Apa alcalină

Naturopatia, denumită şi "terapii fizice" sau "tratamente prin remedii naturiste și spirit", - constă în toate procedeele de terapie prin stimuli fizici din natură. Este considerată "medicamentul originar" și este prima formă de tratament medicaI. Rădăcinile ei se trag din învățăturile medicului antic grec Hipocrat. EI prescria dietă, masaj, hidroterapie, elemente care formează nucleul naturopatiei de azi. Principiul de bază este acela că numai natura vindecă.
Scopul naturopatiei este mai degrabă menținerea sănătății decât vindecarea bolii, iar potrivit conceptului său de bază organismul are puterea de a se vindeca dacă este ajutat corespunzător. Metodele acestei forme de  terapie care mențin sănătatea includ nutriție și dietetică, post, masaj, hidroterapie, schimbarea stilulul de viață și sfaturi sau îndrumare psihologică. Toate metodele pot fi Iesne efectuate, în liniște, oricând și oriunde. Prin urmare, ele sunt perfect adecvate necesităților oamenilor contemporani, mai ales celor care sunt siliți, din cauza muncii lor, să rămână nemișcați, în aproximativ aceeași poziție, lungi perioade de timp.
Naturopatia este atât un stil de viață, cât și o formă de tratament. Marele avantaj este că nu are efecte secundare periculoase, deoarece se axează pe schimbări benefice ale stilului de viață.
Fiecare dintre noi trebuie să acorde mai multă atenție apei și naturii, întrucât viața și sănătatea noastră depind de puritatea apei și de cea a mediului înconjurător. 
În timpul consultației, naturopatul discută cu pacientul pentru a află toate antecedentele bolii.

Terapiile bazate pe relaxare 

Aceste tehnici terapeutice vizează în mod specific apariția "reacției de relaxare" pentru a produce efecte pozitive asupra sănătății.
Acest termen descrie un tipar de reacții ale sistemului nervos autonom care produc relaxarea corpului și a minții. Acestea se reflectă în modificările parametrilor fiziologici cum sunt reducerea activității cerebrale, a ritmului cardiac, tensiunii,  încordării mușchilor etc.
Tehnicile de relaxare, cum sunt relaxarea progresivă a mușchilor, vizualiuzarea sau proiectarea Iăuntrică a imaginilor sunt folosite de mulți practicieni din domeniul terapiilor alternative, medici, asistenți medicali, psihologi, psihoterapeuți sau terapeuți din domeniul sportulului. Ele se utilizează la tratarea anxietății, stresului, durerilor de cap, durerilor muscular-scheletale, sau se aplică pentru a ridica nivelul performanțelor fizice ori mentale.
Aproape toate afecțiunile sunt declanșate sau exacerbate de stres și de problemele emoționaIe reprimate sau nerezolvate. Cu toate acestea, deseori se uită că, în afară faptului că provoacă multe maladii, stresul este unul dintre cei mai agresivi factori de dezechilibru ai relației armonioase dintre corp, minte și sistemul imunitar, a căror funcționare adecvată este esențială pentru sănătatea noastră, prevenind riscul de îmbolnăvire.
Tratamentele de relaxare duc la reducerea durerii, dar ele nu sunt eficiente în cazul sindromului oboselii cronice, de colon iritabil, dispepsiei și epilepsiei. În cazul pacienților cu schizofrenie sau depresie, relaxarea poate agrava problema. În rest, nu par să existe contraindicații.
Exemple Dacă ai probleme de palpitații, dureri de cap, amețeli, iei un dud în brațe și ții fruntea lipită de el timp de un sfert de oră; după această procedură, pleci acasă fără dureri. Medicina modernă vibrațională a demonstrat că în cazul dudului, vibrațiile din sevă ce circulă în trunchiul său, sunt identice cu acelea ale creierului uman și au puterea energetică de a-l echilibra atunci când ai probleme. Tot medicina vibrațională ne spune că inițial oamenii nu au fost făcuți să mănânce carne. Recent, un studiu american a demonstrat că 85% din bolnavii de cancer sunt dintre cei care în meniul alimentar au preponderent carne.

Terapia prin sunet și muzică 

S-a demonstrat că muzica are o serie de capacități terapeutice. Atunci când este pusă spre ascultare persoanelor care suferă de probleme psihice, muzica facilitează dezvoltarea auzului. În terapia fizică, muzica armonizează mișcarea, iar cântatul la instrumente este benefic în creșterea încrederii în sine, dezvoltarea mușchilor buzelor și ai gurii.
Dar nu numai muzica este singurul fel de sunet cu valoare terapeutică, ci și sunetele mediului înconjurător: sunetul apelor, cântecul păsărilor, etc.
Terapia prin muzică se referă Ia folosirea controlată a muzicii pentru tratarea problemelor psihice. O varietate de probleme, inclusiv depresia, tensiunea ridicată, astmul, migrenele, ulcerele sunt tratate prin muzică.
În general, natura problemei dictează exact formă terapiei care urmează a fi aplicată: în unele probleme sunt puse piese muzicale, iar  altele-oamenii iau lecții de la coruri, la activități fizice  acompaniate muzical.

Terapiile alternative bazate pe exerciții fizice 

Binefacerile exercițiilor fizice practicate în mod regulat au o valoare inestimabilă. Cunoștințe privitoare Ia astfel de exerciții au existat în toate culturile, așa încât în diferite părți ale lumii au apărut seturi speciale de exerciții,  integate adesea în conceptele specifice despre sănătate și boală ale zonei respective.
Exemple sunt taijiquan (China) și yoga (India). Ambele includ componenta meditației, trebuie să fie practicate regulat și pun un mare accent pe prevenirea îmbolnăvirii și pe starea de bine.
Pe lângă aceste forme de exerciții fizice tradiționale, există variații moderne și același registru. Un exemplu este pilates, creat relativ recent de Joseph Pilates (1880-1967). Această metodă integrează respirația, mecanica adecvată a corpului și exerciții de întărire, precum și stabilizarea pelvisului și a trunchiului. Se estimează că, în prezent, în întreaga Iume, peste zece milioane de persoane practică pilates.
Exercițiile se învață cel mai bine în grupuri mici, și apoi trebuie practicate regulat - o dată sau de două ori pe săptămână, sau chiar zilnic. Ele îmbunătățesc echilibrul, previn tendința de a cădea a persoanelor în vârstă, îmbunătățesc starea sistemului cardiovascular, cresc flexibilitatea articulațiilor, previn osteoporoza la femeile aflate în etapa de postmenopauză și sporesc calitatea vieții pacienților care suferă de insuficiență cardiacă  cronică.

Autovindecarea (Antrenamentul autogenic) 

Spre deosebire de alte forme de meditație și de yoga, această terapie nu are conotații culturale, religioase sau cosmologice, și nu necesită costumații și poziții speciale.
Antrenamentul autogenic este una din cele mai eficiente metode de combatere a stresulul. Principiul de bază al acestui tratament este relaxarea mentală, fizică și starea de liniște și de echilibru care vin din interior.
A fost pus în aplicare pentru prima dată de dr. W.Luthe la începutul anilor '70 și constă într-o serie de exerciții mentale simple menite să oprească mecanismul ce generează stresul acut, numit și luptă sau fugi, și să declanșeze mecanismele tonice și regenerative ce duc la relaxarea psihofizică profundă.
Această tehnică implică utilizarea unei game de exerciții mentale concepute să îi învețe pe începător să se concentreze asupra senzațiilor fizice normale și naturale, precum greutatea și căldură, în anumite părți ale corpului, și, pornind de la acest lucru, să învețe să lase pe un plan secundar procesele conștiente și să se relaxeze profund. De asemenea, implică utilizarea aparaturii electronice prin intermediul căreia pacientul are constant Ia dispoziție informații  despre starea fizică, astfel încât să își poate modifica respirația sau tensiunea mușchilor pentru a atinge rezultatul dorit pentru a măsura abilitatea participantului de a-și folosi Iuciditatea și concentrarea activă în încercarea de a modifică unele funcții fiziologice ale corpului său, ca de exemplu pulsul și tensiunea. Concentrarea atenției se extinde dinspre membre spre inimă și circulație, respirație și sistemul nervos, spre interiorul corpului. Începătorul învață să controleze hormonii și substanțele declanșate de intervenția sistemului nervos care duc la îmbunătățirea sănătății și a stării de bine a acestuia.
Abilitatea de a face acest  lucru și de a atinge concentrarea pasivă atunci când se dorește ieșirea din cercul vicios de stres și tensiune excesivă, indiferent de originile acestora, îi permite pacientului să folosească tehnica în orice moment pentru a se confrunta cu orice situație sau eveniment stresant.
Antrenamentul autogenic este folosit în multe țări occidentale, pentru a ajută femeile însărcinate să facă față cerințelor corpului lor. De asemenea, îi ajută pe începători să intre în contact cu sentimentele lor profunde Iegate de emoții reprimate și, dacă se dovedește a fi metodă potrivită, să le abordeze eficient prin tehnici practice specifice, adiționale, care îi ajută să le descarce, astfel încât stările profunde de liniște și echilibru care sunt dobândite să poată fi menținute pe parcursul unei perioade de timp mai lungi.
S-a demonstrat științific că această metodă, când este practicată zilnic, oferă rezultate la nivel mental asemănătoare cu cele dobândite în urmă practicării tehnicilor de meditație orientale, la nivel fizic producând modificări chimice și fiziologice asemănătoare celor generate în timpul antrenamentelor sportivilor sau al activităților fizice susținute. Această terapie poate avea însă și efectul secundar de creșterea nivelului de stres în cazul anumitor indivizi; dacă aceștia nu pot să obțină schimbările fiziologice măsurate de aparate, sentimentul de inadecvare și eșec poate crește.

Climoterapia

În cadrul terapiei prin climă se folosesc particularităţile de climă din anumite zone, fie pentru a activa prin stimuli mecanismele de regularizare a corpului, fie pentru regenararea anumitor procese prin repaus. Clima poate fi dată de o serie de factori, cum ar fi: situarea la altitudine înaltă și deci presiune crescută a aerului, umiditatea si puritatea aerului. nivelul radiaţiilor UV (mai crescut sau mai scăzut), vânt putemic sau slab, căldură sau frig. Dacă terapia climaterică este parte a unei cure balneare, atunei ea este combinată cu alte metode de tratament cum ar fi băile medicinale, procedeele la cald si la rece sau masajele.

Aeroterapia 

Constă în expunerea totală sau parțială a trupului la aer în locuri din afara orașului, cu aer proaspăt și curat din apropierea pădurilor sau apelor curgătoare. Condiția este ca trupul să fie bine uscat și locul ferit de curenți de aer. Se efectuează din poziție statică. Nu are contraindicații

Clima maritimă

O cură  climaterică la mare reprezintă șederea într-un aer sărac in substante dăunătoare si alergeni, un aer bogat în săruri, iod şi umiditate. Aici radiația solară și vântul sunt mai intense. Alergiile, astmul, bolile căilor respiratorii inferioare și superioare, tensiunea arterială scăzută şi bolile de piele se vindecă la mare. Are contraindicaţii în cazul diabeticilor, celor cu hiperactivitate a glandei tiroide, în cazul bolilor de rinichi sau al bolilor căilor urinare.

Clima în munții de mare altitudine

La o altitudine de peste 1000 m. aerul este curat, uscat şi nu contine polen. Pe de alta parte, temperatura este mai scăzută, conţinutul de oxigen din aer este mai mic, iar radiaţia solară mai puternică.
Șederea în zone cu aceste caracteristici e utilă în cazul astmului alergic al bolilor respiratorii și de plămâni, al hipo- si hipertensiunii arteriale, psoriazisului si neurodermatitei.
Este contraindicată în cazul celor suferinzi de angină pectorală, care au inima slăbită sau tulburări ale circulaţiei arteriale.

Clima în munții de altitudine medie

Regiunile deluroase şi de pădure au o climă blândă, săracă în stimuli. Calitatea aerului este bună, vântul și radiația solară sunt ponderate, umiditatea aerului și temperatura au valori echilibrate. O cură climaterică în munții de altitudine mcdie este recomandată  pentru refacerea dupa boli severe, în cazul bolilor de inima, circulatorii, de respiraţie si reumatice în stările de epuizare si pentru fortifiere generală.

Clima cu efecte stimulante

Acţionează in cazuri de: alergie, astm, boli ale căilor respiratorii inferioare si superioare, boli de piele, unele afecţiuni ale inimii. Clima cu efect de cruţare acţionează în cazuri de: constituţie firavă, epuizare cronică, afecţiuni ale inimii, boli ale călilor respiratorii, boli reumatice.

Tratamentele prin căldură şi frig

Terapia prin căldură (termoterapia)

Căldura furnizează energie corpului, dilată vasele de sânge, stimulează circulația și relaxează. Se recomandă pentru activarea sistemului imunitar, în caz de răceală, infectii gripale şi bronșită, dureri menstruale, uzura articulațiilor, inflamații articulare cronice, colecistită, enterită, inflamații ale ovarelor, inflamații ale prostatei,  în cazul bolilor cronice ale aparatului locomotor dar și in cazul întinderilor musculare, contracturi ale mușchilor, al durerilor articulare sau ale coloanei vertebrale, sciatică, precum şi boli cronice ale articulaţiilor. Produşii metabolici pot fi trasportaţi mai rapid. Căldura are totodată și un efect liniștitor asupra psihicului, efect care se folosește de fiecare dată când facem o baie caldă in cadă.
Cea mai folosită alimentare cu căldură are loc cu apă caldă sau fierbinte, sub formă de băi parțiale sau totale, dușuri sau jeturi de apă, comprese fierbinți, cataplasme si sticle cu apă fierbinte.
Adesea, se folosesc suplimentar „conductori de căldură” pentru a obţine un efect intens. Printre aceștia se numără așa-numiteie impachetari cu peloide - nămol, fango, argilă și mâl ~ dar si comprese cu ceapă și cartofi, ori aplicarea de parafină.
Alte modalităţi de a administra căldura sunt radiatoarele de căldură, semi-cald si pernele electrice de încălzit, dar şi aerul fierbinte si aburul fierbinte din saună. Acestea toate acționează conform aceluiași principiu: după ce țesutul se încălzește. are loc o dilatare a vaselor de sânge şi apoi o destindere. Prin transpiratie se produce un alt efect pozitiv: curățirea de produsi toxici ai metabolismului si de agenti patogeni.
Cei care sufera de afectiuni ale venelar trebuie sa renunte la procedurile cu căldură si saună. Nu se recomandă căldura la luxaţii, entorse, fracturi, febră, infecţii, răni, sângerări si nici in cazul proceselur inflamatorii acute.

Terapia prin frig

Terapia cu frig strânge vasele de sânge, încetinește inflamațiile și diminuează durerile. Utilizarea gheţii se numeşte crioterapie. Acasă, pentru terapia ambulatorie sc utilizează comprese cu gheață, termoelemente reci pentru o răcire locală sau pentru detumefiere (de exemplu in vindecarea hemoragiilor şi durerilor articulare).
Procedurile cu frig se recomandă in caz de edem, tumefiere, înţepături de insecte, dureri de cap, crize de artrită, boli ale articulatiilor, boli reumatice acute, febra, inflamatii nervoase si dureri cronice. În principiu, procedurile cu frig nu trebuie să aibă loc decat atunci când partea respectivă de corp este bine încălzite.
Frigul ia din căldura corpului si ajuta la atenuarea metabolismului, diminuarea vitezei de reacție a căilor nervoase, scăderea tensiunii din mușchi, ameliorator al durerii, hemostatic, atenuează inflamatiile şi reduce edemele.
Chiar si atunci sand frigul contribuie la vasoconstricţie si, astfel, la o diminuare a circulaţiei sanguine, se poate realiza cu aceasta o creştere a circulaţiei sângelui.
Formele de tratament cu frig sunt variate; cel mai folosit mediu este apa rece. Există tratamente cu jeturi de apă rece, duşuri reci, băi partiaie, bazine de scufundare; mers prin apă si multe altele.
Pentru răciri locale se folosesc compresele si împachetările, de exemplu o împachetare cu brânză de vaci se foloseşte impotriva arsurilor solare.
Mâinile si picioarelc reci sau frisoanele reprezintă contraindicații pentru aplicare. Procedeele cu frig (cum ar fi mersul prin apă, jeturile sau băile partiale) nu se recomandă în cazurile de vezică iritată, infecţii ale căilar urinare, arteriopatii, hipertensiune arterială si sciatică.

Fitoterapia

În fitoterapie se utilizeaza plantele medicinale atât intern, cât şi extern.

• Intern: plantele medicinale se utilizeaza sub formă de ceaiuri curative, sucuri și medicamente pe bază de plante
• Extern: plantele medicinale si extractele lor se adaugă la băile normale sau cu abur şi au ca formă de utilizare compresele termale, fricționările și împachetările.

Terapia cu lumină

Lumina are o importanţă deosebită pentru sănătatea oamenilor, deoarece ea influențează producţia de hormoni, somnul. Starea pielii şi a oaselor in cazul unei lipse continue de lumină conduc la o senzaţie de oboseală şi de moleșeală, dar şi pielea și sistemul imunitar are de suferit. În cadrul terapiei cu lumină se foloseşte atât lumina naturală, cât si cea artificială.

Încă din antichitate, medicii romani le recomandau pacienților băi cu soare pentru întărirea organismului. La începutul secolului al XIX-lea, cercetătorii au stabilit că razele solare nu conțin numai lumină albă, ci și intervale de lungimi de undă imposibil de perceput cu ochiul liber. Astfel, s-a descoperit că razele de lumină se pot produce și cu sursele de lumină artificială.

Se diferenţiază două domenii de utilizare:

• Helioterapia, care reprezintă tratamentul cu lumina solară 
• Fototerapia, care reprezintă tratamentul cu lumină artificială; aici se includ razele ultraviolete, lumina infraroșie şi lumina albă.

Helioterapia

Constă în totală sau parțială a trupului la soare, vara între orele 5-7 și 18-20, primăvara și toamna între orele 10-13, durata de expunere crescând treptat din prima zi, ajungând până la 2 ore. Staționarea la soare se va alterna cu staționarea la umbră. Capul va fi întotdeauna protejat de o umbrelă sau o pălărie. Se efectuează din poziție statică. Este contraindicată la afecţiunile cardiace, migrene, tuberculoză pulmonară, neurastenie, hipertiroidie.
În helioterapie se utilizează multiplele efecte ale luminii solare. Aceasta influenţează printre altele ritmul zi-noapte al organismului. Aceasta are mai departe efecte asupra producţiei de hormoni (în special a neurotransmiţătorilor de serotonină şi melatonină) și, prin urmare, mai ales asupra stării psihice si a somnului. În plus, sistemul imunitar este stimulat prin acțiunea razelor soarelui. Iar metabolismul este activat.

Cu ajutorul luminii solare, corpul produce vitamina D, care este important pentru calciul din organism şi, prin urmare, pentru soliditatea oaselor.

Fototerapia

În funcție de afecțiune atratată, se alege o anumită lungime de undă a luminii. Tratamentul are loc cu o lampă specială numită „duș de lumină”. Ea îmbunătățește starea de spirit și acționează eficient împotriva depresiilor de iarnă. Este importantă protejarea ochilor prin folosirea de ochelari corespunzători. Înainte de tratament trebuie sa îndepărtaţi ochelarii sau lentilele de contact, pentru a permite ochilor sa primeasca razele de lumină. Durata zilnică a unui astfel da tratament este de 40 până la 120 de minute, cu mențiunea că este mai eficient dimineaţa.

Tratamentul cu lumină albă 

Are loc în cabinete si în clinici. Există însă şi lămpi pentru utilizarea acasă. Lumina albă se recomandă pentru tulburări de somn, depresii, predispoziție pentru infecții, osteoporoză.

Tratamentul cu lumină infraroșie 

În cazul luminii infraroșii este vorba de o degajare de căldură. Terapia de încălzire a corpului cu raze infraroșii ajută la relaxarea generală a corpului și eliberarea de dureri musculare și articulare, precum și un efect stimulant arsupra irigației sangvine si ameliorant al durerilor.  Se utilizează mai ales in cazul contracțiilor musculare, inflamații ale sinusurilor, dureri nervoase, afecțiuni reumatice.

Tratamentul cu lumină ultravioletă 

Ultravioletele pot fi produse de lămpi speciale şi pot fi împărţite in trei domenii de lungimi de undă: lumina UV-A, lumina UV-B si lumina UV-C. Ele pătrund în interiorul pielii la adâncimi diferite și produc efecte diferite, lumina UV este folosită în special în terapia bolilor de piele: acnee, neurodermatită, psoriazis. Tratamentul nu este indicat persoanelor cu sensibilitate ridicată la lumina celor cu risc crescut de cancer de piele ori celor care suferă deja de această boală. 

Terapia nutriţională

Hrana trebuie să fie integrală, variată și ponderată, bogată în substanțe nutritive necesare (vitamine, minerale și microelemente) și săracă in grăsimi şi zaharuri. Peștele e recomandat cel puțin o dată pe săptămână, carnea cu măsură.

E de preferat să se renunțe la făina albă si la produsele din făină albă, și definitiv la cafea și alcool.

În afara de aceasta, mesele sunt fixate corespunzător pe parcursul zilei.

Terapia ordinii

Scopul terapiei prin ordine este ca pacientul să atingă o stare de bine din punct de vedere psihic, intr-un stil de viaţă adaptat lui.

Omul are nevoie de un raport echilibrat intre tensiune si relaxare. De la această idee porneşte terapia ordinii. Somnul suficient, activitatea fizică, dar şi psihică, mişcarea in aer dar si hrana sănătoasă sunt necesare unui ritm de viaţă care înlătură stresul si stimulează echilibrul psihic.

Talasoterapia (din grecescul „thalassa”= mare)

Băi de soare la mare, băi cu extracte de alge, împachetări cu nămol marin sau cure de ceaiuri din alge ori apă de mare - toate acestea fac parte din cura marină. Lor li se adaugă şi efectul recreativ pe care îl are o şedere la mare.
Apa mării, nămolul și algele conţin numeroase substanţe minerale și microelemente precum: potasiu, magneziu și calciu, iod, crom, fier, zinc şi cupru. În algele marine se găsesc aminoacizi esentiali si vitamine, de aceea, se folosesc nu numai la împachetări, comprese si băi, ci si sub forma de ceai şi suplimente nutritive.
Medicul grec Hipocrate (460-377 îHr) sublinia faptul că o cură de băi de mare ameliorează reumatismul si sciatica. La mijlocul secolului al XVIII-lea, medicul englez Richard Russel a pus bazele terapiei marine şi, ca urmare, s-au înfiinţat numeroase staţiuni balneare maritime.
Tratamentele trebuie sa aibă loc numai cu apa proaspătă, pompată din adâncimea mării.
Activităţile fizice, plimbările pe malul mării sau tururile cu bicicleta si sfaturile nutriţioniste intregesc programul de tratament.
Un antrenament de 30 minute in bazinul cu apă de mare activeaza muschii, fara a solicita încheieturile. Imediat urmează un masaj al mușchilor într-o baie de apă caldă de mare, care este introdusă special. În apă se adaugă alge maritime.
La împachetările cu alge sau cu nămol se acoperă întreg corpul (sau numai anumite părţi) cu un gel vâscos si se înfăşoară în folie.
Împachetarea este înlăturată de către terapeut după ce îşi face efectul, adică după aproximativ o jumătate de oră.
Masajele pe baza de jet de apa se fac de la o distanţă de 3 metri.
Ca terapie cu aerosoli se poate inhala direct apă de mare.
În zonele in care valurile se sparg, concentraţia picaturilor de apa sarata este ridicată și, de aceea, sunt recomandate plimbările lungi pe malul marii.
Pentru a stimula metabolismui si pentru detoxifiere se pot lua alge macinate pulbere sub forma de capsule sau ceai.
Talasoterapia este ideală pentru cei care iubesc marea, vor să se relaxeze şi, totodata, sa facă ceva pentru sănătatea lor. Totuşi o cură marină nu este benefică orisicui.
Cei care suferă de alergie la iod si de supraactivitate a glandei tiroide nu trebuie sa facă împachetări cu alge sau să ia preparate pe bază de alge. Mai există boli ale venelor pentru care procedeele cu apă fierbinte nu sunt recomandate. Cei care suferă de boli ale inimii, tumori san boli de rinichi trebuie să renunţe complet la acest fel de terapie.

Terapia cu ultrasunete 

Acționează ca stimulent al circulației, deblochează, împiedică inflamațiile și alină durerile. Când ultrasunetele sunt absorbite de țesut se produce căldură, care este folosita pentru tratament.

Cromoterapia 

Constă în proiectarea anumitor lumini colorate pe zona de trup afectată sau organul afectat, precum şi din folosirea celor mai adecvate culori la domiciliu, la locul de muncă, ca şi nu mai vorbim de policlinici şi spitale.

Euritmia 

Constă în efectul sunetelor aspura organelor. Se știe că:

• - sunetul I se adresează creierului, ochilor și urechilor;
• - sunetul E se adresează gâtului și plămânilor;
• - sunetul O se adresează inimii;
• - sunetul U se adresează organelor abdominale;
• - sunetul A se adresează mâinilor și picioarelor;
• - sunetul Sch se adresează întregului corp.