Superalimentele

Marea majoritare a oamenilor trăiesc într-o stare de sănătate precară și de epuizare continuă, în pofida succesului material. Astfel, ei sunt expuși celor mai răspândite boli ale civilizației actuale:

Alergiile
Artrita
Astmul
Ateroscleroza
Bolile de inimă
Bolile pielii
Bolile sistemului nervos
Cancerul
Depresia
Diabetul
Eczemele
Hepatita
Herpesul
Hipertensiunea
Hipoglicemia
Imunitatea scăzută
Infecţiile HIV
Insomnia
Oboseela cronică
Psoriazisul
Scleroza multiplă
Sindromul deficitului de atenţie (ADD)
Vizitele la medic şi operaţiile chirurgicale nu fac decât să mascheze simptomele sau să elimine ţesuturile bolnave, dar lasă neatinsă cauza reală a simptomelor şi a stării proaste de sănătate. Singura şansă reală de a ne îmbunătăţi starea de sănătate constă în alegerea unei diete echilibrate, organice, bazată pe vegetale în stare crudă şi proaspătă, dar mai ales pe superalimente şi pe superplante medicinale şi aromatice. Aceste alimente foarte speciale se încadrează în trei grupe: 
1. Plantele vii şi crudităţile: această categorie include alimente importante pe care le consumăm zilnic, cum ar fi majoritatea fructelor, legumelor, nucilor şi alunelor, seminţelor, algelor marine, germenilor, plantelor medicinale şi aromatice, şi celor fermentate (cum ar fi murăturile); 
2. Superalimentele: această categorie include o serie de alimente care au cel puţin 12 calități unice, nu doar una sau două. Spre exemplu, fructele goji reprezintă o sursă completă de proteine, de polizaharide care stimulează sistemul imunitar, de betaina care purifica ficatul, de seschiterpene (Categorie de torpene alcătuite din trei unități de Izopren, cu formula moleculară C15H24) anti-îmbătrânire, antioxidanţi, peste 20 de oligoelemente şi foarte multe altele. Cele mai importante superalimente sunt: acai, aloe vera, cacao, camu-camu, chlorella, goji, kelp, mierea, noni, nuca de cocos, spirulina, yacon;
3. Superplantele medicinale şi aromatice: această categorie include plante medicinale şi aromatice care au proprietăţi supertonice şi adaptogene, precum şi numeroase alte calităţi unice. Spre exemplu, ciupercile reishi contribuie la stimularea sistemului imunitar, a inimii, plămânilor şi rinichilor, dar şi la regenerarea creierului şi a ţesuturilor conective. Un alt exemplu, gheara mâței, o superplantă medicinală din Peru, conţine un inhibitor al oxidazei monoamine care te face să te simţi mai fericit şi are proprietăţi de stimulare a acţiunii sistemului imunitar împotriva viruşilor. Cele mai importante superplantele medicinale şi aromatice sunt: pau d'arco şi gheara mâței din regiunea Amazonului, ciupercile medicinale (chaga, reishi, maitake, shiitake, coama leului, coriolus, cordyceps etc.), astragalus, schizandra, urzici, coada calului.
Marea majoritate a alimentelor convenţionale, îndeosebi a celor de tip fast food, nu sunt altceva decât calorii goale. În acest context, fructele şi legumele organice, nucile şi alunele, germenii şi alte alimente vegetale sănătoase reprezintă o parte importantă a dietei, dar nu au densitatea nutriţională a superalimentelor.

Superalimentele reprezintă în egală măsură alimente şi remedii medicinale, având elemente comune ambelor categorii de produse. Extrem de gustoase şi de satisfăcătoare, superalimentele au capacitatea de a amplifica enorm forţa vitală şi energia corpului fizic, reprezentând implicit cea mai bună alegere pentru îmbunătăţirea stării de sănătate, pentru dinamizarea sistemului imunitar, a secreţiei de serotonină, a apetitului sexual, dar şi pentru purificarca şi alcalinizarea corpului. Superalimentele conţin (chiar în exces) toate proteinele, vitaminele şi mineralele de care are nevoie corpul uman, la care se adaugă polizaharidele esenţiale, acizii graşi esenţiali, substanţele nutritive de care are nevoie sistemul imunitar şi multe altele. Ele ne hrănesc pe cele mai profunde nivele, fiind un veritabil combustibil al omului modern. În plus, ne ajută să ne dezintoxicăm şi să facem tranziţia către alimente mai sănătoase, fără niciun efort deosebit de voinţă. Dat fiind că sunt naturale, superalimentele asigură o abundenţă de elemente sinergice care generează efecte în organismul uman. Prin ingerarea de superalimente, starea energetică a organismului se modifică, conducând la o reorientare a focalizării şi intereselor personale. Omul ajunge astfel să îşi reconsidere valorile și să trăiască din ce în ce mai mult într-o stare continuă de apreciere.
Superalimentele trebuie consumate într-o formă organică şi crudă, pentru că studiile ştiinţifice au demonstrat că alimentaţia organică şi vie sunt infinit superioare din perspectiva conţinutului în vitamine, enzime, coenzime, proteine, minerale, gliconutrienți şi multe altele. 
Dat fiind că superalimentele sunt extrem de bogate în energie vitală, ele pot fi crescute organic, fără substanţe chimice şi îngrăşăminte artificiale. Din acest punct de vedere, ele sunt excepţional de benefice nu doar pentru consumul uman, ci şi pentru planetă, întrucât încurajează agricultura organică şi folosirea corectă a principiilor creşterii plantelor, fără pesticide, erbicide, larvicide, modificarea genetică, hormoni, îngrăşăminte chimice etc., care au dus o veritabilă explozie a bolilor.

Cele mai importante aplicații ale superalimentelor

Detoxifierea: vindecarea Sindromului X 

Întregul concept al autovindecării este centrat pe ideea eliminării toxinelor, otrăvurilor, substanţelor chimice periculoase şi pesticidelor din organismul nostru, proces care elimină în treacăt şi grăsimea în exces. Acest proces este cunoscut sub numele de detoxifiere.
Aproape orice om care are o dietă modernă consumă alimente deficitare în minerale, stropite cu pesticide, produse din carne care conţin antibiotice, produse lactate care conţin hormoni, zaharuri, cereale şi sare - toate rafinate. În unele cazuri, toxicitatea acestor alimente poate fi copleşitoare, generând un sindrom metabolic supranumit ,,Sindromul X", care generează incapacitatea de a slăbi, un sistem imunitar disfuncțional şi un nivel redus de energie. Din fericire, introducerea în alimentaţie a superalimentelor poate anihila Sindromul X, conducând la pierderea în greutate (atunci când este cazul) şi la dobândirea unei stări de sănătate optime. De îndată ce începem să adăugăm alimente, superalimente şi superplante aromatice şi medicinale organice şi crude în alimentaţia noastră, o metamorfoză uimitoare începe să se producă în organismul nostru, iar Sindromul X tinde să dispară. Este important totuşi să procedăm gradat, astfel încât corpul nostru să asimileze treptat noua noastră dietă. 

Aciditatea şi pierderea în greutate 

De regulă, dietele sărace conduc la o acidificare a organismului nostru, creând astfel un mediu ideal pentru microorganismele ce produc boli. Nivelul ridicat de aciditate reprezintă principala cauză a greutăţii în exces; atât timp cât starea organismului rămâne acidă, corpul tinde să reţină mai multă apă pentru a dilua acizii. În plus, el va depozita aceşti acizi în forma ţesuturilor grase. Aşa apar celulita şi grăsimea. Este foarte important să înţelegem că procesul de detoxificare elimină celulele şi ţesuturile grase. Dacă aceşti acizi nu întâlnesc în cale minerale puternic alcaline de genul celor furnizate de superalimentele verzi, legumele verzi şi plantele medicinale şi aromatice, ei pot genera probleme cum ar fi oboseala, bufeurile de căldură, o stare de indispoziţie şi pierderi ale mineralelor din oase (care pot conduce la carii dentare).

Lista principalelor superalimente

În continuare, vom prezenta o listă a principalelor superalimente, cu excepția fructelor, a căror listă o puteți găsi într-un articol separat.

Algele verzi
Spirulina face parte din clasa algelor albastru-verzui spiralate, o categorie de alge unicelulare care există pe pământ din cele mai vechi timpuri. Există cel puţin 35 de varietăți de spirulină rămase, care pot fi găsită în diferite lacuri şi râuri de pe pământ.
Spirulina crește în apă dulce, într-un mediu alcalin. Aceste alge microscopice există pe planeta noastră încă de la apariția vieții pe pământ. Ele formează şiruri elicoidale spiralate, prea mici pentru a putea fi văzute cu ochiul liber; Forma lor spiralată explică numele generic dat acestor alge. Culoarea verde a spirulinei este dată de clorofilă, iar cea albăstruie de un pigment exotic numit ficocianină. Fiind una dintre cele mai simple forme de viață, spirulina are un istoric extraordinar de lung în susținerea şi dezvoltarea lanțului trofic. ln mod evident, algele şi planctonul din lacuri şi oceane asigură substanțele nutntive necesare tuturor formelor de viață, întrucât reprezintă însuşi începutul lanțului trofic.
Hawaiienii din trecut obişnuiau să consume spirulină. Aceasta se combină la modul ideal cu alte superalimente hawaiiene precum nucile de cocos, noni şi șofranul, fapt care arată că între aceste alimente tropicale şi spirulină există o veritabilă sinergie. Populalțiile africane din regiunea Lacului Chad consumă spirulină încă de când s-au stabilit în această zonă. Spirulina este o proteină completă, naturală, ușor de asimilat. Este cea mai bogată sursă naturală de pigment de clorofilă. Foarte bogată în: minerale chelate (Ca, Fe, K, Mg, S, Zn), vitamine (A, B1, B2, B6, B12, E, K1), lipide, proteine.
Conţine şi fenilalanina, care acţionează asupra centrului apetitului din creier pentru a reduce foamea, concomitent cu menținerea glicemiei la nivelul potrivit. 

Chlorella ”pigmentul verde al imaginației”, este o algă unicelulară alcătuită dintr-un nucleu şi o cantitate mare de clorofilă, foarte uşor absorbabilă, o substanță absolut necesară pentru sănătatea corpului nostru. Chlorella este un aliment integral, fiind extrem de bogată în vitamine, minerale, aminoacizi, acizi graşi esenţiali, polizaharide şi numeroase alte substanţe benefice. Ea susţine funcţiile creierului şi ficatului, îmbunătățește digestia şi eliminarea, regenerează corpul (în special atunci când acesta este afectat de bolile degenerative), îl detoxifică, îl protejează împotriva radiaţiilor, reduce inflamatiile, sustine scăderea naturală în greutate, stimulează sistemul imunitar, şi peste toate, accelereaza procesul de vindecare.
Kelp este o iarbă de mare. La fel ca şi cacaoa, este extraordinar de bogat în substanţe minerale, inclusiv în minerale alcaline precum calciul şi magneziul. Kelpul este cu deosebire o sursă extrem de bogată de: minerale (Ca, Fe, I, K, Mg), vitamine (B2, B6), fibre, glucide.
În plus, conţine acid glutamic, care sporeşte savoarea şi înmoaie alimentele prea fibroase. Fitochimicalele din kelp absorb şi elimină elementele radioactive şi metalele grele, detoxificând astfel organismul.
Nămolurile sapropelice care provin din alge reprezintă un foarte bun unguent în tratarea reumatismului, precum și în activarea circulației sângelui, recăpătarea mobilității articulare și vertebrale.. 
Aloe Vera este un dar al egiptenilor din antichitate, primii care au descoperit magia acestui superaliment şi care au cultivat această plantă în grădinile lor. Se spune că marele secret al frumuseții şi păstrării tinereții Cleopatrei era aplicarea sucului de aloe pe piele. Genul vegetal aloe conține peste 200 de specii care cresc în regiunile deşertice şi subtropicale din Africa, America, Asia şi Europa. Principaia varietate de aloe este o plantă suculentă din deșertul african care este cultivată la ora actuală pretutindeni în lume. Membră a familiei liliaceelor, aloe vera conține un gel mucilaginos plin de polizaharide (zaharuri cu catenă lungă). Gelul se obține prin stoarcerea şi filtrarea frunzelor groase de aloe. 
Gelul crud de Aloe Vera conține: minerale (Ca, Cl, Cr, Mg, Na, K, P, S, Se, Zn), vitamine (A, C, E), fibre, glucide, glutation, proteine, enzime, steroli, lignine, dar mai ales polizaharide. 
Polizaharidele din aloe vera au un efect de imuno-modulare. Ele ajută sistemul imunitar să lupte împotriva infecţiilor cronice cu viruşi, bacterii şi fungi; de asemenea, au un efect special de lubrifiant al încheieturilor, creierului, sistemului nervos şi pielii.

Bame
Reglează digestia, previn şi ameliorează constipaţia. Bogate în: minerale (Na), proteine, vitamina B1.

Berea 
Berea este un leac universal. Protejează stomacul de bacterii precum heliobacter pylori, carepoate provoca gastrită şi ulcer gastric. Curăţă tractul urinar şi dizolvă piatra la rinichi. Întăreşte inima şi circulaţia sângelui.
Hameiul calmează şi întăreşte sistemul nervos. Bioflavonoidele din hamei oferă protecţie faţă de substanţele agresive, cancerigene. 
Cacao se află la limita dintre alimentație și medicina naturistă. Boabele crude de cacao au un conținut lor bogat în minerale și alte substanțe valoroase, dar care din păcate sunt distruse prin procesele de procesare și rafinare sau prin gătitul la foc. 
Conține foarte multe substanțe valoroase pentru organismul omului: minerale (Cr, Cu, Fe, K, Mg, Mn, P, Se, Zn), vitamine (B2, B3, B8, B17, C), fibre, omega6, triptofan.
Camu camu este un arbust care creşte in pădurile tropicale din America de Sud. Fructele sale conţin cea mai mare cantitate de vitamina C provenid din surse botanice (pentru comparaţie: un fruct proaspăt de camu camu poate conţine până la 4% vitamina C, în timp ce o lămâie nu conţine decât cel mult 0,5%). Unii estimează că fructele camu camu conţin de 30 de ori mai multă vitamina C decât portocalele.
Este o sursă excelentă de: minerale (Ca, Fe, K, P), proteine, vitamine (B1, B2, B3, C).
Cel mai frecvent, aceste fructe se găsesc sub formă de pulbere uscată, care are un gust delicios. În mod tradițional, fructele camu camu sunt folosite pentru: stimularea sistemului imunitar; îmbunătățirea vederii; înfrumusețarea pielii; prevenirea infecţiilor virale; susţinerea colagcnului, tendoanclor și ligamentelor; reducerca inflamaţiilor; îmbunătățirea sănătății aparatului respirator; păstrarea clarităţii mentule în perioadele de stres şi anxietate; susținerea fantastică a funcțiilor creierului, ochilor, inimii, ficatului şi pieli. 

===================================================================== Ceaiul verde Este considerat cel mai adecvat pentru a scăpa de grăsimea din jurul ochilor, care, odată cu vârsta, are tendința să coboare, ducând la apariția pungilor. Datorită antioxidanților și taninului pe care îi conține, ale căror proprietăți astringente au rolul de a contracta vasele sanguine, săculețele de ceai aplicate direct pe pleoape diminuează în mod vizibil umflăturile din jurul ochilor. Foarte bogat în: minerale (F, K, Mg, Mn), vitamine (B9, C), glucide.
De ce ceai verde și nu negru? Toate ceaiurile verzi, negre sau Oolong, provin din aceeași plantă, Camelia sinensis. Diferența dintre aceste ceaiuri e dată de modul în care sunt tratate frunzele. Spre deosebire de altele, ceaiul verde nu este fermentat, și de aceea se păstrează toate proprietățile plantei: uleiuri, vitamine, minerale, cofeină, și mai ales polifenolii care oferă adevăratele beneficii ale ceaiului verde. 

Ceaiul negru
Bogat în antioxidanți. Reduce și previne apariția ridurilor, precum și coșuri, cearcăne, sebum,pori,pungi sub ochi. Foarte bogat în: minerale (K, Mg, Zn), vitamine (B2, C, E), uleiuri esențiale, polifenoli, 
taninuri.
Ciupercile Reishi și Cordyceps
Sunt recomandate pentru: bronșite, pneumonii, TBC, astm, infecții urinare, hepatite, cardiopatia ischemică, profilaxia cirozei hepatice, miocardită, boala trombo-embolică, Adjuvant în chimio- și radioterapie, detoxifierea organismului, susținerea organismului pe perioade de suprasolicitare fizică, psihică, intelectuală, optimizarea imunității, creșterea tonusului general.

Reishi (Ganoderma Lucidum) denumită și „ciuperca nemuririi”, mare protector imunitar, spiritual și mental. Folosită și venerată de peste 2000 de ani în Extremul Orient. Medicina tradițională chineză folosește ciuperca Ganoderma sau „Ling Zhi” în tratarea și prevenirea unor afecțiuni foarte diverse. Aceasta are un conținut important de triterpenoide, saponine, polizaharide și compuși organici de germaniu. S-a demonstrat îmbunătățirea sistemului imunitar, proprietăți antiinflamatoare, antialergice, antibacteriene, antioxidante. De asemenea s-a evidențiat un intens efect antistres al acestei ciuperci. 
Polizaharidele din structura ciupercii au efect antitumoral, de reglare al imunității și de scădere a valorilor crescute ale tensiunii arteriale. Acizii ganoderici inhibă eliminarea de histamină (efect antialergic) și optimizează funcțiile ficatului. S-a demonstrat și efectul de creștere al numărului de macrofage și celulele T-util în boli ale sistemului imunitar, inclusiv SIDA și cancer.
În Japonia, este recunoscut ca tratament anti-cancer, dovedindu-se că inhibă angiogeneza, metastazarea, și poate induce apoptoza celulelor canceroase. Conferă protecție împotriva bolilor cardiovasculare. Util în HTA, bronșite, alergii, hepatite, insomnie, astm, anxietate. Având gust lemnos, amar, folosit doar în terapie, nu și culinar.
Cordyceps (Cordyceps Sinensis) a fost descoperită acum 1500 de ani în Munții Tibet. Aparține clasei ciupercilor, dar are și o particularitate, trăind ca plantă și insectă. Din anul 1757, este considerată un organism dublu.Vara, trăiește ca plantă, formează spori, ce ajung în larva unui fluture pe care îl parazitează. Iarna hibernează, hrănindu-se din organismul parazitat. Rezistă în pământ la frig și oxigen scăzut, urmând ca în anotimpul următor să răsară ca plantă. 
Printre compușii săi activi se pot enumera: Foarte bogat în: vitamine (A, D, E, K1), cordycepin, acid cordycepic, polizaharide, aminoacizi (inclusiv esențiali), minerale.
Printre efectele benefice ale acestei ciuperci, se remarcă cel de imunomodulație, antibiotic natural, de ameliorare a microcirculației. Are efect bacteriostatic asupra majorității bacteriilor (stafilococ, streptococ, pneumococ și pseudomonas). Acționează ca prehormon asupra suprarenalelor, stimulând formarea hormonilor secretați de acestea în limite normale.
Alte efecte deosebite: antiagregant plachetar (preîntâmpină formarea trombilor), fiind util în profilaxia infarctului miocardic, ischiemiei cardiace, etc.; restabilește microcirculația la nivelul creierului; are efect de „reparare” a capilarelor, glomerulilor renali; reglează nivelul calciului și fosforului sanguin; are efect anticancer, efect adaptogen, antistres și de creștere a capacității de concentrare și memorare.

In 
Seminţele de in conţin: minerale (Ca, K, Mg, Mn, P, Se, Si, Zn), vitamine (B – în special B1, B3, B15 și B17, F), fibre, omega3, omega6, proteine.
Consumate regulat, scad riscul bolilor de inimă graţie bogăţiei în omega 3. Prin bogăţia de acizi graşi omega 3, seminţele de în sunt foarte eficiente în reducerea inflamaţiei la nivelul aparatului digestiv, inclusiv în prevenirea formării hemoroizilor. Efectul laxativ blând recomandă seminţele de in în tratarea constipaţiei cronice.

Lemnul dulce 
Este folosit cu succes contra hipertiroidiei, având o acțiune de reglare a metabolismului, ajutând la corectarea unor efecte conexe hipertiroidiei. Este recomandut mai ales persoanelor care se confruntă cu scăderea masei corporale, cu stări de slăbiciune corporală, cu uscarea pielii.  Dacă simptomul predominant cu care se confruntă bolnavul este oboseala. şi mai puţin durerile, extractrul de lemn-dulce poate fi de mare ajutor în reglarea nivelului de energie. Această plantă conţine un compus amiinflamator care creşte concentraţia sodiului în sânge, ceea ce conduce şi la o creştere ușoară a tensiunii arteriale.   Este de asemenea eficient în cazul femeilor cu hipertiroidie, la care apar dezechilibre ale activității ovariene traduse prin estomparea caracterelor feminine (sâni, contrastul dintre talie şi bazin, absenţa pilozităților etc.).
Nu este sănătos pentru hipertensiunea arterială. Foarte bogat în crom.
Produse din rădăcinile bogate în zahăr ale arbustului de lemn dulce, originar din sudul Europei, bomboanele din lemn dulce conțin acid gliceric, substanță activă care conferă gustul dulce, ce duce la scăderea potasiului din organism, și la creșterea nivelului de sodiu în sânge, asemenea aldosteronului, hormon pe care îl imită. Aceste modificări metabolice pot duce la aritmii cardiace, creșterea tensiunii arteriale, stare de somnolență și insuficiență cardiacă. Numărul de cazuri de hipertensiune provocate de consumul în exces de lemn dulce a determinat FDA (Food and Drog Administration) să atragă atenția în mod oficial asupra acestei probleme. 
În cazul consumului moderat, lemnul dulce luat sub formă de supliment alimentar poate ameliora tranzitul intestinal. Dar ca peste tot în spațiul mediteranean sunt mulți consumatori înrăiți, ca și consumatorii de anason pastis.
Dar atunci când este folosit corect, lemnul dulce poate restabili sănătatea celor care s-au luptat toată viaţa lor cu boala. Înlocuiește cu succes cafeaua, pentru că dinamizează fantastic energia atunci când ai băut dimineaţa.

Leurda 
I se mai spune ai de pădure sau usturoiul ursului. Omul a învățat efectele sale terapeutice chiar de la urs. Se aseamănă cu lăcrămioara atât ca frunze cât și ca flori. Este bună de mâncat numai până când apar florile. Se consumă în special în salate, suc, tinctură, în vin. Foarte bogată în magneziu. 
Este prin excelenţă un remediu pentru curăţarea sângelui şi pentru vitaminizare. Alături de urzici, este un adevărat magnet pentru metalele grele şi pentru radicalii liberi, fiind şi un hipertensor foarte bun. Este recomandată în mod special celor care au consumat mari cantităţi de carne, deoarece protejează vasele de sânge şi previne bolile de inimă. 
Frunzele sale se recoltează proaspete, din flora spontană, şi se consuma ca atare sau sub formă de salată, câte 100 de grame pe zi, în timpul sezonului (poate fi recoltată din martie, în zonele de câmpie, şi până la sfârşitul lui mai, în zonele de munte).  Are efecte imunostimulente certe, intervine în sens reglator în procesele de producţie - ale elementelor figurate ale sângelui.
Favorizează urinarea și elimină excesul de acid uric, prevenind astfel crizele de gută. Este recomandată și în diaree, dizenterie, indigestie, insuficiență biliară, balonare, viermi intestinali. Cercetări recente creditează leurda cu proprietăţi citostatice.
E interzisa mamelor ce alăptează pentru că schimbă gustul laptelui.
====================================================================
Lintea are proprietăţi surprinzătoare, fie că e vorba despre scăderea colesterolului sau de prevenirea cancerului. Este foarte bogată în proteine şi în glucide, este şi o adevărată mină de fier, de potasiu şi fosfor. Dintre oligoelemente, conţinc zinc, cupru şi seleniu. Numeroase studii au pus în evidenţă şi acţiunea fibrelor în prevenţia fibrelor de colon şi de stomac. Foarte bogată în fibre, lintea împiedică dezvoltarea celulelor canceroase. Această leguminoasă conţine şi foarte puţine corpuri grase saturate, ceea ce înseamnă că ne poate tăia apetitul pentru alte alimente mai bogate în grăsimi.

Lucerna are un rol excepţional în detoxifierea şi alcalinizarea organismului şi este o sursă naturală de: minerale (Ca, Cr, F, I, K, Li, Na, P, S, Se, Si, Zn), provitamina A, vitamine (A, B – în special B1, B2, B3, B5, B6, B9 și B12, C, D, E, K1, P), fibre, glucide, lipide, proteine, proteine. 
Maca (Lepidium meyeni)
Plantă din america de sud din familia ridichei. Creşte în munţii din ţările Americii de Sud, mai ales pe înălţimile din Peru. Popularitatea ei pe toate meridianele lumii se datorează îndeosebi proprietăţilor de sporire a fertilităţii şi de îmbunătăţire a funcţiei sexuale. Este considerată un remarcabil afrodiziac. După ce o consumă, oamenii se simt mai puternici, plini de energie, optimişti, ceea ce se datorează capacitaţii plantei de a restabili echilibrul hormonal şi de a elibera endorfine.

Mărarul
Beneficiile digestive ale mărarului sunt cunoscute de secole: ajută digestia, tratează insomnia, împrospătează respirația și oprește sughițul.

Măslinele
Măslinul e unul din primele plante cultivate de om, cunoscut de acum 4000 ani ca simbol al înţelepciunii, iubirii şi păcii. În trecut, primul ulei rezultat din prelucrarea măslinelor - „extravirgin” - era destinat lămpilor din templu; prin ungerea cu ulei, locurile unse au devenit sacre.
Măslinele sunt răspândite în zonele mai calde ale planetei. Au diverse culori, dimensiuni şi arome, în funcție de soi sau de momentul în care sunt recoltate. O măslină crudă are culoarea verde, în vreme ce una coaptă este neagră. Fiind amare, măslinele nu pot fi consumate crude, proaspăt recoltate, ci trebuie ținute la fermentat în saramură o perioadă, uneori uscate sau puse în ulei de măsline.
Măslinele constituie un ingredient de bază al dietei mediteraneene. În ciuda faptului că au un conţinut ridicat de grăsimi, măslinele sunt slab calorice (10 fructe au în jur de 60 de calorii).
Foarte bogate în: minerale (Ca, Cl, Fe, K, Mg, Mn, Na, P, Se, Zn), vitamine (A, C, E, K1), lipide, proteine.
Din pulpa lor se extrage unul dintre cele mai apreciate şi sănătoase uleiuri.
Uleiul de măsline are aplicaţii în: constipaţie, aciditate gastrică, durere articulară, imunitate slăbită, acnee, ceară în urechi, litiază biliară,dischinezie biliară, insuficienţă hepatică, litiază renală, boli de inimă, normalizarea colesterolului şi tensiunii arteriale.
Acizii oleici din compoziţia măslinelor sunt recomandaţi tuturor celor care au valori crescute ale colesterolului şi trigliceridelor, dar şi pentru reducerea inflamaţiilor din organism. Polifenolii sunt o binefacere pentru sistemul circulator: dilată vasele de sânge, favorizează circulaţia, previn formarea cheagurilor, scad colesterolul. Sunt indicate şi pentru a preveni osteoporoza: anumiţi compuşi ai măslinelor şi uleiului care se obține din ele ar întârzia pierderea densităţii osoase.  
  
Mei Conţine: minerale (Ca, Fe, K, Mn, Mo), vitamina B, proteine, fibre.
Pe lângă faptul că este săţioasa, combate constipaţia şi ajuta la prevenirea bolilor de inimă, a diabetului, a hipertensiunii.






Morcovul Considerat de doctorul Valnet ,,una dintre legumele cele mai preţioase pentru om" , această rădăcinoasă conţine o mulţime de nutrimente esenţiale şi prezintă o multitudine de virtuţi terapeutice.
Are potenţialul de a îmbunătăţi vederea. Mai mult, conţine şi substanţe complexe ce pot contribui la prevenirea cancerului. Are și un efect expectorant în virozele pulmonare.
Are efecte remarcabile asupra sistemului imunitar. Deasemeni, este leguma cea mai bogată în betacaroten. Această proprietate îi conferă o extraordinară acţiune antioxidantă împotriva tuturor bolilor legate de un sistem imunitar fragil. Foarte bogat în: minerale (B, Cl, Cu, F, Fe, I, Na), provitamina A, vitamine (A, B2, B3, B6, B8, B9, E, K1), fibre, glucide, lipide, proteine.
Graţie substanţelor sale complexe ce permit încetinirea procesului de îmbătrânire a celulelor, el este capabil să lupte contra bolilor cardiovasculare și a cancerului, precum şi prevenirii degenerescenţei retiniene (principala cauză a orbirii).
Nu toată lumea știe că vitaminele din morcovi sunt concentrate la suprafaţă, așadar evitaţi să îi curăţaţi de coajă. Și frunzele de la morcovi sunt foarte bogate în săruri minerale și pot fi folosite foarte bine la supele de legume.

Muştarul 
Seminţele de muştar cresc rata metabolismului cu 25 la sută, ceea ce înseamnă că veţi arde calorii mai eficient. Doar o linguriţă de seminţe de muştar pe zi va ajuta să ardeţi cu până la 40 de calorii mai mult pe oră. 
În amestec cu lămâia, are efect în combaterea alergiei la polen. Cataplasmele sunt utilizate împotriva reumatismului.

Orezul negru 
Conţine nişte pigmenţi - antocianine se numesc, care sunt prezenţi şi în toate fructele de pădure de culoare neagră - nişte antioxidanţi extrem de puternici în lupta împotriva bolilor coronariene şi a cancerului. Orezul negru reduce trigliceridele şi colesterolul rău din corpul nostru. De el poate beneficia şi copilul mic, trecut de 8-10 luni, mai ales că nu conţine gluten. 
Foarte bogat în minerale (Ca, K, Mg, P, Se), proteine
Orezul negru are de 10 ori mai mult potasiu decât cel alb, de trei ori mai multe proteine, de 10 ori mai mult calciu, de 11 ori mai mult magneziu şi de 8 ori mai mult fosfor. Şi enumerarea noastră poate continua. Nu trebuie mâncat mult pentru că este destul de caloric, dar o lingura-doua de orez negru fiert la una dintre mesele zilei ar fi ideal să nu lipsească.
Cunoscându-i-se extraordinarele proprietăţi, în China veche era interzis spre consum muritorilor de rând, pentru ci era considerat mâncarea nemuritorilor sau orezul longevităţii.
Ovăzul
Conțin: fibre alimentare, toți aminoacizii esențiali, vitaminele B și E,  minerale: Ca, K, Mg, P, Fe, Zn, Se. 
Ajută la scăderea tensiunii arteriale, îmbunătățește circulația, reduce inflamația, protejează inima și vasele de sânge, reglează digestia, curăță ficatul de toxine, drenează vezica biliară.

Pătrunjelul 
Planta aromatică folosită cel mai des la romani. A fost pomenit de Plinius şi Dioscoride, iar pe la noi a ajuns de pe meleaguri mediteraneene acum cel puţin două milenii. Este un zarzavat extrem de utilizat în bucătărie.
Efectele terapeutice ale plantei sunt date şi de conţinutul în proteine, enzime, ulei steric, histidina - un aminoacid care frânează dezvoltarea tumorilor, un colorant numit apeina (glicozid al apigeninei), precum şi de conţinutul ridicat de săruri minerale. Foarte bogat în: minerale (Ca, Cl, Cu, Fe, I, K, Mg, Mn, P, Zn), provitamina A, vitamine (B2, B3, B9, C, E), fibre, proteine
Aceste proprietăţi sunt evidente la nivelul tuturor organelor (digestive, respiratorii, cardiace, uro-genitale şi metabolice generale). Pătrunjelul este extraordinar în activarea funcţiilor ficatului, precum şi sistemului imunitar, ajutând organismul să lupte împotriva microorganismelor. Frunzele de pătrunjel conţin 240 mg vitamina C Ia 100 g de frunze, adică o cantitate de patru ori mai mare decât cea conţinuta de citrice. Fiind un antioxidant puternic, vitamina C contribuie la întărirea sistemului imunitar. Are în compoziţie şi luteolina, o substanţă care stimulează producţia de celule ale sistemului imunitar şi Ie activează pe cele existente.  Sucul de frunze verzi de pătrunjel este extraordinar pentru menţinerea structurii 
Se numără printre cele mai importante alimente anti-îmbătrânire. Bogăţia sa în vitamina C, beta-caroten, fier şi vitamina B9 face din el un puternic remineralizant.
2 linguri de pătrunjel tocat furnizează 20 mg de vitamina C, adică 20% din aportul zilnic recomandat. 100 grame de pătrunjel procură 7 mg de provitamina A (caroten), o valoare ridicată pentru o legumă erbacee.
Mai conţine şi vitamine din grupa B, în special vitaminele B2, B3 (prezente în cantitate mai mare decât în cartof, care este una dintre cele mai bune surse de vitamina B3) şi B9, mai abundentă în pătrunjel decât în creson sau spanac.
Face parte, împreună cu varza şi spanacul, dintre legumele cele mai bogate în vitamina E. Bogat în minerale şi oligoelemente (fier, mangan, zinc, cupru, potasiu, calciu, fosfor, magneziu), pătrunjelul se caracterizează şi printr-un conţinut ridicat de fibre.

Peştele Toate popoarele care trăiesc în apropierea apelor, cu tradiţii de pescuit, consumând mai mult peşte decât carne, se bucură de o sănătate excelentă şi trăiesc mai mult. Foarte bogat în: minerale (Ca, Cu, Fe, I, P, Zn), provitamina A, vitamine (A, B2, B3, B5, B6, B12), colesterol, proteine.
Printre grăsimile nesaturate, acizii omega-3 sunt acizi graşi polinesaturaţi conţinuţi în uleiurile de peşte. Ei sunt indispensabili pentru o bună stare de sănătate. 

Piperul 
Conţine o substanţă numită piperină care nu doar îi dă aroma iute, dar ajută şi la arderea grăsimilor mai rapid decât mersul pe jos. Foarte bogat în: minerale (Ca, Cu, Fe, K, Mg, Mn, Na, P, Se, Zn), provitamina A, vitamine (A, B1, B2, B3, B6, B9, C, E, K1), coenzima Q10, fibre, glucide, licopen, lipide, proteine.

Rooibus nu este o plantă  în sine, ci un amestec de frunze de culoare roșie (căpătată prin fermentare), provenind de la arbustul Aspalathus linearis, care creşte pe coasta vestică a Africii de Sud. Ceaiul este consumat de multe generaţii în acea parte a lumii, îndulcit cu zahăr sau miere ori combinat cu Iapte şi aromatizat cu lămâie, întocmai cum se procedează în multe situaţii cu ceaiul negru. Variantele de ceai de rooibos din frunze verzi nefermentate sunt un pic mai aromate, însă preţul lor este mai mare.
Produsele stupului
Miere Preparată din nectarul pe care îl culeg albinele din flori, este un remediu universal, un îndulcitor și o sursă unică de substanțe nutritive. Anumite tipuri de miere, precum Lehua și Noni din Hawaii, Manuka din Noua Zeelandă și Sidr din Yemen au proprietăți antifungice, antibiotice şi antivirale. 
Extrem de ușor de digerat. Este utilă în: constipație, osteoporoză, tulburări de creștere la copii.
Lăptişor de matcă este sintetizat dintr-o combinaţie de polen şi miere de către un grup foarte special de albine infirmiere tinere. Secretat de glandele faringiene ale albinelor, el reprezintă o substanță lăptoasă şi groasă, fiind sigurul factor care transformă o larvă obişnuită într-o regină a albinelor. Diferenţierea larvelor feminine depinde în totalitate de dieta acestora în primele etape de viaţă. în starea lor larvară, albinele sunt absolut identice şi sunt hrănite cu lăptişor de matcă în primele trei zile după ieşirea din ouă. Din ouăle fertilizate rezultă femele care sunt fie albine lucrătoare imature din punct de vedere sexual, fie regine mari şi fertile. Începând din cea de-a patra zi, singurele care continuă să fie hrănite exclusiv cu lăptișor de matcă (până la sfârşitul vieţii) sunt larvele speciale selectate pentru a deveni regine, în timp ce albinele lucrătoare sunt hrănite cu miere sau cu polen. Lăptișorul de matcă are 3 aminoacizi esenţiali, precum și vitaminele A, C, D, E; 9 vitamine din complexul B (în special B12, cianocobalamina) și mineralele calciu, cupru, fier, fosfor, potasiu, siliciu și sulf. 
Crește toleranța la insulină. Îmbunătățește metabolismul glucidelor și colesterolului. Determină scoarța cerebrală să elibereze neurotransmițătorii ce ajută la scăderea și stabilizarea tensiunii arteriale.
În amestec cu mierea, este util și în reumatism.
Propolis  (din limba latină „pentru oraș”) - este obținut de către albine prin adunarea rășinii lipicioase de pe mugurii şi scoarța copacilor, și este folosit de acestea pentru protejarea stupului de bacterii și viruși, la care acesta este expus. Bioflavonidele pe care le conține propolisul au proprietăți antibiotice, antifungice si antibacteriene foarte puternice. Spre, deosebire de penicilină, propolisul este 100% natural și nu generează reacţii adverse. În vremurile biblice, el era recunoscut sub numele de smirnă.
El conține cumpuși care amplifică permeabilitatea membranelor şi care inhibă motilitatea bacteriilor. De aceea, este folosit pe scară largă în tratamentul infecțiilor şi al altor boli. Propolisul este o sursă extrem de bogată de minerale, aminoacizi, grăsimi, vitaminele C şi E, provitamina A şi complexul de vitamine B. De asemenea, este foarte bogat în bioflavonoide, substanțe care repară şi întăresc vasele de sânge şi capilarele. În stupii superaglomerați, propolisul şi lăptișorul de matcă inhibă prin proprietățile lor antibacteriene, antibiotice, antiinflamatorii şi amtimicrobiene bacteriile nedorite, susţinându-le însă pe cele utile. 
Polen de albine este foarte bogat în minerale şi este răspândit în interiorul florilor de către plante (albinele străbat întreaga floare pentru a-l aduna pe aripile şi pe picioarele lor). Granulele de polen sunt microscopice, iar albinele colectează milioane de astfel de granule, pe care le lipesc cu nectar, creând astfel bobițele pe care le știm cu toții. Crescătorii de albine colectează acest polen prin plasarea unei plase la intrarea în stup, care adună aproximativ 10-50% din bobițele de polen, ce cad intr-o tăviţă aflată dedesubt. Restul polenului le ajunge albinelor pentru supraviețui. 

Ridichile de lună
Foarte bogate în: minerale (Cl, Cu, S, Zn), NaCl, vitamina B9. Conţinutul de sulf are un uşor efect tonic asupra sistemului nervos.  
Ridichile de lună sunt foarte importante pentru sănătatea sistemului urinar. Ele conţin sulforafanii, care au efect antiinfecţios şi diuretic. Ajută şi la dizolvarea şi eliminarea pietrelor la rinichi. 
Ridichile de lună - sunt foarte importante în astenia de primăvară. Consumul lor are efect de stimulare a activităţii rinichilor, de combatere a infecţiilor reno-urinare, de susținere a funcţionării normale a vezicii biliare. 
Rozmarinul are un rol deosebit în păstrarea memoriei.  Este utilizat de obicei pentru îmbunătățirea concentrării și a memoriei, și pentru alinarea migrenelor, precum și pentru reducerea durerilor musculare reumatice. Cercetările arată că extractul de rozmarin inhibă un număr mare (99%) de procese disfuncționale, care se știe că alimentează dezvoltarea tumorilor. Este util și în activitatea glandelor suprarenale.

Salată verde 
Aduce un aport masiv nu doar de clorofilă, ci şi de fibre alimentare și de substanţe  amare, prezente în toate soiurile de salată. Ele au un dublu efect: detoxifiant şi tonic digestiv. Foarte bogat în: minerale (Cl, Fe, K, Mn, S, Si), vitamine (B – în special B6 și B9, D, K1).
=====================================================================
Scorțișoara 
Adusă din Ceylon (Sri Lanka). Echilibrează nivelul de zahăr în sânge. Are și efect de stopare a foamei.  Chiar şi mirosul de scorţişoară stimulează arderea grăsimilor. Stimulează activitatea estrogenilor. Acest condiment stimulează şi activitatea creierului.
=====================================================================
Ştevia 
potasiul, fierul, acidul oxalic, clorofilă şi vitamina C. În Evul Mediu, era cultivată în toate grădinile. Febră, lipsă de poftă de mâncare şi scorbut (deficit de vitamina C). Detoxifiere şi digestie bună. Stimulent pentru imunitate şi circulaţie venoasă intoxicaţii, afecţiuni ale sângelui, reumatism, scorbut, sifilis. Acţiune diuretică, depurativă, laxativă.
Uz extern 
Pentru grăbirea maturării furunculelor, abceselor, eczemelor, pecinginei, acnee, dermatite, muşcături de insecte. Frunzele sunt cataplasme eficiente în psoriazis, eczeme și acnee, dar și calmarea durerilor reumatice.
=====================================================================
Știrul
. Când frunza sa are 8-14 zile prezintă o activitate antibiotică mai mare decât a oricărui antibiotic produs pe bază de sinteză, dar spre deosebire de acestea nu are nici un efect secundar nociv nedorit. 

Soia
Sosul de soia este bogat în enzime nutritive. Se utilizează în salate sau adăugat, după gătire, în orez, paste etc.
Potrivit unui studiu american, cercetătorii au observat că sosul de soia joacă rolul unui antioxidant capabil să prevină sau să încetinească evoluţia unor cancere (printre care şi cel de stomac).
Se recomandă în special celor alergici la lapte de vacă, și produse lactate, laptele de soia fiind un bun înlocuitor: el este şi hrănitor, şi lipsit de elementele alergizante din laptele de vacă. 

Spanacul
Calităţile mineralizante ale spanacului joacă un rol important în reîncărcarea minerală a organismului. Este şi o excelentă sursă de:  minerale (Ca, Cl, Cu, F, Fe, I, K, Mg, Mn), provitamina A, vitamine (A, B – în special B2, B6, B8 și B9, C, D, E, K1), coenzima Q10, NaCl, proteine.
Numeroase cercetări au arătat că multe dintre cancere sunt rare în cazul în care se consumă mai multe legume cu frunze, cum este spanacul. Carotenoidele conţinute în acesta joacă rolul de gărzi de corp contra agenţilor cancerigeni.  Este vorba despre luteină, alfa-caroten şi beta-caroten, care stimulează enzimele însărcinate cu detoxifierea corpului, prin debarasarea organismului de substanţe chimice nocive şi adesea toxice. Este indicat si in: gastrită, ulcer gastric, anemie, astenie, convalescenţă, Boli neurologice şi cardiovasculare, slăbire, constipaţie. Uz extern: psoriazis, arsuri, plăgi atone.
psoriazis, arsuri, plăgi atone.
===================================================================
Tărâţele de grâu
Reprezintă coaja exterioară, ce rămâne după măcinare.
Foarte bogate în: fibre; vitaminele B cu excepția B12, D, E; mineralele Na, K, Mg, Ca, Zn, Se, Cu, I, B; aminoacizi. Antimicrobian, laxativ, emolient, reconfortant, tonic general, reduc colesterolul, ard grăsimile, accelerează metabolismul, inhibă tumorile maligne, sprijinite de antioxidanţi, încetinesc absorbţia glucidelor în fluxul sanguin, previn hemoroizii şi varicele, contribuie la fluidificarea circulaţiei sanguine și implicit la preveniea apariţiei cheagurilor şi varicelor, curăţă organismul de toxine, împiedicând acneea, dar şi calculii, combat anemia, prin aportul de vitamine şi minerale. Tărâţele trebuiesc combinate cu hidratarea pentru a-şi face efectul.
Uz extern: exfoliant, îndepărtează celulele moarte. Aplicate pe zona cu probleme reumatice, ajută, inclusiv la recăpătarea mobilităţii.
==================================================================
Țelina conține: minerale (K, Mn, Na, Se), NaCl, vitamine (C, K1). Are efect de „resetare” a organismului.








Topinamburul (napul) este un cartof dulce la gust şi are rol în tratarea diabetului, şi se consuma frecvent cu câteva decenii în urmă. Astăzi rar îl mai găsim, aproape niciodată în market. De obicei există o cohortă de factori externi care micşorează sau limitează prezenta antioxidanţilor în corp: soarele dacă stai prea mult sub razele lui directe, fumatul, alcoolul, poluarea, medicamentele, lipsa legumelor şi a fructelor din alimentaţie, regim alimentar dezechilibrat cu prea multe fierturi şi prăjeli, etc. Ajută în creşterea sănătoasă a animalelor de la vaci şi porci până la găini şi peste, care cresc foarte bine şi repede. Nu este pretenţios şi creşte repede. 
Substanţele sale: minerale (Ca, Cl, F, Fe, Mn, S, Si, Zn), vitamine (A, B1, B2, C), aminoacizi, albumine, etc, au un mare rol în prevenirea bolilor, de la colesterolul excesiv până la accidente vasculare cerebrale şi cancer. Şi psoriazisul se poate vindeca cu această plantă.
Are un conținut ridicat de inulină - (polizaharid al fructozei cu un mare grad de polimerizare) cu funcție prebiotică, important de regulă hidrolizat la nivelul intestinului gros sub acțiunea florei intestinale. Multe studii au demonstrat că inulina poate să extragă orice metal care se găsește în organism. 
Asociat cu salvia care este bogată în ulei volatil, se poate face un ceai bogat în nutrienți și substanțe bioactive necesar suplimentării dietei.
Este recomandat pentru funcționarea normală a digestiei. Contribuie la stimularea dezvoltării microorganismelor specifice florei intestinale normale, utile la nivelul intestinului gros.  Contribuie la reglarea tranzitului intestinal și eliminarea gazelor din intestin. Înlătură procesele fermentative și meteorismul abdominal (balonarea abdominală și flatulență).
Turmericul
Foarte bogat în: minerale (Ca, Cu, Fe, K, Mg, Mn, Na, P, Se, Zn), vitamine (B – în special B6, C, K1, P), glutation. Curcuma din turmeric accelerează apoptoza - adică moartea celulară care împiedică proliferarea necontrolată a celulelor tumorale; de asemenea,  reduce perioada de recuperare a muşchilor, ligamentelor şi încheieturilor după exerciţiile fizice, şi acţioneaza ca un antiinflamator pe răni.  Sucul de turmeric va acţiona ca un expectorant şi îţi va accelera mult procesul de vindecare în probleme cu sinusurile, congestie, tuse, dureri în gât, răceală, gripă. Substanţele din curcumină sunt atât de inteligente încât atacă doar celulele canceroase şi lasă ţesutul sănătos neatins.
Ideal este să-l consumaţi asociat cu piper negru. Se poate adăuga în toate tipurile de mâncăruri de la supe şi până la fripturi, sosuri, tocăniţe, etc.

Urzicile
Foarte bogate în: minerale (Ca, Fe, Si), vitamine (A, B2, C, E, K1), uleiuri volatile. Sunt alimentul cel mai bogat în clorofilă, care mai este numit și sângele verde. Clorofila din urzică ajută la mobilizarea şi eliminarea rapidă a unor deşeuri, prin intermediul sistemului limfatic.
Urzicile crude elimină excesului de uree din organism, crescând diureza. De asemenea, ele accelerează procesul de eliminare a metalelor grele din organism, dar şi a unor poluanţi, de tipul sfenolului A (prezent în plastic). În trecut, bolnavii de reumatism erau atinși pe zonele dureroase cu tulpini de urzici proaspete, acidul formic producând o activare a circulației periferice și o eliberare de histamină, benefică în acest caz. Conţin substanţe imunostimulente puternice şi ajută la normalizarea valorilor hematiilor și trombocitelor.  Sucul de frunze şi tupini de urzică este util în hepatita medicamentoasă, fiind cel mai bogat în clorofilă detoxifiantă dintre toate sucurile folosite în terapie. El conţine şi substanţe drenoare hepatice folosite şi ajută la reglarea valorilor bilirubinei (substanţa care, atunci când e în exces la bolnavii hepatici, dă aspectul galben bolnăvicios al tegumentelor și corneei). 
Usturoiul
Este unul dintre cele mai eficiente antibiotice naturale fiind un antimicrobian care luptă eficient cu viruşii, bacteriile, fungii şi viermii intestinali. Are capacitatea de a relaxa muşchiul cardiac reducând aritmia cu peste 88% şi colesteolul rău cu 42% şi nu are nici un fel de toxicitate. Ca să beneficiem de calităţile sale extraordinare, trebuie consumat mujdei sau pisat şi amestecat cu alte sosuri, pentru că proprietăţile sale se menţin doar în stare crudă. Alicina substanţa miraculoasă pe care o are usturoiul şi care luptă împotriva nenumăratelor boli se activează doar dacă nu este afectată de căldură. 

Varza
Este bogată în: minerale (Ca, Cl, Co, Cr, Fe, I, K, Mg, P, S, Se, Zn), vitamine (A, B – în special B1, B2, B6 și B9, C, E), fibre, glutation, NaCl, - la fel ca și toare cruciferele: broccoli, varza de Bruxelles, conopida etc. Este un excelent remediu împotriva cancerului. Datorită bogăţiei sale în fier, sunt utile şi în caz de anemie.
Varza roşie îşi datorează culoarea (şi denumirea) antocianilor, un grup de pigmenți naturali cu efecte extrem de importante pentru sănătate. Ei combat inflamaţiile şi au o puternică acțiune antioxidantă. Prin protecția pe care o oferă împotriva distrugerilor provocate în organism de radicalii liberi, aceşti compuşi vegetali încetinesc procesele de îmbătrânire, împiedică rigidizarea vaselor de sânge, precum și malignizarea celulelor. Antocianii exercită o influență benefică asupra funcționării vaselor de sânge - fie că este vorba de normalizarea tensiunii arteriale sau de corectarea unni disfuncții erectile.  În cazul verzei roşii, direcția de acțiune a antocianilor este susținută de prezența masivă a vitaminei C (57 mg/100 g la varza în stare crudă) - o concentrație superioară celei din citrice. Se adaugă, de asemenea, cantități apreciabile de acid folic (necesar pentru diviziunea celulară) şi potasiu. Prelucrarea termică distruge însă atât vitamina C, cât și antocianii. Prin urmare, pentru a profita la maximum de efectele ei profilactice, varza roșie ar trebui mâncată mai ales crudă.

Vinul
Foarte bogat în: minerale (Ca, Cu, Fe, Mg, Si, Zn), vitamine (B, C), glucide, proteine, resveratrol. Dacă e băut cu măsură, vinul este un dar de la Dumnezeu, creat pentru sănătate şi bucuria inimii oamenilor. Previne pietrele la rinichi. Întăreşte imunitatea. Vinul roşu are de 7 ori mai mulţi antioxidanţi decât cel alb.
Hipocrate scria că vinul era folosit de către traci contra intoxicaţiilor cu ciuperci şi muşcăturilor de şarpe, dar şi tonic al sistemului nervos. Este util în: diaree cronică, hemoragii severe, varice, flebită, hemoroizi.
Ceaiul de frunze de viţă de vie, sau decoct este util în: boli renale, cardiovasculare, digestive, reumatice, respiratorii, dermatologice, convalescenţă, anemie.
Yacon (floarea soarelui preistorică şi prebiotică) este o rudă îndepărtată a florii soarelui. Foarte bogat în: minerale (Ca, Fe, Mg), vitamina B. Tuberculii şi frunzele ei sunt comestibile. Planta este cultivată şi consumată în tarile din America de Sud, între Columbia şi nord-vestul Argentinei. Fructele de yacon au puține calorii şi un conţinut redus de mono şi bizaharide (glucide care cresc rapid conţinutul de zahăr din sânge). Toate părţile plantei pot fi folosite de către diabetici. Siropul de yacon se obține prin presarea la rece a rădăcinii şi poate fi folosit ca îndulcitor natural, sănătos şi cu un indice glicemic redus. Rădăcina de yacon se găsește inclusiv sub formă de felii uscate sau de pulbere. Fiind un produs prebiotic, yaconul este ideal pentru digestie, stimulează starea de sănătate a colonului şi ajută la absorbţia calciului, magneziului şi vitaminei B. În plus, reglează flora intestinală (alcătuită din bacterii prietenoase) şi îmbunătățește dezvoltarea anumitor probiotice (bifidobacterium şi lactobacillus), ajutând astfel la reducerea constipației. Rădăcina de yacon conține cantitati semnificative de potasiu şi de antioxidanți, reducând astfel în mod dramatic leziunile produse de radicalii liberi, îndeosebi la nivelul colonului

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Sindromul burnout  este din ce în ce mai răspândit, în toate domeniile, în special în domeniile în care se lucrează cu oameni.