Postul alimentar, cu sau fără o semnificatie religioasă, este relativ puţin practicat în lume.

A fost o vreme când postul se practica pe o scară largă. Ultimul secol, în societăţile de consum, este caracterizat prin renunţarea la post; această perioadă coincide, alături de alte greşeli alimentare, cu patologia contemporană. Chiar în patologia umană apar perioade de anorexie care însoţesc evoluţia unor boli.

Posturile de peste an pe care le avem şi noi din plin în tradiţia ortodoxă au fost cele mai vechi şi mai autorizate căi de a ţine corpul sănătos. Chiar şi perioadele calendaristice în care se derulează sunt extraordinar de bine pliate cu ritmurile şi chimia secretă a corpului nostru, de aceea ele au fost o lungă perioadă de timp folosite ca metode de vindecare.

Postul creştin, prin altenanţa impusă, urmează calendarul marilor sărbători (şi a celor două zile săptămânale de post); acest ritm ajuta la eliminările toxinelor şi deşeurilor metabolice acumulate în zilele cu alimentaţie excesivă.

Efectele postului asupra organismului

Organismul uman conţine mai mult de 60 de trilioane de celule, în interiorul cărora se găsesc nişte mici uzine care produc energia ce susţine toate activităţile noastre. Organismele funcționează după un principiu simplu: utilizează energie pentru a-și desfășura funcțiile de bază, iar pentru acea energie consumă resurse sub forma alimentelor pe care le digeră și le transformă. În mod normal, caloriile asimilate trebuie să fie consumate prin activităţile de peste zi, astfel încât balanţa energetică să fie echilibrată. Dacă sunt ingerate mai multe calorii decât are nevoie organismul, ele se depozitează sub formă de țesut adipos (grăsime) pentru momentele când hrana nu va fi disponibilă. Adică organismul nu elimină ce nu consumă, ci şi face rezerve. Celulele organismului obţin energia sub formă de adenozintri-fosfat (ATP) prin arderea glucozei sau a corpilor cetonici proveniţi din grăsimi, prin intermediul mitocondriilor. Acestea sunt mici centrale energetice fără de care celula nu şi-ar putea desfăşura activitatea. Majoritatea celulelor animale, implicit şi cele ale speciei noastre, folosesc glucoza ca principal combustibil preferat. În urma arderii ei la nivelul mitocondriilor, se obţine energie sub formă de ATP, care este consumată pentru funcţiile necesare vieţii. Dar şi celulele se îmbâcsesc când acumulează prea mult gunoi format din proteine inutile, defecte, care sunt generate automat în procesul de digestie. Prin urmare, trebuie iniţiat un proces de detoxifiere intracelulară. În caz contrar, celulele se vor ,,constipa", iar reziduurile acumulate ne fac sensibili la boală şi epuizare, accelerând îmbătrânirea. Apar durerile, reumatismul, bolile auto-imune, Alzheimer, cancer, etc. Se declanşează astfel apoptoza - un proces care se aplică atât lumii vegetale cât şi celei animale, care constă în autodistrugerea celulelor în scopul de a fi înlocuite cu celule noi, în urma primirii unor semnale cum ar fi postul alimentar.

Postul pune tubul digestiv în repaus

Orice masă reprezintă un efort metabolic pentru organism şi, suprimând-o, postul ajută eliminările. În timpul postului, energia este extrasă din ţesutul adipos de rezervă. Asta determină o stare catabolică; - consumul resurselor proprii. Odată ce perioada de post se încheie, corpul se afla într-un deficit caloric ce trebuie echilibrat prin consumul adecvat de nutrimente. În lipsa resurselor alimentare, corpul apelează la rezervele de grăsimi pentru a se autosusţine. Spre exemplu, în timpul hibernării, animalele nu îngurgitează nimic din exteriorul lor, dar extrag din grăsimea de rezervă pentru a obţine energia necesară funcţionării normale a organelor. Prin arderea grăsimilor, se eliberează acizi graşi care la rândul lor sunt convertiţi în corpi cetonici. Aceştia sunt apoi transportaţi către fiecare celulă pentru a fi transformaţi în ATP - substratul molecular al energiei.

În cadrul mai multor studii biochimice, s-a observat că unele celule pot folosi corpii cetonici cu mai mare eficienţă decât altele. În mod special, neuronii din creier şi celulele musculare preferă utilizarea acestor alternative ale glucozei pentru obţinerea energiei. Astfel, organismul trebuie să apeleze la rezervele de ţesut adipos metabolizat în corpii cetonici care aveau să le ajungă la muşchi şi la creier.

Fiindcă neuronii folosesc preferenţial corpii cetonici, în timpul stării de abstinenţă alimentară puterea de concentrare a creierului înregistrează creşteri spre deosebire de consumul a trei mese pe zi care stimulează frecvent starea de somnolenţă, creierul este adaptat să funcţioneze optim în absenţa de scurtă durată a nutrienţilor. Mai mult, exista dovezi care arată că utilizarea corpilor cetonici de către neuroni stimulează sinteza de BDNF - factor neurotrofic cerebral, o proteină ce stimulează dezvoltarea de noi neuroni.

Postul alimentar intermitent

Postul alimentar intermitent constă în consumarea alimentelor după 16-20 de ore de repaus alimentar. Astfel stomacul îşi păstrează un volum redus fiind capabil să ingereze o cantitate limitată de mâncare, prin urmare starea de saţietate se instalează rapid. Se mai practică şi postul alternativ, în care nu se consumă nimic timp de 24 de ore, urmând alimentarea cu orice frecvenţă dorită în ziua următoare.

Autofagia

Oamenii de ştiinţă au observat că, în timpul postului prelungit, autofagia se desfăşoară la o rata mai intensă. Absenţa nutrienţilor pentru o anumită perioadă de timp reprezintă un stimul de stres care este interpretat de fiecare celulă drept o stare de urgenţă. Se activează astfel mecanismele de verificare a erorilor şi se trimit componentele care sunt nefuncţionale şi care consumă o parte din resursele celulei. În acest mod este prevenită apariţia celulelor îmbătrânite şi ineficiente.
Ce se întâmplă, de fapt? Atunci când ne e foame, uzina care se găseşte în interiorul fiecăreia din celulele noastre, începe să sintetizeze proteine noi din cele defecte. Proteinele defecte sunt astfel eliminate şi în acelaşi timp folosite pe post de combustibil. Mica detoxifiere e un post de 12-14 ore capabil să declanşeze mecanismul autofagiei.

Masa de seara ar trebui luată nu mai târziu de ora 18, după care nu mai consumăm absolut nimic. Apa să fie de bună calitate, nu apă plină de clor, nitriţi şi metale grele care curge din robinetele noastre. Ideal ar fi ca pH-ul acesteia să fie 8,5, pentru ca apa alcalin-moderata are capacitatea de a reduce inflamaţiile din organism şi de a înlătura radicalii liberi.
A doua zi la trezire se vor bea în jur de 500-800 litri de apă în funcţie de greutatea şi nevoile fiecăruia, şi se va mânca un mic dejun uşor în jur de ora 9.

Postul medical

Un post medical durează 2 până la 4 săptămâni.

Se începe cu 1 până la 3 zile de eliberare. Organismul se alimentează cu hrana uşoară, săracă în calorii şi se dezobişnuieşte de substanţe stimulatoare: alcool, nicotina, ceai, cafea).

Postul propriu-zis începe prin curăţarea și purificarea intestinelor. Pentru aceasta se vor dizolva 30 g de sulfat de sodiu în 1/2 litru de apă și se beau în decurs de 15 minute cu înghiţituri mici. În felul acesta, se spală toate resturile digestiei și senzaţia de foame este minimizata. Pe parcursul zilei,la 2 zile, se efectuează o curăţire a intestinul deoarece în intestin se aduna produse de descompunere care trebuie eliminate.

Pe lângă acestea, planul de alimentaţie mai prevede alimente echilibrate energetic; cum sunt din sarurile de legume regionale crude, supa miso, algele marine şi peştele, precum și păstăile leguminoasele, nucile, seminţele, germenii şi produsele din soia. În locul laptelui şi a sucurilor de fructe, beți ceaiuri macrobiotice din fructe şi din cereale. Consumul ocazional de peste sau carne de pasăre poate compensa deficitul de fier, calciu şi aluminiu. Se recomandă să beţi cel puţin 3 litri de lichide pe zi. Acest lucru contribuie şi la stimularea activităţii rinichilor. Cele mai indicate sunt apă minerală, plată, sucurile de fructe şi de legume diluate şi ceaiurile din plante.

În decurs de 4 zile de revenire. de reconstrucţie, organismul se obişnuieşte încet cu hrana normală. La început pot apărea fenomene secundare, precum limba încărcată, dureri de cap, senzaţii de amețeala, palpitaţii, cârcei la pulpa picicrului şi tulburări de somn.

În principiu, postul medical este recomandat fiecărui adult; nu ar trebui însă să postească persoanele foarte înaintate în vârstă, copiii, gravidele şi mamele care alăptează.

Efectele postului asupra cancerului

În unele forme canceroase, mitocondriile au o structură deformată şi pot utiliza doar glucoza pentru obţinerea energiei. Din păcate, există şi unele forme de cancer care reuşesc să supravieţuiască în absenţa nutrienţilor sau au mitocondrii funcţionale în parametri normali. Studiile sugerează că, odată cu autolimitarea aportului alimentar pentru o perioadă de timp, rata reacţiilor metabolice este încetinită semnificativ. În acest mod, stresul oxidativ cauzat de radicalii liberi de oxigen este redus. Aceştia sunt compuşi toxici generaţi inevitabil în urma reacţiilor biochimice. Ei atacă diverse molecule din membrană celulelor şi sunt consideraţi a sta la baza apariţiei aterosclerozei şi a complicaţiilor acesteia.

Antioxidanţii proprii ai organismului precum glutationul sau cei proveniţi din alimentaţie - vitamina C, E, bioflavonizi - pot neutraliza efectul lor, dar din cauza meselor frecvente balanţa este dezechilibrată şi organismul este deteriorat.

Dacă s-au acumulat prea multe mutaţii care nu mai pot fi reparate, pentru a opri transformarea lor în forme canceroase celulele afectate ireversibil aleg să moară. Ele iniţiază mecanismul de apoptoză, care, spre deosebire de autofagie, nu mai permite supravieţuirea celulei, ci o elimină complet din organism. În ultimii ani au apărut numeroase studii în domeniul oncologiei care testează relaţia dintre restricţia calorică şi apariţia cancerului. Deşi rezultatele obţinute nu promit un tratament universal, ele indică o creştere a ratei de apoptoză în cazul celulelor canceroase în timpul perioadelor de absenţă a nutrienţilor.

Efectele postului asupra diabetului zaharat

Glucoza provine din alimentele ingerate şi din glicogenul stocat în ficat şi muşchi. După 16 ore de înfometare, glicogenul este consumat şi organismul iniţiază utilizarea grăsimilor. Acestea sunt transformate la rândul lor în corpi cetonici care ajung pe cale sangvină la fiecare celulă pentru a-şi asigura funcţionarea normală. Cum celulele canceroase pot obţine ATP doar din glucoză şi mitocondriile lor nu pot degrada corpii cetonici, ele intră într-o stare de şoc energetic, Astfel, este iniţiată moartea celulară prin apoptoză sau distrugerea lor de către sistemul imunitar.

Multiple cercetări actuale indică faptul că practicarea postulul intermitent este utilă în rândul celor care suferă de diabet zaharat. În timpul postului, organismul utilizează în primele 16 ore glicogenul înmagazinat în ficat şi muşchi, apelând ulterior la rezervele de lipide. Odată cu reducerea cantităţii de glucoză din sânge, răspunsul organismului la insulina revine la normal şi riscul complicaţiilor diabetului scade treptat.

Istoric

Trăim într-o perioadă prosperă, în care probabilitatea de a muri din cauza complicațiilor provocate de excesul alimentar este mult mai mare decât cea de a muri de inaniție, - din cauza numeroaselor informaţii contradictorii, a reclamelor din mass-media și a varietății copleşitoare de alimente. Dar nu întotdeauna hrana noastră a fost atât de uşor de procurat ca acum.

În Antichitate, grupurile de vânători-culegători au trecut prin perioade diverse și schimbătoare, în care disponibilitatea în abundență a hranei alterna cu lipsa ei aproape totală. În zilele în care bărbații grupului reuşeau să aducă vânat în comunitate, prada era împărțită și consumată aproape integral la o singură masă, cel mai probabil înainte de apusul Soarelui. Odată cu încheierea celei mai recente ere glaciare, cu aproximativ 10.000 de ani în urmă, aceştia au abandonat stilul de viață nomad și s-au stabilit în zone cu sol fertil, determinând astfel apariţia agriculturii. Astfel, obiceiurile lor de alimentaţie au suferit modificări.

În Imperiul Roman, oamenii nu obişnuiau să consume alimente dimineața și aveau o singură masă pe parcursul unei întregi zile. Restricţia alimentară era considerată o metodă bună de a fortifica organismul, atât trupul cât și mintea, iar postul (nu din raţiuni religioase) era practicat de personaje ilustre precum Seneca, Galen sau Platon. O abordare similară era întâlnită și în Grecia Antică, însuşi Hipocrate recomandând regimul alimentar în situațiile în care un individ se confrunta cu probleme de sănătate.

Musulmanii nu consumă hrană în intervalul dintre răsăritul şi apusul Soarelui, pe parcursul Lunii Ranadanului, iar budiştii și hindușii postesc frecvent pentru a-şi disciplina voinţa și pentru a căpăta claritate mentală în timpul meditației.

La începutul secolului trecut, oamenii de ştiinţă au observat că animalele de laborator cărora le era restricţionat accesul la mâncare astfel încât să consume cu 30% mai puţine calorii trăiau mai mult decât semenii lor care consumau o cantitate mai mare din aceeaşi hrană. Mai mult, aceste grupuri populaţionale sunt bine adaptate momentelor în care hrana nu este abundentă şi restricţia calorică este inevitabilă.

Mecanismul prin care restricţia calorică şi postul intermitent determina o prelungire a speranţei de viaţă la organism a fost explicat de câştigătorul Premiului Nobel în Medicină, Yoshimori Ohsumi a observat că în lipsa hranei celulele eucariote iniţiază un proces numit autofagie (prin care se consumă pe sine). Procesul cu pricina implică denaturarea anumitor componente ale celulei care nu funcţionează corect. Pe parcursul vieţii unui organism, apar erori multiple la nivelul ADN-ului şi al proteinelor de semnalizare care, în lipsa reparării, duc la dezvoltarea bolilor grave precum cancerul.