Sunt substanţe ce se formează în condiții naturale sub influența proceselor geologice şi în stare fin divizată şi în amestec cu apa se folosesc în practica medicală sub formă de băi şi proceduri locale.

Descriere

Din punct de vedere fizic şi chimic, nămolul e un amestec de substanţe organice şi anorganice şi forme structurale variate. Structura peloidelor constă într-o fază lichidă şi una solidă, uneori existând şi o fază gazoasă.

Faza lichidă, în funcţie de natura ionilor predominanţi, poate fi clorurată, sulfatată, carbonatată sau mixtă.
Faza solidă are următoarele 3 structuri: cristalină, compusă din săruri insolubile în apă; argiloasă, formată aproape exclusiv din bioxid de siliciu, şi coloidală, ce cuprinde hidrosulfuri de fier, silicaţi de fier şi de aluminiu, şi complecşi organominerali.

La baza indicaţiilor terapeutice: substanţele humice exercită rol de frenatori enzimatici, cele bituminoase conţin elemente estrogen-active.

Acțiune terapeutică

Contactul dintre nămol şi tegument generează un curent electrochimic ce favorizează penetraţia şi vehicularea în organism a unor constituenţi peloidici şi reacţii chimice. De asemenea, are loc şi excitarea receptorilor neurovasculari, punct de plecare a unor reflexe locale şi la distanţă.

Nămolul poate fi aplicat sub formă de împachetări complete sau parţiale, cataplasme, băi de nămol, sau ungere urmată de expunere la soare.

Clasificarea nămolurilor

Nămolurile sapropelice (peloide)

Sunt depozite de culoare neagră, bogate în hidrosulfură de fier coloidală, plastice şi unsuroase. Se găsesc pe fundul lacurilor continentale (Amara, Fundata, Lacu Sărat), lacurilor de pe litoral (Techirghiol, Agigea, Nuntaşi), de munte (Sovata, Ocna Sibiului, Ocnele Mari jud. Vâlcea), unde a luat naştere sub acţiunea microorganismelor din substanţa anorganică a solului, din flora şi fauna bazinului în urma unor transformări geologice, chimice şi biologice în decursul epocilor geologice. Se mai găsesc şi la: Balta Albă (jud Buzău), Băile Felix, Câineni şi Movila Miresii (jud. Brăila).

Nămolurile de turbă

Sunt roci sau depozite organogene care au luat naştere prin descompunerea sub acţiunea microorganismelor a resturilor vegetale acumulate de-a lungul timpului pe fundul unor mlaştini. Se găsesc la Mangalia, Poiana Stampei (lângă Vatra Dornei), Imeni (jud. Covasna), Borsec şi Stabor.

Nămolurile minerale

Sunt depozite ce iau naştere la emergenţa unor izvoare prin sedimentarea sărurilor pe care acestea le conţin. Pot fi carbogazoase, calcice, feruginoase sau sulfuroase. De exemplu, la Săcelu găsim nămol sulfuros, la Băile Govora – argilos, silicos şi iodat, iar la Geoagiu Băi – feruginos.