Dispeceratul de medicină alternativă: Hidratarea şi deshidratarea

Organismul uman are nevoie de hidrogen şi de oxigen ca solvenţi naturali ai proceselor chimice ce se desfăşoară în interiorul nostru. Din această cauză, organismul are nevoie de apă. Corpul nostru este foarte inteligent, dar cu condiţia ca noi să îl antrenăm, să bem suficientă apă, să golim colonul cel puţin odată pe zi prin intermediul fibrelor alimentare, să stimulăm transpiraţia şi respiraţia prin intermediul exerciţiilor fizice.
Apa este elementul său constituent principal: 75% la nou-născut, peste 80% la prematur, 65% la vârsta adultă, procentul scăzând odată cu înaintarea în vârstă. Fiecare celulă are un nivel constant de hidratare, care nu poate fi sub nicio formă modificat, o carenţă de apă care ar afecta chiar interiorul celulelor (deshidratare intracelulară) ar fi extrem de gravă. Pentru a o evita, organele şi ţesuturile se scaldă, asemenea unui burete, într-un recipient cu apă, într-un mediu acvatic (apă extracelulară), bogat în săruri minerale. Acest mediu extracelular este alimentat în permanenţă de sânge. Majoritatea toxinelor sunt excretate tot în apă. Prin urmare, organismul depinde de apă pentru a supravieţui.
Consumul și eliminarea medie de apă pe zi se poate vedea în următorul tabel:

Apa consumată		Apa eliminată
Din lichide	1000 ml	Transpirație	500 ml
Din alimente	1200 ml	Expirație	350 ml
Apa oxidată (formată în procesul de ardere a nutrienților)	300 ml	Fecale	150 ml
		Urină	1500 ml
TOTAL	2500 ml	TOTAL	2500 m

Hidratarea (reînlocuirea fluidelor)

Este unul din cele mai importante procese nutriţionale, care se desfăşoară constant, de-a lungul vieţii unei persoane.
Hidratarea corectă este atunci când organismul păstrează din apa băută zilnic cantitatea necesară calculată pentru fiecare conform greutății corporale.
Apa obișnuită, atât minerală cât și plată, conține minerale anorganice ce nu pot fi asimilate de organism. Singurele minerale ce pot fi asimilate sunt cele organice. Mineralele anorganice sunt excelente pentru plante, care le iau din sol, și le transformă în minerale organice. Plantele folosesc apa din natură numai după ce o prelucrează și o transformă în apă distilată. De exemplu, un măr conține 83% apă structurată. Când consumăm apă ce conține minerale anorganice (Ca, Mg, Fe, Cu, Si etc.), nu ne dăm seama că organismul nostru nu este capabil să le asimileze. Acestea se depun în articulații producând artrite, în pereții intestinali producând constipație sau de-a lungul arterelor producând rigidizarea acestora, sau în rinichi, sub forma calculilor renali.

Deshidratarea

Înseamnă pierderea apei din organism, atât prin intermediul proceselor fiziologice, cât şi prin sport, prin transpiraţie masivă în condiţii de temperaturi foarte ridicate, sau în condiţiile unor boli (febră, vărsături, diaree, etc.). În organismul hidratat relativ normal, enzimele celulare trimit un semnal către creier prin care dau de înțeles că celulele sunt ,,însetate". Dar în corpul deshidratat, enzimele sunt atât de slăbite, încât pur și simplu nu mai sunt în măsură să apese butonul de alarmă Este motivul pentru care, la un moment dat, setea nu mai este resimțită. Atunci când spui - ,,nu beau apă pentru că nu mi-e sete" - ai ajuns la faza în care rinichii rețin apa, și se reduce semnificativ urina. Ca o consecință, nici deșeurile dăunătoare nu mai sunt excretate și începe auto-intoxicarea. Când ți-e sete, celulele au pierdut deja până la 28% apă. Este momentul in care activitățile din celulele pielii, stomacului, ficatului, rinichilor sau stomacului sunt sabotate. Deshidratarea face ca produșii metabolici toxici să nu fie eliminați așa cum trebuie. Din ce în ce mai multă apă se acumulează în afara celulelor, fapt pe care nici măcar nu-l remarcăm.
Când cantitatea de apă din spațiile intracelular, interstițial și intravascular e mai mare decât cantitatea de apă ingerată, apare deshidratarea. Cea mai răspândită formă de deshidratare este setea.
Setea este nevoia noastră prioritară. Semnalele setei sunt precoce, se produc la intervale scurte de timp şi devin rapid tot mai intense, apar din primele momente de eliminare a apei extracelulare, pentru a fi prevenită astfel orice reducere a băii de securitate din celule. Setea este deci un semnal preventiv emis înainte de a se atinge orice grad de deshidratare. Foamea ce o însoţeşte - şi, uneori, o înlocuieşte - provine adeseori dintr-o confuzie a semnalelor.

Simptomele deshidratării includ:

Gura uscată
Stare de oboseală
Sete extremă
Dureri de cap
Confuzie,
Ameţeli
Cârcei
Lipsa lacrimilor
Pielea își pierde elasticitatea, apariția ridurilor
Urinare în cantitate mică sau eliminarea unei urini închise la culoare
Constipaţia

Un consum insuficient de apă determină depunerea grăsimilor, scăderea tonusului muscular și scăderea randamentului funcționării tuturor organelor din cauza imposibilității eliminării toxinelor de către rinichi prin intermediul apei. În trup, fiecare celulă, fiecare componentă luptă pentru a supraviețui și prin asta menține în viață întregul organism. Aportul scăzut de apă determină creșterea cantității de histamină, iar în felul acesta apare durerea ca un prim semnal al deshidratării. Astfel se explică efectul consumului de apă în calmarea durerilor de cap. Când membrana celulară nu mai este bine hidratată, trupul declanșează un mecanism de urgență, iar celula respectivă este îmbrăcată suplimentar într-o celulă protectoare formată din colesterol, pentru a împiedica uscarea. În acest fel organismul nostru se protejează de deshidratare. Deshidraterea se manifestă și la nivelul cartilagiilor și al oaselor. Când cartilagiul pierde apă, începe să doară. La fel, multe dintre durerile de oase, precum și sindromul de alunecare a discului lombar, sunt cauzate tot de deshidratare. De asemenea, probleme legate de vasele de sânge sunt generate de lipsa unei bune hidratări. Deshidratarea afectează și puterea de concentrare. Sângele se îngroașă și curge cu mare greutate, făcând să crească tensiunea arterială și afectează țesuturile și organele interne. Lipsa apei din corp mai poate provoca edeme ale gleznelor, psoriazis, stare de oboseală etc. Când lipsa apei din corp se cronicizează, organismul secretă histamină, o substanță care declanșează un mecanism de raționalizare a apei din organism.
Pentru a scăpa de cârcei, trebui să bem apă minerală bogată în potasiu, calciu și magneziu, lipsa acestor elemente (mai ales magneziu) fiind principala cauză a cârceilor.

Retenţia de apă

Organismul răspunde prin retenţie de lichide numai când nu primeşte cantităţi suficiente de apă; încearcă să-şi asigure cum poate raţia de apă.

Cum ne hidratăm corect

Mulți oameni cred că dacă beau 8-10 pahare de apă se rezolvă problema hidratării. Nimic mai fals! Hidratarea corectă presupune ca apa să pătrundă și mai ales să rămână în interiorul celulelor.

Hidratarea corectă este atunci când organismul păstrează apa băută zilnic în cantitatea calculată pentru fiecare conform greutății corporale. Pentru a ne adapta aporturile de apă la nevoile organelor şi la consumurile noastre, dispunem de o serie întreagă de parametri. ln primul rând setea, nevoia de a bea. De asemenea, vom căuta mai multă apă în singurul compartiment care are astfel de rezerve: intestinul; de aici consecinţe nedorite asupra digestiei (preaplin, constipaţie, balonare) din cauza uscării intestinului.

Hidratarea adevărată consta în menţinerea unei cantităţi de apă în sânge raportată la nivelul ţesuturilor care reflectă echilibrul global dintre apă şi sare pe care încearcă să îl creeze organismul. Privind reprezentarea grafică a mişcării fluidelor, fluidele care fac ca apa să migreze din sânge sau în sânge nu hidratează la modul desăvârşit. Pentru ca un lichid pe care îl bem să fie hidratant acesta ar trebui să aibă un efect redus asupra apei în mişcare.

Pentru a preveni deshidratarea, trebuie să consumăm suficientă apă. De multe ori ni se pare că ne este foame deşi în realitate ne este sete. Alteori ne simţim obosiţi, dar de fapt suntem deshidrataţi.
Cantitatea necesară unui adult este de aproximativ 2 litri pe zi, depinzând de particularităţile fiecăruia. Acest necesar este sporit în cazul femeilor gravide, sportivilor, oamenilor care lucrează în condiţii de temperatură şi toxicitate deosebite, sau în cazul unor anumite boli (litiaza renală, infecţii ale vezicii urinare, febră, vărsat, sindrom diareic, etc.). Apa caldă acţionează mai rapid asupra celulelor decât apa rece, de aceea este mai recomandată în combaterea deshidratării.

În afară de apă, sunt recomandate şi ceaiurile din plante, laptele aromat (cu ghimbir, scorțișoară, nucșoară) și sucurile naturale fructe, cu condiţia să evităm adaosul de zahăr sau miere care aduc calorii în plus. De asemenea, trebuie evitate cafeaua şi ceaiul negru, deoarece conţin cofeină, care are ca efect stimularea excesivă a eliminării de apă prin rinichi; acelaşi efect îl au şi băuturile alcoolice şi cele răcoritoare sintetice.

Hidratarea prin alimentaţie

Hidratarea se mai face şi prin alimentaţie, în special fructele şi legumele proaspete, ciorbele, laptele, iaurtul de băut.

În următorul tabel, prezentăm conţinutul de apă, ml/100 g.aliment

Categoria de legume	Conţinut apă	Alimente reprezentative
Legume	80-95%	Cartofi, varza, fasole, roşii, castraveţi, conopidă, gulii, salată, ridichi, morcov, pătrunjel, ţelină
Fructe proaspete	80-90%	Mere, pere, cireşe, vişine, portocale, lămâi, mandarine, caise, piersici
Lapte	90,00%
Ciuperci	80-90%	Bureţi, mânătărci
Peşte	75-80%	Carne de peşte proaspăt
Ouă	75,00%	Gălbenuş 50%, albuş 88%
Smântână	60-70%
Făinoase	35-40%	Pâine integrală, de secară, graham
Fructe oleaginoase	5-50%	Arahide, alune, castane, migdale, nuci
Unt, maioneză	15-16%

Cremele hidratante

Nici o cremă hidratantă nu are un aport de apă pentru piele. Există totuși două tipuri de creme hidratante: unele conțin substanțe tensioactive (săpunuri, creme de îngrijire, demachiante), care favorizează fixarea apei, altele favorizează reducerea pierderii de apă printr-un strat mai subțire sau mai gros în funcție de proprietățile pielii (uscată, grasă, atopică, ihtiozică, etc.). În ceea ce privește cremele antirid, chiar „fitoconcentrate”, în afară de un efect de netezire temporară la scară microscopică, eficiența lor nu a fost dovedită științific.
Citiţi şi: