Denaturarea şi rafinarea alimentelor

Prelucrarea industrială a alimentelor reprezintă o necesitate în condiţiile actuale ale diviziunii sociale a muncii şi a concentrării populaţiei în centrele urbane. De aceea, prelucrarea industrială a alimentelor are o serie de efecte favorabiIe, indispensabile alimentaţiei omului modern: distrugerea microorganismelor, inactivarea enzimelor respunsabile de degradări calitative şi nutriţionale (polifenoloxidaze, peroxidaze, ascorbatoxidaze etc.), distrugerea componentelor antinutritive existente în hrană (inhibitori enzimatici, antivitamine, antimineralizante); favorizarea proceselor de digestie (gelatinizarea amidonului şi creşterea digestibilităţii proteinelor), modificări favorabile ale caracteristicilor senzoriale (îmbunătăţirea gustului, aromei, structurii, culorii etc.).  

Din cauza folosirii în exces a unor tehnologii şi semipreparate, starea naturală a alimentelor este total denaturată, ceea ce are urmări negative asupra organismului uman. Iată câteva exemplificări ale denaturării alimentelor: coagulările chimice, expandarea, afânarea, conservarea prin substanţe chimice, radiaţii, UHT sau îngheţare, realizarea supelor instant, a maionezei industriale, a laptelui praf, prafului de ouă, de cartofi, fasole, usturoi şi folosirea cuptorului cu microunde. Drept replică la aceste procedee nesănătoase, dietetica naturistă recomandă folosirea alimentelor cât mai aproape de starea lor naturală, sau cel mult uşor fragmentate sau slab tratate termic.

Tratarea termică abuzivă

Tratarea termică abuzivă, adică prelungită sau efectuată la temperaturi de peste 100 de grade Celsius prin prăjire, coacere sau fierbere, are efecte negative asupra alimentelor. Astfel, se distrug unii aminoacizi, pierderile cele mai însemnate înregistrându-se la lizina, meotionina şi arginina. 

Tratamentul termic prin afumare conţine, ca efecte negative, acţiunea căldurii, a gazelor de ardere şi interacţiunea dintre componenţii fumului şi proteine. Datorită acestui procedeu. valoarea biologică a proteinelor se poate reduce cu până la 50%, în vreme ce fenolii şi reductonele afectează în special lizina şi metionina. 

Efectul radiaţiilor asupra alimentelor

Din cauza radiaţiilor ultraviolete, proteinele se coagulează, lipidele râncezesc, iar glucidele se descompun, prin faptul că glucoza se transformă în acizi şi fructoza în alcooli, având un atom de carbon mai puţin. Totodată, vitaminele se descompun din cauza radiaţiilor. Spre exemplu, vitamina C sc degradează, tiamina îşi reduce activitatea fiziologică, riboflavina este transformată în lumiflavina şi lumicrom - elemente inactive pentru organism, vitamina A se descompune, iar vitamina E se distruge. Radiaţiile ionizante sunt la fel de periculoase pentru sănătate, deoarece reduc cantitatea de aminoacizi esenţiali, aminoacizii suferă procese de decarboxilare şi dezaminare, cu formare de cetoze şi aldehide, iar lipidele formează peroxizi, suferind procese de deshidratare şi hidroliză. În timpul depozitării. valoarea indicelui de peroxidare continuă să crească, iar glucidele se oxidează şi vitamineie se irosesc la fel ca la tratarea termică a alimentelor. În ciuda acestor efecte negative radiaţiile sunt folosite intensiv în industria alimentară.

Alimente obținute prin denaturare, care ar trebui evitate 

Industria alimentară lansează tot timpul alimente cu aprobări în regulă, care, în conceptul medicinii naturiste, nu sunt recomandate nici măcar omului sănătos, darmite celui bolnav. În continuare, menţionăm o listă orientativă cu numele generic al unor asemenea alimente cu rafinări care prezintă mari abateri de Ia alimentaţia ancestrală, ori sunt contrafaceri, amestecuri de substanţe de sinteză etc. 

Categoric că aceste aşa-zise alimente trebuie evitate, deoarece produc o intoxicare lentă a organismului, iar efectul, de cele mai multe ori ireversibil, se observă după mulţi ani. 

• Zahărul, alimentele preparate cu zahăr şi îndulcitori că aspartamul şi ciclamatul, cu excepţia zahărului brun, care este acceptat de majoritatea autorilor; 
• Pâinea albă şi produsele din făină albă;
• Uleiul rafinat: Din cauza procesului de rafinare, uleiul vegetal este sărăcit de principii nutritive. Procesul tehnologic presupune extragerea cu benzine superioare, tratarea cu alcali. albirea, dezodorizarea şi tratarea la temperaturi înalte, de 200-250 de grade Celsius. Pe lângă faptul că la rafinare se elimină aproape în totalitate fosfolipidele şi se reduce drastic conţinutul de vitamină E, în timpul hidrogenării se pierd vitaminele liposolubile şi îşi fac apariţia grăsimile trans, care se comportă în organism ca şi grăsimile hidrogenate, scăzând HDL (fracţiune a colesterolului sanguin transportat de către lipoproteine). De asemenea, temperaturile ridicate ale procesului tehnologic duc la formarea de compuşi ciclici de polimerizare, care prezintă o oarecare toxicitate. Totodată, prin rafinare apar produşi noi, greu de metabolizat, iar o parte din acizii graşi nesaturaţi se saturează, devenind aidoma acizilor graşi din untură;
• Margarina. Este un amestec de uleiuri vegetale naturale cu o cantitate redusă de grăsime vegetală și apă. A fost preparată pentru prima dată în 1869 de Hippolyte Mège-Mouriès în Franța. Prin faptul că margarina nu se găseşte nicăieri în natură, este considerată un aliment nenatural. Din acest motiv, organismul îl recunoaşte cu greutate şi depune un efort imens spre a-l metaboliza. Pentru obţinerea margarinei se foloseşte ulei rafinat în combinaţie cu o pudră de nichel, încălzite la o temperatură de circa 400 de grade Celsius, bine agitate şi apoi tratate cu hidrogen industrial. Pentru ameliorarea calităţilor organoleptice, în procesul de fabricare a acestui aliment se adăugă: vitamina A, clorura de potasiu, antioxidanţi, acizi şi alcali, arome şi coloranţi sintetici, vitamina D, emulsifianti (mono- şi digliceride), lecitina, izopropyl ori stearyl citrat şi diacetyl, - aditivi care fac produsul şi mai nerecomandat consumului.  După 10-20 de ore rezulta produsul numit margarina, solid la temperatura camerei şi conţinând grăsimi saturate compatibile cu cele de porc; 
• Orezul: În stare naturală, orezul are o culoare maronie, este compus din coajă, tărâțe și germeni. Orezul brun reprezintă bobul integral, mai puțin teaca exterioară. Orezul alb este obținut prin îndepărtarea din orezul natural a tot ce e bun și adăugarea câtorva vitamine pentru a compensa din pierderile suferite, fiind mult mai sărac în fibre și în potasiu decât orezul brun. Și tărâțele din orez reprezintă o excelentă sursă de fibră, cu un rol important în scăderea colesterolului.
• Băuturile răcoritoare chimizate;
• Laptele praf. Acesta a apărut într-un moment în care a crescut cererea de lapte mai mult decât oferta, ca urmare a creşterii populaţiei. Fermierii au început să caute moduri de a fenta ciclul natural de producere a laptelui. Vacile nu mai erau lăsate să pască pe câmp şi să se hrănească cu ierburi. Au fost înghesuite în ferme de creştere şi pompate cu antibiotice, una dintre cele mai mari greşeli a alimentaţiei moderne. Laptele praf conţine colesterol oxidat, care se depune pe artere şi se solidifică, ducând la obezitate. Riscurile acestui înlocuitor provin şi din faptul că valoarea lui nutritivă are de suferit din cauza umidităţii şi a temperaturii pe care o suportă stând în rafturile magazinelor. Nu în ultimul rând, procedeul de prelucrare a laptelui lichid integral în lapte praf face că enzimele să se distrugă total, iar vitaminele să fie parţial inactivate;
• Sarea extrafină;
• Mezelurile preparate industrial; 
• Conservele; 
• Praful de ouă; 
• Supele instant; 
• Cafeaua solubilă;
• Oţetul alimentar din lemn;
• Alimentele aditivate cu E-uri; 
• Apa de reţea; 
• Alimentele ce conţin hidrolizat de proteină; 
• Alimentele rezultate din organisme modificate genetic;
• Apa de suprafaţă, din cauza cantităţilor mari de nitriţi;
• Alimentele obţinute din culturi tratate cu îngrăşăminte chimice; 
• Laptele şi băuturile sterilizate cu raze gama; 
• Alimente congelate timp îndelungat sau decongelate şi congelate de mai multe ori.