Osteoporoză

Prezentare generală                

Osteoporoza ( boala oaselor poroase, friabile, sau, cum se spune în termeni medicali, starea patologică caracterizată prin rarefierea oaselor) poate evolua „mut”, adică fără a provoca nici un fel de tulburări sau suferinţe până la o vârstă foarte înaintată, sau dimpotrivă, foarte rapid. 

Oasele nu sunt nişte formaţiuni moarte, ci nişte ţesuturi vii, care se înnoiesc permanent. Anumite celule, numite osteoclaste, au rolul de a facilita degradarea celulelor „epuizate” din ţesutul osos, pentru a face mereu loc unor celule  nou formate. În această formare de ţesut nou, un rol important îl joacă un alt fel de celule osoase, aşa-numitele osteoblaste. Pentru a funcţiona, ele au nevoie de cantităţi suficiente de estrogeni, chiar şi de anumite cantităţi de progesteron (la bărbaţi: testosteron), vitamina D, calciu şi alte substanţe minerale, şi de stimularea creşterii, pornită din mişcările osoase şi musculare.

Începând aproximativ de la vârsta de 35 de ani, densitatea ţesuturilor osoase scade în mod natural, cu aproximativ 0,5 la sută pe an. Această degradare n-ar fi atât de gravă, căci în felul acesta o femeie ar pierde în medie 20 la sută din densitatea ei osoasă într-un interval de 40 de ani, în cazul în care nu ia măsuri de contracarare în planul alimentaţiei şi al practicării de mişcare.

Odată ce au apărut fracturi ale oaselor, se nasc noi probleme, chiar mai grave decât durerile şi care pot influenţa negativ procesul de vindecare. Osatura începe să se rarefieze, să se diminueze tocmai în perioada în care se reduce drastic şi recunoaşterea socială.

Din punct de vedere medical, despre osteoporoză se vorbeşte abia la o degradare mult mai rapidă şi/sau mult mai avansată a masei osoase (de la 30% în sus), Pentru că, dacă în activitatea osteoclastelor şi obsteoblastelor survine un dezechilibru, adică masa celulelor osoase degradate este mult mai mare decât a celulelor nou formate, cu timpul sistemul osos capătă găuri, devine friabil, este decalcifiat, căpătând un aspect spongios. Astfel de oase şi-au pierdut în mare parte elasticitatea; o împiedicare, o lovitură într-un stadiu foarte avansat, chiar şi o mişcare necugetată poate fi suficientă pentru producerea unei fracturi.

Într-un stadiu avansat, osteoporoza provoacă violente dureri de spate, pentru că vertebrele, în special cele din zona cervicală a coloanei vertebrale, se „sparg” uşor. Acest fenomen nu duce neapărat la paralizii, dar poate avea drept urmare o limitare severă a întregii mobilităţi a persoanei. Foarte temute sunt şi fracturile de col femural: spre deosebire de alte genuri de fracturi ale membrelor inferioare sau superioare, în această situaţie femeile trebuie să stea  mai multă vreme imobilizate, în spital. Destul de frecvente sunt şi trombozele sau emboliile datorate imobilizării la pat. După cum relevă cele mai recente studii în domeniu, până la un sfert dintre pacientele cu fractură de col femural decedează ca urmare a acesteia.

Această boală a atrofierii ţesutului osos alege în egală măsură şi sexul bărbătesc. Dacă la femei estrogenii au un rol important în osteogeneză, la bărbaţi acest rol îl joacă androgenii (testosteronul), iar conform studiilor întreprinse atât  femeile, cât şi bărbaţii „pierd” o bună parte a acestor hormoni.

Scăderea producţiei de hormoni este de obicei mai lentă la bărbaţi decât  la femei (la bărbaţi, acest proces se întinde, în medie, pe o perioadă de 15 ani, la femei durează între patru şi şapte ani). La bărbaţi, acest proces are loc, în general, mai târziu decât la femei (bărbaţi: începând de la vârsta de 57-59 de ani; femei: începând cu 47-49 de ani). Bărbaţii trăiesc, statistic vorbind, mai puţin decât femeile, aşadar suferă o vreme mai scurtă de osteoporoză (în cazul când se manifestă). 

La acestea se mai adaugă un argument: preparatele hormonale destinate bărbaţilor (în cazul în speţă, preparatele cu testosteroni) pot avea efecte secundare grave, în special pentru prostată. După părerea medicilor, ele nu pot fi prescrise bărbaţilor decât cu totul excepţional.

Efecte secundare grave şi riscuri diverse comportă, desigur, şi preparatele hormonale  prescrise femeilor, cum ar fi, de exemplu, riscul considerabil mărit de a se îmbolnăvi de cancer uterin sau riscul (ceva mai mic) al apariţiei cancerului la sân, în cazul în care femeii în cauză i se administrează estrogeni, dar nu şi gestageni, şi dacă la acea dată femeia mai posedă uterul (dar, desigur, o astfel de situaţie se poate „remedia” printr-o histerectomie). La rândul lor, gestagenii duc la creşterea considerabilă a riscului apariţiei unui cancer al colului uterin.

Cauze organice ale osteoporozei

Cine stă zi şi noapte în picioare nu mai are suficient timp pentru sine şi nu are suficientă energie pentru a face mişcări compensatorii armonizante, care favorizează irigarea sanguină a ţesuturilor şi osteogeneza.

Persoanele care suferă de o tulburare majoră a metabolismului general, cum ar fi diabetul insulinodependent (de tip A), hipertiroidia pronunţată, manifestată eventual încă de la vârsta copilăriei, ori o tulburare a hormonilor de creştere sau celor care slăbesc artificial, prin cure de înfometare, sunt cele mai expuse. Acest lucru este valabil şi pentru femeile care, pentru a combate simptomele altor boli cum ar fi bolile astmatice şi alergice sau reumatismale, au fost sau sunt tratate frecvent cu medicamente pe bază de cortizon, care reduc drastic funcţiile glandulare suprarenale; şi la aceste persoane riscul apariţiei osteoporozei este mai frecvent. Un anumit rol îl joacă şi factorii genetici: femeile albe, cu pielea de culoare deschisă, sunt cele mai expuse, în timp ce femeile de culoare sunt cele mai puţin expuse la osteoporoză. 

Un alt aspect este acela că, prin aportul nenatural de hormoni suplimentari, întregul nivel hormonal al organismului femeii, împreună cu organele aferente, este menţinut într-o stare de „dispoziţie hormonală” în şi după anii de climacteriu. Hipofiza, hipotalamusul, ovarele şi uterul sunt obligate în continuare să lucreze din plin şi să răspundă la stimulii hormonilor artificiali, urmările fiind repetatele sângerări „de întrerupere” (iar dacă acestea nu se instalează, la anumite intervale se face un chiuretaj uterin „de asigurare”, pentru stimularea foliculilor din ovare, care „trimit” iar şi iar celulele-ou în ovulaţie. Acest lucru care durează atât cât ţine tratamentul hormonal, ba chiar şi după încetarea acestuia! Iar de aici eventuala necesitate de a apela la metodele contraceptive în perioada în care se suspendă administrarea hormonilor (ca pe timpul când femeia mai lua pilula anticoncepţională), precum și efectele secundare care se pot manifesta la nivelul ficatului, al sistemului venos, al metabolismului şi la nivelul vaselor sangvine din zona capului (pericolul apariţiei de dureri de cap, migrene, crize de epilepsie şi apoplexie cerebrală).

Și curele de înfometare au efecte devastatoare la nivelul sistemului osos - şi totodată, şi cel al ţesuturilor adipoase, unul din lucrurile importante de producere a estrogenilor.

Mai există un motiv pentru care femeile să sufere mai mult de osteoporoză decât bărbaţii: în copilărie aveau voie să se „murdărească” mult mai puţin decât băieţii de aceeaşi vârstă, prin urmare nu practicau regulat mişcarea favorabilă osteogenezei.  

Mituri despre osteoporoză

Prima afirmaţie: în timpul climacteriului şi după menopauză, femeile au un deficit de estrogeni. Greşit! Dar în anii de climacteriu scade treptat, în mod cu totul natural şi foarte bine motivat producţia de estrogeni ai ovarelor (nu însă cu ţesutul adipos). Organismul feminin îşi caută un echilibru hormonal nou pentru o perioadă de viaţă în care femeia este eliberată de procreare; această  modificare poate fi (dar nu trebuie să fie) însoţită de anumite tulburări. Acum estrogenii nu mai joacă un rol atât de important; dacă nu ar fi aşa, evoluţia speciei ar fi găsit o altă soluţie. 

A doua afirmaţie: Femeile se îmbolnăvesc mai des de osteoporoză, pentru că în zilele noastre ele ating vârste mai înaintate decât acum 100 de ani, când ele mureau cel târziu la 50 de ani. Din nou greșit! Vârsta pe care o ating oamenii este stabilită genetic, iar această informaţie, conţinută în bagajul ereditar (genetic), nu se modifică în perioada extrem de scurtă din punctul de vedere al istoriei evoluţiei umane de un secol. Dacă natura ar fi fost lăsată să se manifeste nestingherită, iar femeile nu ar fi murit prematur, stoarse de puteri din cauza muncilor celor mai grele şi numeroaselor sarcini şi naşteri, ele ar fi atins cu bine speranţa de viaţă chiar şi atunci „vârsta critică” este atinsă tocmai de femei (şi bărbaţi) care au venit pe lume în perioada de mizerie a celui de-al doilea război mondial şi din primii ani postbelici. Cine s-a născut în perioada începând cu sfârşitu1 anilor treizeci şi până la începutul anilor nu au avut la dispoziţie toate vitaminele, mineralele şi celelalte nutriente. necesare pentru o osteogeneză sănătoasă în acei ani laptele de vacă era, în acea vreme, un produs practic inexistent.

Procedee naturiste

Se recomandă consultul și tratamentul medical de urgenţă în următoarele situaţii: începe să se contureze o „cocoaşă” în partea superioară a spatelui (pentru a se stabili eventuală existenţă a osteoporozei, respectiv cât de avansată este boala (dureri de spate violente, care se cronicizează, în special în sfera coloanei, predispoziţie la fracturi osoase şi scrânteli cu vindecare lentă.  

Conduită generală

Profilaxia este necesară încă din primul an de viaţă, dar este posibilă oricând, chiar şi la o vârstă mai avansată. Cei trei piloni ai vindecării osteoporozei prin metode naturiste sunt: alimentaţia corectă, mişcarea şi expunerea la lumina soarelui pentru aportul de vitamina D. În cazul când suspectaţi apariţia osteoporozei sau dacă vă apropiaţi de perioada climacteriului, ar trebui să începeţi imediat cu aplicarea măsurilor descrise mai jos. Important este în primul rând să nu vă împăcaţi pur şi simplu cu ideea că o regenerare redusă a substanţei osoase este un dat al soartei, ci să vă schimbaţi în mod activ regimul de viaţă şi de nutriţie şi, înainte de toate, să vă schimbaţi şi atitudinea faţă de propria dumneavoastră persoană că o femeie aflată în procesul de îmbătrânire dar care oricum mai are o treime din viaţa care merită să fie trăită! În plus, fumătoarele ar trebui să renunţe definitiv la fumat sau cel puţin să reducă consumul de ţigări, pentru ca nicotina şi consumul excesiv de alcool au un efect devastator asupra sistemului osos.

Mişcare

Mişcarea constituie stimulul cel mai preţios pentru regenerarea ţesuturilor osoase, chiar şi atunci când osteoporoza e instalată deja! Prin mişcare, degradarea substanţei osoase poate fi chiar diminuată parţial. Cele mai indicate sunt acele mişcări care solicită oasele: mersul pe jos, joggingul, mersul pe bicicletă, schiul de fond, dansul, antrenamemul cu greutăţi (haltere), gimmastica specifică, de preferinţă practicate într-un grup de vârste similare. Cu cât oasele sunt mai sănătoase, cu atât solicitarea lor poate fi mai mară - dar cel mai mult contează regularitatea antrenamentului: cel puţin de două ori pe săptămână câte o jumătate de oră!

Presopunctura

în osteoporoză, presopunctura va putea fi aplicată numai de un cadru specializat (există pericolul unei presiuni prea mari asupra oaselor şi deci a fracturării acestora). 

Aromoterapie

Pentru calmarea durerilor, expansiunea conştiinţei şi relaxare: pojarniţă, măghiran, rozmarin, cimbru, cuişoare, nucşor tămăduios (nucşoară) şi dafin.

Terapie respiratorie

Cu ajutorul exerciţiilor de respiraţie, cum sunt cele ale metodei Yoga, durerile de spate pot fi literalmente „expirate”; prin astfel de exerciţii, diafragma se dilată şi se relaxează (o diafragmă tensionată, prea ridicată favorizează durerile de orice fel, dar mai ales cele ale spatelui şi ale sistemului osos) şi întregul organism este mai bine alimentat cu oxigen. În scop profilactic, puteţi face singură exerciţii de acest gen; dacă osteoporoza a fost deja diagnosticată, este preferabil să exersaţi asistenţă de o terapeută specializată în terapie respiratorie sau în fizioterapie. 

Proceduri crio- sau termoterapeutice

Căldura si procedeele alternative reci-calde favorizează vascularizarea şi acţionează benefic asupra metabolismului osos. Dar nu exageraţi cu căldura- excesul poate da o stare de moleşeală, de lipsă de energie! Cele mai indicate sunt măsurile Metodei Kneipp pentru fortificarea organismului şi favorizarea proceselor regenerative!

Fototerapie

Acesta este un al doilea pilon al profilaxiei şi terapiei osteoporozei. În ciuda faimoasei „găuri de ozon", 20-30 de minute de expunere la soare în fiecare zi nu dăunează (acoperiţi-vă capul, iar părţile expuse la soare ungeţi-le cu loţiuni sau creme protectoare, în funcţie dc intensitatea razelcr solare). Pielea are nevoie de soare pentru a putea sintetiza vitamina D. Dar razele solare trec chiar şi prin plafonul de nori. De aceea, ieşiţi în fiecare zi în aer liber! în caz de intoleranţă accentuntă la lumină sau după un cancer de piele: se ia vitamina D (fără adaos de fluor, acesta putând avea, în anumite situaţii, efecte toxice) prccurată din farmacie, timp de câte trei-patru săptămâni, între care câte o lună de pauză.

Masaje

foarte blânde, mângâietoare, nu se recomandă alt gen de masaj. În osteoporoză, masajele cu acţiune de profunzime în ţesutul muscular, şi chiroterapia nu sunt permise decât dacă sunt efectuate de persoane specializate. În mod preventiv, toate felurile de masaj au efect benefic în detensionarea şi relaxarea muşchilor şi în stimularea irigării sangvine şi tonifierea oaselor cu cât acestea se vor face mai regulat, cu atât mai bine. Metabolismul mai pcate fi stimulat şi printr-o periere zilnică a pielii, din cap până în picioare.

Sprijin psihosomatic

Sinele nostru trupesc reţine tot ce l-a afectat vreodată prin influenţe exterioare, chiar dacă respectivul fapt „a fost uitat” san nu a fost perceput ca o lezare de către conştiinţa noastră. Acest lucru este valabil şi pentru degradarea osoasă, ca expresie a aplecării, înclinării şi topirii interioare. 

Concomitent a fost pus la punct (şi în aplicare) aşa-numitul tratament de înlocuire a hormonilor, adică tratamentul cu hormoni artiticiali, în timpul şi după „vârsta critică”, adică anii de climacteriu (tulburări de menopauză). Rolul primordial îl au şi în acest caz estrogenii, şi anume cei artificiali. Respectivele preparate sunt produse de industrial farmaceutică în condiţiile unor costuri foarte ridicate, iar apoi, prin eforturi publicitare uriaşe, puse la dispoziţia medicilor (şi astfel a femeilor). 

Alimentaţia

Vitamine, substanţe minerale, oligoelemente condiţia primordiala a prevenirii şi ameliorării osteoporozei este o alimentaţie săracă în grăsimi, dar bogată în amidon şi balasturi nutritive. Nu postiţi, încât să scădeţi sub greutatea normală, întrucât aveţi nevoie atât de estrogenii produşi în ţesuturile adipoase cât şi „perniţele de grăsime", ca protecţie împotriva fracturilor osoase! 

Carne roşie se va consuma cel mult o dată pe săptămână (deoarece fosfaţii conţinuţi în ea descompun ţesutul osos); nu se vor bea nici un fel de băuturi tip cola sau limonadă (conţin fosfaţi); nu se vor bea mai mult de 2 pahare de vin sau bere pe zi; în schimb, se vor consuma cât mai multe legume de culoare verde închis, salate proaspete, fructe; de asemenea: aproximativ 2 g.de vimmina C pe zi (acid ascorbic, procurat din farmacie), ca şi 400-800 mg. de magneziu, de ex. produsc din cereale integrale, fructe de mare, carne de pasăre şi peşte.

Pentru tonifierea discurilor intervertebrale: zeama proaspătă din frunze dă păpădie pentru regenerarea celulelor şi asimilarea mai bună a substanţelor minerale, se beau zilnic 1-2 pahare. De asemenea, adăugaţi la fiecare din cele trei mese zilnice câte o priză de seminţe măcinate de urzică (au o acţiune asemănătore estrogenilor), precum şi 30 de picături de tinctură de mielărea (şi cu preparat farmaceutic; acţiune asemănătoare progesteronului). Toate aceste cure vor dura cel mult 3 săptămâni, după care se va intercala o pauză de o lună înainte de o nouă cură.