Aloe Vera

Aloe Vera (în denumirea științifică Aloe barbadense sau Aloe vulgaris) - este un gen vegetal din familiei liliaceelor, care conține peste 200 de specii ce cresc în regiunile deşertice şi subtropicale din Africa, America, Asia şi Europa. Denumirea provine din limba arabă, „alloeh” însemnând substanță amară și lucitoare, iar „vera” provine din limba latină și înseamnă „adevărat”. Numai aloele cu proprietăți medicinale se numesc „Aloe Vera”. Există peste 300 de soiuri de aloe, dar nu se găsesc decât 3 soiuri care produc miraculorsul suc tămăduitor numit aloin: 1. Aloe Vera (care se mai numește și „Aloe Barbadensis”, după insula Barbados unde creștea cândva din abundență.); 2. Aloe Succotrina, denumit după insula Socotra de lângă Yemen; 3. Aloe Ferox, cu originea în Africa de Sud, cunoscut și ca aloe al Capului Bunei Speranțe, folosit de secole pentru proprietățile sale unice se calmare, vindecare și regenerare; spre deosebire de Aloe Vera care este cultivat în general în ferme, acesta crește sălbatic, habitatul său sălbatic natural fiind fără factori de fertilizare, pesticide sau fungicide. Toate cele trei aloiuri au prezintă calități asemănătoare, dar Aloe Vera conține mai mult aloin: 18-25%, Aloe Succotrina conține între 7,5-10%, iar Aloe Ferox conține numai 4,5%.

Aloe Ferox, pe ambalajul unui suc

Descriere

Tulpina este scurtă și robustă, purtând la bază un buchet de frunze groase, cărnoase, ornamentale. În centrul frunzelor se află o inflorescență înaltă de aproximativ 1 m., terminată de un spic dens, cu flori galbene sau roșii.
Frunzele de Aloe Vera au de regulă 30-60 de centimetri şi o culoare verde deschis. O frunză de Aloe Vera produce două tipuri de substanțe: 

• un gel limpede, semi-solid, cu miros neplăcut cu ajutorul căruia se evită pierderea de umiditate, și are ca efect vindecarea tăieturilor, arsurilor și iritațiilor pielii; gelul este responsabil de capacitatea aloiului de a pătrunde în piele; acest gel este obținut prin stoarcerea şi filtrarea frunzelor și este principala utilizare a aloei. Gelul proaspăt de Aloe Vera are un gust uşor amărui, datorită prezenței foarte concentrate de polizaharide, sau este insipid (nu are gust). Polizaharidele din gelul proaspăt de Aloe Vera fac parte dintr-o familie mai mare de gliconutrienți, zaharuri cu catena lungă de care corpul are nevoie pentru a-şi mentine sistemul imunitar şi pentru a se bucura de o stare de sănătate optimă;
• o sevă gălbuie sau roșiatică numită latex, care este amară și irită buzele; aceasta constitue sucul plantei și conține principiul său activ, aloin, și este răspunzătoare pentru majoritatea puterilor sale de însănătoșire.

Sucul de Aloe Vera, numit și „drog de aloe”, prezintă următoarele proprietăți:

• Capacitatea de a ucide bacterii, ciuperci și viruși;
• Capacitatea de a dilata capilarele, mărind cantitatea de sânge din zona tratată;
• Când se aplică pe țesuturile lezate, sucul sau seva penetrează și anesteziază țesuturile, alungând durerea; amorțește în timp ce se vindecă;
• Efect anti-inflamator: reduce umflăturile pielii și ale mușchilor; 
• Accelerează procesul de vindecare și de formare a celulelor noi.

Majoritatea oamenilor sunt familiarizați cu reputația aloiului de vindecător al pielii, dar ceea ce nu se știe este că Aloe Vera poate fi ingerat sub formă de suc sau capsule. Utilizatorii susțin că elementele sale integral naturale regenerează țesuturile și organele interne în același mod în care regenerează și țesuturile epiteliale.

Istoric

Încă din antichitate, primii care au descoperit magia acest superaliment au fost egiptenii. Se spune că marele secret al frumuseții şi păstrării tinereții Cleopatrei era aplicarea sucului de aloe pe piele.
Legenda spune că pieile roșii din America Centrală și Mexic s-au mirat atât de tare de capacitatea acestei plante de a vindeca atâtea boli: tuse, abcese, artrite, bronșite, cataracte, diabet, herpes, cangrenă, crampe, dureri de stomac, probleme intestinale, varice etc. încât au numit acestă plantă „Mâna lui Dumnezeu”, după asemănarea ei cu o mână, cu frunzele ei lungi care se întind către cer. 

Secta evreiască a esenienilor au consumat cantități masive de aloe, pe care o cultivau în solul bogat în săruri minerale de lângă Marea Moartă.

Istoricul roman Iosefus afirma în unul din textele sale că esenienii ajungeau frecvent la vârsta de 125 de ani, într-o epocă în care durata medie a vieții nu depăşea 39 de ani.

Grecii au moştenit şi ei cunoașterea vechilor egipteni referitoare la Aloe Vera. Sub influența mentorului său, Aristotel, Alexandru cel Mare consuma în permamență această plantă. Armata sa transporta vase cu aloe în toate campaniile sale militare, iar soldații îşi tratau rănile cu gelul acestei plante. Ulterior, acesta a cucerit insula Socotra din Oceanul Indian special pentru a pune mâna pe culturile de aloe de aici (această insulă face la ora actuală parte din statul Yemen).
Abia pe la începutul secolului 20, această valoroasă plantă a intrat în atenția cercetătorilor științifici.

Utilizare 

Odată desprinse de plantă, frunzele de Aloe Vera se păstrează foarte bine dacă sunt ținute într-un vas, la temperatura camerei și în lumină indirectă (nu trebuie ținute la frigider). După scoaterea gelului din frunză, gelul subțire care rămâne pe suprafața interioară a acesteia poate fi aplicat pe piele la fel ca o loțiune, fie pentru hidratarea acesteia, împotriva arsurilor solare sau pentru vindecarea unei răni. Odată separat, gelul poate fi combinat cu alte alimente pentru a obține diferite băuturi răcoritoare naturiste (smoothie), elixiruri, salate sau alte preparate.
Aloe Vera se combină bine cu alimentele și superalimentele bogate în antioxidanți, precum polenul, fructele goji, sucul proaspăt de noni și cacao crudă. Este recomandat să alegem Aloe Vera organică, iar dacă este posibil, frunze de aloe (în special frunze fără pete care sunt superioare celor cu pete) sau un produs ,,stabilizat” pe cale enzimatică, întrucât manoza (polizaharida vindecătoare pe care o conține gelul) este distrusă prin procesare.

Gelul crud de Aloe Vera conține vitaminele A, C şi E, mineralele calciu, magneziu, seleniu, crom, sodiu, potasiu, clor, fosfor,  şi zinc precum şi diferiți antioxidanți, fibre, aminoacizi, enzime, steroli, lignine, glucoză, proteine, colesterol, trigliceride,  acid salicilic, dar mai ales polizaharide. 

Beneficii 

Aloe Vera este un tonic adaptogen, ceea ce înseamnă că menține starea de sănătate a tuturor organelor. Ea echilibrează nivelul zahărului din sânge și îmbunătățește activitatea ficatului, sistemului digestiv şi pielii. Aloe Vera este folosită frecvent în majoritatea curelor de slăbire și a perioadelor de stress, căci are capacitatea de a reduce grăsimea în condițiile în care sporește masa musculară.

Polizaharidele din Aloe Vera au un efect de imuno-modulare. Ele ajută sistemul imunitar să lupte împotriva infecţiilor cronice cu viruşi, bacterii şi fungi; de asemenea, au un efect special de lubrifiant al încheieturilor, creierului, sistemului nervos şi pielii. Polizaharidele de genul celor din Aloe Vera pot fi găsite practic în toate superalimentele şi superplantele medicinale şi aromatice, dar aloea, noni şi ciupercile medicinale (reishi, chaga, maitake, shiitake, codyceps etc.) se află de departe în vârful ierarhiei.

Aloe Vera are o mare afinitate cu mineralele Ormus, pe care le concentrează. Aceste minerale reprezintă particule de materie încărcate cu o energie de frecvență înaltă. Mineralele Ormus din polizaharide au o afinitate crescută faţă de suprafața încheieturilor, sistemul nervos şi cel imunitar, piele, păr, pancreas şi ficat. Nu întâmplător, Aloe Vera a fost folosită dintotdeauna pentru efectele sale asupra sistemului imunitar, asupra celui digestiv şi asupra pielii. Polizaharidele care conțin minerale Ormus acţionează ca o forţă biologică ce modelează energiile tuturor componentelor biologic active şi tuturor celulelor vii cu care intră în contact, conducând astfel la o vindecare mai accelerată şi la un echilibru homeostatic optim. Polizaharidele din Aloe Vera, care conţin minerale Ormus, stimulează producția de colagen (o substanță care reține umezeala în țesuturi) şi conferă un aspect mai tineresc pielii. Cercetările științifice au arătat că mineralele Ormus amplifică starea de sănătate, întârzie procesul de îmbătrânire şi stimulează regenerarea încheieturilor, pielii, creierului, sistemului nervos, pancreasului, ficatului și părului.

În mod particular, Aloe Vera conţine polizaharida numită manoză, care formeaza clustere lungi, cunoscute sub diferite nume, precum acemannan, polimamman acetilat, polimanoză şi APM. Manoza este o substanţă antibacteriană, antifungică, antivirală şi antiparazitică, ce reduce inflamaţiile.
Unii diabetici susțin că nevoia lor de insulină s-a redus sau a fost eliminată după ce au luat Aloe Vera.

Gelul de aloe preluat direct de la plantă (adică neprocesat şi necombinat cu conservanţi) aplicat pe rănile sau pe urticarie animalelor de companie, pe muşcăturile de insecte şi pe zonele în care le cade blana - face minuni

Proprietățile antimicrobiene 

Proprietățile antimicrobiene ale Aloe Vera asigură o stare de bunăstare digestivă. Aloe Vera are efecte terapeutice care contracarează toate tipurile de probleme digestive, asistând astfel recuperarea în urma colitelor, ulcerelor şi sindromului colonului iritabil. Cercetările științifice sugerează că polizaharidele din Aloe Vera au un efect de calmare la nivel digestiv. În plus, planta are un efect binecunoscut de susținere a formării celulelor epiteliale sănătoase care căptuşesc tubul digestiv.

Aloe Vera dizolvă mucoasele din intestine, stimulând astfel cea mai bună absorbție a substanțelor nutritive. Studiile clinice făcute pe oameni au arătat că substanţa din Aloe Vera numită acemannan (lanțuri de manoză) îmbunătățește digestia şi absorbția substanțelor nutritive, inclusiv prin stimularea bacteriilor prietenoase (probiotice de genul acidophilus) în tubul digestiv, reducerea drojdiilor şi normalizarea nivelului de pH. Aloea acționează ca prebiotic, potențând eficacitatea probioticelor de genul acidophilus, bifidus, L. salivarius, L. plantarum etc.

Polizaharidele din Aloe Vera sunt convertite de organismul uman în oligozaharide care protejează mucoasa tubului digestiv de microorganisme, în special de următoarele: Bordctella pertussis (microorganismul patogen care generează tusea măgărească); E. coli; Heliobacter pylori; Streptococcus pneumoniae. De asemenea, polizaharidele sunt eficiente în sistemul digestiv al celor care suferă de boala lui Crohn, precum și reducerea inflamațiilor, a stării de rău generată de radiații, ameliorarca cancerulul, bolilor cardiace și diabetului.

Polizaharida numită manoză din Aloe Vera ucide drojdia candida.
Conform afirmațiilor lui Bill Wolfe, un dentist care utilizează produse pe bază de Aloe Vera pentru a reduce umflăturile şi durerile iminente după extracțiile stomatolugice, antrachinonele din plantă au un efect ușor anestezic, producând amorțirea zonei care se vindecă. De aceea, gelul de aloe are anumite efecte terapeutice particulare: ucide bacterii, ciuperci și viruși, dilată capilarele (ceea ce determină creșterea irigării  cu sânge în zonele unde este aplicată), pătrunde țesuturile rănite, grăbește și ușurează cicatrizarea. În plus, unul dintre rolurile cele mai importante pe care Aloe vera le joacă în menținerea sănătății pielii și în vindecarea acesteia este cel de cărăuș al altor substanțe către diferitcle ei straturi. Doctorul Wendell Winters a aplicut gel proaspăt de Aloe Vera pe o cultură de ţesut uman care suferise leziuni pentru a urmări cum se reface. Studiul a confirmat faptul că tratamentul în cauză intensifică procesul de vindecare și ritmul de creștere a noilor celule  în organism.
Profesorul Bill McAnalley, vicepreședinte al Labontoarelor Carrington, completează că Aloe Vera mărește viteza de regenerare stimulând fibroblastulele, celule cu rol de regenenre.

Normalizarea zahărului din sânge

Cercetările au dovedit că gelul crud de Aloe Vera ajută la normalizarea zahărului din sânge, şi implicit la reducerea simptomelor diabetului. Studii recente au aratat că nivelul vitaminelor C şi E (doi antioxidanţi importanţi) a rămas ridicat timp de 24 de ore după ingerarea gelului de aloe, care a asigurat eliberarea lentă a acestor vitamine în corp. în plus, consumul de gel de aloe stimulează mecanismele de autoapărare ale organismului (care își produce proprii săi antioxidanți) şi îmbunătățește absorbţia antioxidanților din alte alimente şi suplimente integrale.

Hidratarea

O parte dintre capacitățile terapeutice ale plantei se datorează și  conținutului ridicat de apă. Se știe că apa trece prin două straturi, cele mai bune creme prin patru și gelul de aloe prin toate cele 7 straturi ale pielii peuntrând chiar și fascia care îmbracă țesutul muscular. Gelul din interiorul pulpei cărnoase a frunzelor conține aproximativ 96% apă. Când Aloe Vera se aplică pe  un țesut rănit apa e condusă către locul afectat fără a bloca aerul necesar vindecării. Polizaharidele din aloe conţin hidrogen şi concentrate Ormus care îmbunătățesc hidratarea celulelor epiteliale. Procesul de hidratare nu este altceva decât o creștere a concentrației de hidrogen din celule. Cu alte cuvinte, pentru a fi hidratat, omul trebuie sa consume suficient hidrogen. În condițiile dificile din deşert, unde apa este foarte rară, consumul de aloe este indispensabil pentru a supraviețui.

Funcții digestive

O metodă des folosită de populația amerindiană în caz de ulcer recomandă consumul matinal de gel extras direct dintr-o frunză proaspătă de mărime medie. Gelul este foarte util la îmbunătățirea digestiei fără să antreneze diareea, are un efect alcalinizant și realizează un mediu favorabil pentru bacteriile intestinale.

Datorită prezenței lactatului de magneziu, aloea este capabilă să încetinească activitatea stomacului și să inverseze simptomele din partea superioară a aparatului gastrointestinal. 

Probleme cardiace

Administrarea internă regulată a gelului de Aloe Vera are efecte benefice în scăderea colesterolului, trigliceridelor și fosfolipidelor direct responsabile de creșterea grăsimilor din artere, precum și creșterea colesterolului bun. Sărurile de izocitrat de calciu conținute au efect în prevenirea afecțiunilor cardiace.

Aloe Vera poate preveni artritele degenerative în proporție de 72%, și duce la regresia acestei boli în procent de până la 26%, în doze de 150 mg/kg.corp pe zi. Poate bloca substanțele vasodilatatoare generatoare de inflamații, are o acțiune constrictivă asupra vaselor mici de sânge, și în plus inhibă producerea radicalilor liberi.

Menținerea stării de sănătate a rinichilor

După cum se știe, organismul nu se vindecă dacă nu sunt eliminate toxinele și reziduurile nefolositoare. Potasiul conținut în aloe stimulează rinichii pentru a le elimina. Același efect are loc și pentru procesul de eliminare a reziduurilor din tubul digestiv; astfel, pacienții care au ulcer și alte probleme digestive din cauza acumulării de reziduuri toxice provenite din alimentația modernă, se vindecă prin administrarea pe cale bucală a gelului de aloe. S-a dovedit că suplimentarea dietei alimentare cu aloe, extracte de aloe (cel puțin 500 mg zilnlc) şi arabinogalactan (o polizaharidă, cel puțin 500 mg zilnic) reduce nevoia de dializă.

Aloe Vera și diabetul

În zilele noastre, oamenii tind să mănânce prea mult și să facă prea puțină mișcare, ceea ce contribuie la creșterea cazurilor de diabet. Există două tipuri de diabetici:

• diabeticii insulinodependenți (insulina este deficitară și este necesar un tratament zilnic cu insulină)
• diabeticii non-insulinodependenți (se pot corecta prin dietă)

Testele arată că gelul de aloe scade glicemia din sânge, până la normal.

Aloe Vera și cancerul

În viața cotidiană, cauzele cancerului sunt poluarea, stresul, tutunul, etc. Procesul canceros implică doi pași:

•  un inițiator acționează asupra genelor celulelor, cauzând o mutație (leziune precanceroasă);
•  secundar, începe proliferarea acestor celule, instalând tumorile.

Testele arată că aloe împiedică acest proces. Gelul de aloe declanșează reacția sistemului imunitar activând macrofagele (globulele albe care încorporează antigenii) și produce eliberarea de substanțe imunitare și anticanceroase.

Factor de întinerire

Planta are proprietatea de a crește de până la 8 ori viteza de regenerare a celulelor fibroblaste; acestea sunt situate în derm și au rolul de producerea colagenului, proteina care întreține pielea. Secretul constă în prezența polizaharidelor și rolului lor de a fixa apa. Aceasta ajută mult mai mult pielea dacă este consumată intern (decât dacă este aplicată extern).

Sulful

Studiile științifice au arătat că sulful pe care îl conține aloea este similar în forme cu DMSO (sulfoxidul dimetil) şi cu ruda sa chimică MSM (metil. Sulfonibmchm). Aceste forme de sulf sunt foarte eficiente în hidratarea țesuturilor care distrug colagenul, produc riduri, întăresc organele etc. Ele redau elasticitatea, flexibilitatea şi umezeala acestor țesuturi. în plus, ele ajută sistemul imunitar să dizolve nanobacteriile care întăresc țesuturile deshidratate. Nanobacteriile au dimensiunea viruşilor şi sunt microorganisme ce calcifiază, producând artrite, boli autoimune, atacuri dc cord, cataractă, pietre la rinichi şi la vezica biliară, psoriazis etc.

Glutationul

Aloe Vera stimulează ficatul să producă mai mult glutation. Acesta este un antioxidant absolut necesar pentru producerea celulelor albe din sânge.

În mod normal, nivelul ridicat de glutation din corp, la care se adaugă o dietă bogată în vitaminele B6, B9 şi B12, reduce nivelul periculoasei homicisteine, un produs secundar al infecției cu nanobacterii asociată cu aproape 100 de boli.

Efecte asupra psihicului

Aloe Vera este un aliment perfect pentru cineva care tocmai a trecut printr-o tranziţie majoră, cum ar fi mutatul într-o casă nouă, într-un moment în care se simte golit, nostalgic, singur şi puţin pierdut. Această plantă sălbatică te poate ajuta să te simţi împăcat în mediul în care te afli, indiferent în ce constă acesta.

Efecte adverse

Dat fiind puternicul efect de purificare a ficatului pe care îl are aloea, nu trebuie consumată intern de către femeile gravide şi de către copii.
În doze mai mari de 0,1-0,5 centigrame, acemannanul are efect purgativ mărind peristaltismul intestinal, dar în același timp congestionează organele interne, fiind contraindicat copiilor, femeilor gravide și nu numai.
Dozele mai mari de 8 g. pot avea efecte fatale.

Aplicații externe

Celulele albe din sânge numite Langerhans coordonează procesul de vindecare a pielii deteriorate. În cazul leziunilor severe, aceste celule sunt suprimate. Aplicaţiile exteme cu Aloe Vera stimulează producția de celule Langerhans, atât la nivel local şi cât şi la nivel sistemic.
Când apare o inflamație se produce o presiune pe vasele capilare, precum și pe nervii afectați. Aici are efect Aloe Vera: antibiotic, antivirotic, antimicrobian, antifungic, antipruritic (alină mâncărimile pielii) - precum și capacitatea de catifelare și pătrundere profundă a pielii, înlăturând celulele moarte și țesuturile toxice.
De asemeni, ulcerele crurale (frecvente printre diabetici), nu se pot vindeca uneori cu ajutorul medicinei convenționale. Cu Aloe Vera se vindecă în câteva săptămâni. Ea hidratează pielea fără să împiedice pătrunderea oxigenului, foarte necesar în procesul de vindecare, stimulează circulația sângelui și fibroblastele - celulele pielii răspunzătoare de vindecarea rănilor. Când pielea este arsă sau agresată, corpul trimite un mesaj către celulele bazale pentru a-l proteja. În 24 ore, acestea se deplasează către nervul epidermic și produc cicatricea dedesubtul căreia se formează țesutul cheratinizat gros, cu rolul de a o proteja.
Secretul constă în plasarea gelului de Aloe Vera pe locul afectat și lăsarea lui timp de câteva ore. Pentru că efectele aplicaţiilor externe să fie pozitive, gelul de aloe trebuie plasat direct pe răni, leziuni, eczeme, psoriazis sau cancerul la piele, şi lăsat astfel timp de mai multe ore.

Există în lume spitale care au obținut rezulate cu 50% mai bune în tratatea cu aloe a arsurilor, precum și dovada ameliorării semnificative a efectelor secundure care se produc  în tratamentul cancerului, datorită supunerii la raze Roentgen.

Aplicațiile externe cu Aloe Vera tratează următorele:

Acnea Alergiile pielii Arsurile Arsurile solare Artrită (reduce durerea aproape instantaneu) Balsam de păr Băşicile Cancerul la piele

Cicatricele Ciuperca piciorului Eczemele Hemoroizii lnfecțiile cu stafilococi Infecţiile pielii

Înțepăturile de insecte Înțepăturile de meduze Mâncărimile Muşcăturile de insecte Petele maronii

Piciorul atletului Psoriazisul Rănile Tăieturile Urticariile generate de plante Urticariile provocate de urzici Venele varicoase

Cultivarea Aloei Vera

Cel mai mult le priește plantelor pământul de flori amestecat cu nisip în proporţie de 50% stropit cu minerale alcaline (cum ar fi calciul), căci aloea preferă solul alcalin. Aloea preferă solul uscat şi nu trebuie udată prea des. De aceea, stropirea aloei cu soluţii diluate de astfel de săruri îi permite acestei plante să concentreze o cantitate mai mare de minerale Ormus în polizaharidele sale. Sarea de la Marea Moartă conţine cea mai înaltă concentrație de minerale Ormus dintre toate substanţele cunoscute. 

Recoltarea frunzelor nu afectează planta atât timp cât acesteia îi rămân cel puțin trei frunze puternice.