 80% din cele de proteine fără ca viața să fie ireversibil afectată.
Hrana conține și ea cam 3 pahare de apă. Fructele și legumele verzi sunt foarte bogate în apă (cca 80%). În timpul arderilor din organism, se produc încă 1,5 pahare de apă ca produs secundar. Această apă este numită apă metabolică. Așadar, în condiții normale ar trebui să bem apă, 5,5 pahare pe zi, pentru a completa necesarul total de 10 pahare de apă.
Din păcate, majoritatea oamenilor nu beau suficientă apă. Atunci când organismul este obligat să se rezume la o cantitate redusă de apă, ar fi ca și cum ai încerca să speli vasele sau rufele cu un pahar de apă. În cazul în care organismul nu are la dispoziție o cantitate suficientă de apă, este silit să elimine reziduurile sub o formă mai concentrată.
Mediul înconjurător influențează și el necesarul de apă. Cantitatea de apă pierdută prin respirație este mai mare, într-o atmosferă foarte uscată, indiferent dacă este vorba de temperaturi înalte, cum este in deșert, sau de temperaturi scăzute, cum este în zilele geroase de iarnă.
Așa cum am menționat anterior, rinichii folosesc apa pentru a elimina reziduurile din corp. Când alimentația este bogată în proteine, când include cantități excesive de vitamine sau minerale din tablete cu suplimente, vor rezulta mai multe deșeuri, care vor fi o povară în plus pentru rinichi și prin aceasta necesarul de apă va crește.
De asemenea, mamele care alăptează au nevoie de mai mult lichid pentru a asigura o porție suficientă de lapte pentru copilul alăptat la sân.
Apa consumată din abundență ajută la prevenirea infecțiilor, litiazei (pietrelor) biliare și renale. Chiar problema constipației este în mare măsură rezolvată dacă se bea mai multă apă. Folosiți orice ocazie pentru a bea apă.
În caz de secetă, cămilele pot să bea aproape 100 de litri de apă, pe care o folosesc ulterior cu deosebită economie. Cămilele pot străbate până la 1000 de km prin deșert fără să bea nimic.
Nu uitați că noi oamenii nu suntem cămile și nu putem bea apă pentru mai multe zile. Beți apă frecvent, regulat și din abundență.
Aceasta se referă la faptul că odată cu aerul expirat sunt antrenați în mediul exterior și cantități minime de vapori de apa.
Pe cale cutanată se pierd de asemenea cam 2 pahare de apă, sub forma transpirației mai mult sau mai puțin vizibile. În sfârșit, o jumătate de pahar de apă se elimină prin scaun. Pierderile totale prin toate aceste căi însumează 10 pahare de apă.
faptul că ridurile accentuate ale pielii sunt asociate cu ingestia redusă de apă de-a lungul vieții.
Aportul de apă
E adevărat că avem nevoie în total de 10 pahare de apă zilnic. Dar trebuie să ținem cont de faptul că o parte din aceste nevoi se asigură din alte surse decât apa de băut.Hrana conține și ea cam 3 pahare de apă. Fructele și legumele verzi sunt foarte bogate în apă (cca 80%). În timpul arderilor din organism, se produc încă 1,5 pahare de apă ca produs secundar. Această apă este numită apă metabolică. Așadar, în condiții normale ar trebui să bem apă, 5,5 pahare pe zi, pentru a completa necesarul total de 10 pahare de apă.
Din păcate, majoritatea oamenilor nu beau suficientă apă. Atunci când organismul este obligat să se rezume la o cantitate redusă de apă, ar fi ca și cum ai încerca să speli vasele sau rufele cu un pahar de apă. În cazul în care organismul nu are la dispoziție o cantitate suficientă de apă, este silit să elimine reziduurile sub o formă mai concentrată.
Variații fiziologice ale necesarului de apă
Necesarul de apă al corpului nu este întotdeauna același. Există unele condiții speciale care pot duce la creșterea necesarului de apă. Apa este de exemplu, starea de febră, munca fizică intensă sau orice factor care determină intensificarea transpirației.Mediul înconjurător influențează și el necesarul de apă. Cantitatea de apă pierdută prin respirație este mai mare, într-o atmosferă foarte uscată, indiferent dacă este vorba de temperaturi înalte, cum este in deșert, sau de temperaturi scăzute, cum este în zilele geroase de iarnă.
Așa cum am menționat anterior, rinichii folosesc apa pentru a elimina reziduurile din corp. Când alimentația este bogată în proteine, când include cantități excesive de vitamine sau minerale din tablete cu suplimente, vor rezulta mai multe deșeuri, care vor fi o povară în plus pentru rinichi și prin aceasta necesarul de apă va crește.
În condiții speciale
În condiții de boală, pierderile de lichide prin vomă sau diaree afectează și ele, uneori in mod alarmant, necesarul de apă al organismului. Aceste pierderi pot fi foarte mari, în care caz trebuie înlocuite urgent.De asemenea, mamele care alăptează au nevoie de mai mult lichid pentru a asigura o porție suficientă de lapte pentru copilul alăptat la sân.
Setea - un indicator relativ
Dr. Pitts, de la Universitatea Harvard, a arătat că setea nu este un indicator foarte exact, deoarece ea dispare mai înainte ca necesarul de apă să fie acoperit in întregime. Făcând un calcul, dr. Pitts a descoperit că necesarul real de apă era egal cu cantitatea băută ținând seama de senzația de sete, plus încă o treime din această cantitate. Deci, trebuie să bem mai multă apă decât simțim că avem nevoie.Beneficiile consumului abundent de apă
Consumarea din abundență a apei permite organismului nostru să-și îndeplinească funcțiile mai eficient. Reziduurile sunt mai ușor eliminate din organism.Apa consumată din abundență ajută la prevenirea infecțiilor, litiazei (pietrelor) biliare și renale. Chiar problema constipației este în mare măsură rezolvată dacă se bea mai multă apă. Folosiți orice ocazie pentru a bea apă.
În caz de secetă, cămilele pot să bea aproape 100 de litri de apă, pe care o folosesc ulterior cu deosebită economie. Cămilele pot străbate până la 1000 de km prin deșert fără să bea nimic.
Nu uitați că noi oamenii nu suntem cămile și nu putem bea apă pentru mai multe zile. Beți apă frecvent, regulat și din abundență.
Pierderile de apă
Rinichii au un rol foarte important în refolosirea apei. Ei filtrează zilnic circa 1700 de litri de sânge. Și totuși prin urina se elimină numai 5 pahare și jumătate de apă in fiecare zi. La această cantitate eliminată se mai adaugă 2 pahare de apă care se evaporă prin așa numita perspirație insensibilă.Aceasta se referă la faptul că odată cu aerul expirat sunt antrenați în mediul exterior și cantități minime de vapori de apa.
Pe cale cutanată se pierd de asemenea cam 2 pahare de apă, sub forma transpirației mai mult sau mai puțin vizibile. În sfârșit, o jumătate de pahar de apă se elimină prin scaun. Pierderile totale prin toate aceste căi însumează 10 pahare de apă.
Recuperarea și refolosirea apei
Organismul folosește cantități imense de apă. Dacă ar trebui să bem toată cantitatea de apă pe care corpul o rulează, ar trebui să consumăm 40000 de pahare de apă in fiecare zi. Din fericire, corpul nostru a fost creat în așa fel încât să poată conserva apa. Aceasta se realizează prin metode eficient de recuperare și refolosire. Corpul folosește aceeași apă din nou și din nou.Lubrifiant și emolient
De fapt fiecare funcție a corpului necesită apă. Să luăm de exemplu ochii. Ei sunt umeziți neîncetat de o peliculă de apă. Fără aceasta, ei s-ar usca, s-ar imflama, ar fi extrem de dureroși și ar fi aproape imposibil de deschis și închis. Un alt exemplu este pielea. În mod normal este moale, pliabilă, flexibilă. Fără apă, ea ar deveni foarte curând uscată, crăpată și zbârcită. Cu alte cuvinte, apa are rol de umectare și înmuiere, comportându-se asemenea unui lubrifiant. Observațiile au pus în evidențăfaptul că ridurile accentuate ale pielii sunt asociate cu ingestia redusă de apă de-a lungul vieții.
Termoreglore
Toți știm că în cazul depunerii unui efort fizic susținut începem să transpirăm. Apa, sub forma transpirației care se evaporă, ajută corpul să se răcească și astfel să-și mențină temperatura normală. Acest lucru este posibil datorită altor două proprietăți esențiale ale apei, conductibilitatea și capacitatea de a forma agregate moleculare. Dezagregarea complexelor moleculare formate impune consumarea de căldură, a cărei pierdere la suprafața corpului favoizează procesul de evaporare a apei și deci, reducerea temperaturii corpului. În același timp, conductibilitatea calorică impresionantă a apei față de alte lichide, ajută la uniformizarea temperaturii.
Spălare, călire, transport, solubilizare
Apa este indispensabilă pentru igiena tegumentelor noastre și folosită ca agent extern, constituie unul dintre cei mai plăcuți și mai energici agenți de călire. Sângele care circulă printr-o rețea complexă de canale - arterele, venele și capilatele - este constituit in principal din apă. Ca și componentă majoră a sângelui, apa transportă nutrienții și hormonii in tot organismul și elimină reziduurile chimice prin intermediul urinei. Toate acestea sunt posibile pentru că ea este unul dintre cei mai perfecți solvenți din natură iar numeroase substanțe dizolvate in apă își păstrează nealterate proprietățile chimice și biologice.
Apa ca factor profilactic și curativ
„Apa trece, pietrele se elimină”. Creșterea concentrației urinare este un factor favorizant al formării calculilor urinari. Concentrația sărurilor urinare crește în cazul în care aportul de lichide este insuficient în comparație cu nevoile corpului. S-a observat că formarea calculilor are o frecvență maximă pe durata anotimpului cald când organismul pierde mai multă apă prin transpirație. Pe lângă aportul de lichide în apariția calculilor urinari mai intervin o serie întreagă de alți factori. Toți aceștia fiind influențați in mod negativ de un aport de lichide redus.
Cea mai importantă măsură pentru prevenirea formării calculilor urinari este așa numita cură de diureză continuă. Practic, individul trebuie să bea atâta apă încât volumul de urină eliminat să se mențină peste 2,5 l pe zi. Diureza abundentă produce o diluare a sărurilor minerale din urină, ceea ce va limita procesul de precipitare și chiar in cazul formării unor cristale, acestea vor fi antrenate de fluxul urinar și eliminate din organism.
Apa - arma contra infecțiilor urinare
Aportul crescut de apă constituie o măsură eficientă în prevenirea și combaterea infecțiilor urinare prin efectul de spălare mecanică a germenilor microbieni de către fluxul urinar.
Apa în bronșita cronică
O altă afecțiune în care apa este de mare utilitate este bronșita cronică. În cadrul acestei boli se produce, între altele, o creștere a secreției de mucus și o mărire a vâscozității ei. Ca urmare, acest mucus nu mai poate fi eliminat ușor și se acumulează.
Pentru eliminarea secrețiilor bronșice acestea trebuie fluidizate. Prima măsură terapeutică în acest sens este asigurarea unui aport corespunzător de apă. Se recomandă ca bronşiticii să bea lichide suficiente, în special seara, pentru a preveni uscarea secreţiilor în timpul nopţii. De asemenea, dimineaţa la prima oră se recomandă consumarea de lichide calde. Acestea au un efect semnificativ de curăţare a bronhiilor de secreţiile stagnante.
Umidificarea aerului
În afară de aportul hidric pe cale internă, există o metodă suplimentară care favorizează eliminarea mai uşoară a secreţiilor la bronşitici, şi anume, umidificarea aerului din încăpere. Practic, acest lucru se poate realiza prin punerea unui vas cu apă în aproprierea caloriferului. Prin evaporarea ei, apa va contribui la o mai bună hidratare a căilor respiratorii şi secreţiilor bronşice.
Arma împotriva constipației
O altă tulburare în care apa este un mijloc extrem de eficient este constipația cronică simplă. Apariţia acestui tip de constipaţie este favorizată de stilul de viaţă modern caracterizat prin: regim alimentar bogat în alimente rafinate şi sărac în fibre alimentare, mod de viaţă sedentar şi consum redus de apă.
În tratarea constipaţiei cronice simple nu este indicată recurgerea la medicamente, în multe situaţii ajungându-se foarte uşor la efectele adverse ale abuzului de axative. Pentru prevenirea şi tratarea constipaţiei cronice simple se intervine prin reglementarea factorilor ce ţin de stilul de viaţă, şi anume corectarea alimentației, a regimului de activitate fizică şi a aportului de apă. Un obicei cu efecte salutare în această privinţă ar fi consumarea unui pahar plin cu apă dimineaţa imediat la trezire. Pe lângă faptul că acesta contribuie la aportul hidric, apa băută va declanșa reflexele nervoase care stimulează progresia materiilor fecale în intestinul gros şi iniţierea defecaţiei.
Apa alcalină ajută organismul să elimine deșeurile acide transportate de sânge prin neutralizarea și eliminarea acizilor dăunători, fără a extrage din corp mineralele valoroase de care acesta are nevoie, precum Ca, K, Mg.
Medicii americani Peter și James D'Adamo au emis teoria potrivit căreia sângele nostru și implicit grupele de sânge sunt responsabilr de modul cum, când și de ce ne îmbolnăvim. Ei au demonstrat că fiecare individ este unic, cu nevoi diferite și modalități deosebite de a gestiona funcțiile de bază ale organismului, printre care și hidratarea, - caracteristici induse de grupa sanguină a fiecărui individ.
Apa și pH-ul
Medicul Theodore A. Borory are o teorie conform căreia organismul are un pH alcalin imprimat de o dietă alcalină în care apa alcalină are un rol esențial. El afirmă că toate bolile au drept cauze deșeurile acide din organism.Apa alcalină ajută organismul să elimine deșeurile acide transportate de sânge prin neutralizarea și eliminarea acizilor dăunători, fără a extrage din corp mineralele valoroase de care acesta are nevoie, precum Ca, K, Mg.
Apa și grupa de sânge
Legătura cu grupa de sânge este ușor de făcut, știind că sângele, lichidul esențial pentru viața omului, conține 90% apă. De calitatea apei din compoziția sângelui depinde sănătatea noastră, iar acesta este cel mai important factor vital pentru toate organismele vii. De apa potabilă și de calitatea ei depinde foarte mult imunitatea omului, precum și predispoziția de a face diabet, tensiune sau alte afecțiuni.Medicii americani Peter și James D'Adamo au emis teoria potrivit căreia sângele nostru și implicit grupele de sânge sunt responsabilr de modul cum, când și de ce ne îmbolnăvim. Ei au demonstrat că fiecare individ este unic, cu nevoi diferite și modalități deosebite de a gestiona funcțiile de bază ale organismului, printre care și hidratarea, - caracteristici induse de grupa sanguină a fiecărui individ.
| 0 | Hidratarea la această grupă este corectă, aceste persoane bând apă, și consuma alimente bogate în apă, precum fructe și legume. |
| A | Hidratare deficitară, fiind recunoscut faptul că beau apă foarte puțin. |
| B | Se hidratează corect și poate acest fapt contribuie la longevitatea recunoscută a acestei grupe. |
| AB | Hidratarea deficitară are efecte atenuate față de A-sanguini datorită unui surplus de vitalitate datorate componentei B din înzestrarea lor genetică. |
Apa și performanțele
În anul 1952, după antrenamente riguroase, un grup de alpiniști elvețieni a făcut o încercare meticulos orgarizată de a cuceri vârful Everest din Munții Himalaia. În ciuda eforturilor îndârjite, expediția a eșuat incredibil, cu numai 250 de metri înainte de a fi atins culmea celui mai înalt munte de pe Terra. S-a constatat că alpiniștii au consumat in medie, mai puțin de 2 pahare de apă pe zi. Aceasta a fost o cantitate extrem de mică pentru niște oameni care se supuneau la un efort atât de intens și la o altitudine așa de mare.
În 1953, după numai un an de la această încercare, a pornit la asaltul Everestului o altă echipă de alpiniști din Marea Britanie, condusă de Edmund Hillary. Cățărătorii au băut în medie, 12 pahare de apă în fiecare zi. Care a fost rezultatul? Expediția britanică a pășit victorioasă pe culme și a înfipt
primul steag pe vârful celui mai înalt masiv muntos din lume.
Apa în mitologie
După cum spunea Leonardo da Vinci, apa este „seva vieții pe pământ”. Apei îi revine rolul esențial în ce privește apariția și menținerea vieții pe Pământ. Întreaga existență și dezvoltare a ființei umane, la fel ca a tuturor speciilor de plante si animale, a fost legată, de-a lungul timpului de cursurile și de sursele naturale de apă.
În Vechiul Testament, crearea lumii este prezentată ca pornind din ape: Şi a zis Dumnezeu: „Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de mare”. Şi a fost aşa.
Pământul s-a închegat, la cuvântul Domnului, din apă și prin apă (II Petru 3,5)
În Vechiul Testament, crearea lumii este prezentată ca pornind din ape: Şi a zis Dumnezeu: „Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de mare”. Şi a fost aşa.
Pământul s-a închegat, la cuvântul Domnului, din apă și prin apă (II Petru 3,5)
Din apă și prin apă, care e și materia tainei botezului, Dumnezeu a creat din nou lumea care s-a regenerat, s-a născut din nou, de astă dată din apă și din Duh (Ioan 3,5)
În religia creştină (şi nu numai) venirea pe lume a unui copil este însoţită de ritualul botezului, „binecuvântarea apei”, iar apa este un simbol al purificării.
Parametrii chimici
Parametrii indicatori
În religia creştină (şi nu numai) venirea pe lume a unui copil este însoţită de ritualul botezului, „binecuvântarea apei”, iar apa este un simbol al purificării.
Calităţile apei de băut
Pentru sănătatea noastră, este foarte importantă calitatea apei pe care o bem. În primul rând, apa potabilă trebuie să fie lipsită de impurităţi: metale grele, clor şi compuşi organici ai acestuia, nitriţi, nitraţi, uleiuri, fenoli, substanţe organice, bacterii, paraziţi, virusuri.Parametrii apei potabile
Parametrii microbiologici pentru apa comercializată în sticle sau alte recipiente| Parametru | Val. max. admisă |
| Escherichia coli | 0/250 ml |
| Enterococi | 0/250 ml |
| Pseudomonas aeruginosa | 0/250 ml |
| Număr de colonii la 22 grade C | 100/ml |
| Număr de colonii la 37 grade C | 20/ml |
| Parametru | Val. max. admisă |
| Acrilamida | 0.1 µg/l |
| Arsen | 10 µg/l |
| Benzen | 1.0 µg/l |
| Benzopiren | 0.01 µg/l |
| Bor | 1.0 µg/l |
| Bromați | 10 µg/l |
| Cadmiu | 5 µg/l |
| Clorură de vinil | 0.50 µg/l |
| Cianuri totale | 50 µg/l |
| Cianuri libere | 10 µg/l |
| Crom total | 50 µg/l |
| Cupru | 0.1 mg/l |
| Dicloretan | 3.0 µg/l |
| Epiclorhidrina | 0.1 µg/l |
| Fluor | 1.2 µg/l |
| Mercur | 1.0 µg/l |
| Nichel | 20 µg/l |
| Nitrați | 50 mg/l |
| Nitriți | 0.50 mg/l |
| Plumb | 10 µg/l |
| Seleniu | 10 µg/l |
| Stibiu | 5.0 µg/l |
| Tetracloretan și Tricloretena (suma concentrațiilor compușilor specificați) | 10 µg/l |
| Hidrocarburi policiclice aromatice: benzofluoranten, benzopiren, indenopiren | 0.1 µg/l |
| Pesticide din clasa aldrin, dieldrin, heptaclor și heptaclor epoxid | 0.1 µg/l |
| Pesticide totale | 0.5 µg/l |
| Trihalometan total (suma concentrațiilor compușilor specificați) | 100 µg/l |
| Parametru | Val. max. admisă |
| Aluminiu | 200 µg/l |
| Amoniu | 0.5 mg/l |
| Bacterii coliforme | 0/100 ml |
| Carbon organic total | Nici o modificare anormala |
| Cloruri | 250 mg/l |
| Clostridium perfringens | 0/100 ml |
| Clor rezidual liber | 0.5 mg/l intrare retea, 0.25 mg/l iesire retea |
| Conductivitate | 2500 µS/cm la 20 grade C |
| Culoare | Acceptabilă consumatorilor și fără nici o modificare anormală |
| Duritate totala | Minim 5 grade germane |
| Fier | 200 µg/l |
| Mangan | 50 µg/l |
| Zinc | 5000 µg/l |
| Sulfuri și hidrogen sulfurat | 100 µg/l |
| Turbiditate | 5 UNT |
| Oxidabilitate | 5.0 mg O/l |
| pH | Între 6.5 si 9.5 |
| Sodiu | 200 mg/l |
| Sulfat | 250 mg/l |
| Gust | Acceptabilă consumatorilor și fără nici o modificare anormală |
| Număr de colonii la 22 grade C | Nici o modificare anormală |
| Miros | Acceptabil consumatorilor și fără nici o modificare anormală |
| Activitate alfa globală | 0.1 Bq/l |
| Doza efectivă totală de referință | 0.10 mSv/an |
| Activitatea beta globală | 1.0 Bq/l |
| Tritiu | 100 Bq/l |
Circuitul apei în natură
După cum știm, există un circuit al apei în natură, astfel: din precipitațiile atmosferice, apa ajunge în râuri, lacuri, mări și oceane; ulterior, prin evaporare, se ridică înapoi în atmosferă pentru a cădea înapoi pe Pământ sub formă de precipitații.
Apa de băut, apa dulce, reprezintă mai puțin de 0,5 % din totalul de apă de pe glob. Aproximativ 97% din apa planetei este apă sărată, apă de mare. Alte 2% sunt blocate sub formă de gheață în calotele polare și ghețari. Alte rezerve imense de apă dulce sunt situate la mare adâncime de suprafața solului, însă cea mai mare parte a acestora se află la o adâncime prea mare pentru a putea fi utilizate.
Apa de băut, apa dulce, reprezintă mai puțin de 0,5 % din totalul de apă de pe glob. Aproximativ 97% din apa planetei este apă sărată, apă de mare. Alte 2% sunt blocate sub formă de gheață în calotele polare și ghețari. Alte rezerve imense de apă dulce sunt situate la mare adâncime de suprafața solului, însă cea mai mare parte a acestora se află la o adâncime prea mare pentru a putea fi utilizate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu