Fitochimicalele (Fitonutrienții)

În termeni nutriţionali, nutriterapia constă în prevenirea bolilor prin alimentaţie, iar alimentele pe care le mâncăm sunt de regulă împărţite în două categorii: macronutrienţii, care includ carbohidraţii, proteinele şi lipidele (grăsimile), - şi micronutrienţii, definiţi în general drept vitamine şi minerale.

Fructele şi legumele mai conţin şi mari cantităţi de compuşi din altă clasă de molecule: fitochimicalele, de la cuvântul grecesc phytos (plantă). Fitochimicalele sunt molecule responsabile de culoarea şi proprietăţile organoleptice ale fructelor şi legumelor, precum şi alimentelor neprocesate derivate din acestea (de exemplu, culoarea fructelor, mirosul specific al usturoiului şi astringenţa ceaiului).

Fitochimicalele (sufixul „fito” are sensul de „vegetal”) sunt molecule care le permit plantelor să se apere împotriva infecţiilor şi daunelor cauzate de microorganisme, insecte sau alţi dăunători. Deși nu sunt esențiale supraviețuirii, ca vitaminele și mineralele, fitochimicalele conțin elemente potențial miraculoase care, deși menite să protejeze și să hrănească plantele pentru care au fost create, le oferă și oamenilor aceleași beneficii. Conferindu-le plantelor culoare, gust și texturi, fitonutrimentele protejează și de prădători, paraziți și elemente exterioare. Acestea au proprietăţi antibacteriene, antifungice şi insecticide, care vindecă distrugerile aduse de dăunători şi ajută planta să supravieţuiască în condiţii ostile. Ele sunt, în esență, sistemul imunitar al plantelor.
Prin urmare, plantele cultivate în mod natural, fără să se utilizeze pesticide sintetice, sunt mai predispuse la atacuri şi, deci, conţin cantităţi mai mari de molecule de autoapărare.
Cele mai importante alimente din punct de vedere al conținutului de fitochimicale sunt:

• Legumele cu frunze verzi
• Legumele crucifere (broccoli, conopida, varza albă și varza de Bruxelles)
• Fructele albastre/purpurii (afine, mure, prune și vișine)
• Roșiile
• Usturoiul
• Ceapa
• Citricele
• Semințele de in și soia

Aceste alimente sunt pline de compuși cum ar fi flavonoidele, acidul fenolic, acidul hidroxicinaminic, stilbenii, lignanii, carotenoidele, fitosterolii și glucozinolații.

Antioxidanți fitochimici

Printre aceștia, se numără: beta-carotenul, licopenul, acidul clorogenic, gama-terpinenele, quercetina, luteina, proantozianidinele, rutinul, hesperdinul, vitamina A, E, etc. Acești agenți protejează celulele de acțiunea puternic oxidantă a radicalilor liberi.Sunt antioxidanți puternici și pot oferi protecție împotriva radicalilor liberi, ajutând organismul să se protejeze de diverse boli. Influențează și sănătatea cardiovasculară, diminuând deteriorarea pereților vaselor sangvine, intensificând fluxul sangvin, reducând formarea de cheaguri de sânge și aglomerările de trombocite, scăzând nivelul colesterolului.

Astringenți fitochimici

Substanțele astringente extind și comprimă țesutul, extrăgând și eliminând din el toxinele și formațiunile congestive (mucusul). În același timp, acest tip de substanțe nutritive stimulează fluxul limfatic și sanguin din organism, pemițându-i acestuia să se debaraseze de toxinele și de mucozitățile respective. Unele substanțe astringente pot contribui la eliberarea proteinelor străine, pe care le-a capturat organismul, le leagă, iar apoi le dirijează spre zona de evacuare.
Acidul tanic și diverse săruri minerale, inclusiv oxidul de zinc, sunt elementele astringente cel mai frecvent întâlnite în toate alimentele.
Exemple: Lămâia este unui din cele mai bune exemple de aliment puternic astringent. De altfel, orice persoană simte membranele din cavitatea bucală zbârcindu-se și strângându-se atunci când mănâncă o lămâie. Această acțiune astringentă se produce la nivelul întregului organism. Strugurii provoacă o reacție similară. Atât lămâile cât și strugurii sunt alimente excelente în procesul de blocare a formării tumorilor. Cu alte cuvinte, alimentele cu conținut ridicat de substanțe astringente (mai ales fructele) sunt cele care inițiază detoxificarea (procesul intern de purificare a organismului).

Acizi

Acizii sunt compuși cu conținut pH scăzut, cu efect coroziv și inflamator pentru organism. Cu toate acestea, ei servesc unui scop vital, jucând un,rol important în oxidarea și ionizarea altor substanțe nutritive și minerale prezente în organism. Acizii au efect stimulator asupra celulelor și țesuturilor. În natură, există sute de acizi. Mulți joacă un rol major în procesul de sinteză al proteinelor, carbohidraților și grăsimilor. Acizii intră în reacții cu metalele formând săruri, ceea ce contribuie la menținerea homeostazei. Acizii eliberează ioni de hidrogen, provocând transformări metabolice și probleme de utilizare în organism, într-un mod asemănător celui în care acidul ascorbic afectează nivelul de calciu din organism și modul în care este acesta utilizat. Acizii sunt prezenți sub formă de elemente fundamentale, ca azotul, fosforul și sulful.
Când rădăcina unei plante preia aceste elemente fundamentale din pământ, planta transformă acente elemente fundamentale în săruri, care pot fi acceptate sub această formă din tractul intestinal al omului. Alți acizi prezenți în plante se regăsesc sub formă de alcaloizi, acid ascorbic și numeroși alți compuși. Anumiți hormoni, steroli și enzime digestive acționează în organism ca acizi. Estrogenul este un steroid de tip acid, care contribuie la dilatarea vaselor capilare și creează hemoragii uterine.
După cum se poate constata, acizii inițiază producerea unor transformări și activități chimice. Acizii se numără printre produșii secundari care rezultă în urma digestiei și metabolismului. Un acid cu care suntem toți familiarizați este acidul fosforic, același care creează efervescență și senzația înțepătoare din gură când bem sifon.

Alcaloizi

Alcaloizii sunt substanțe alcaline care intră în reacție cu acizii pentru a forma săruri. Printre alcaloizi se numără morfina și nicotina. Totuși, există mulți alți alcaloizi, fiecare îndeplinind un rol specific și vital în cadrul funcțiilor fiziologice și metabolice care se produc în organism. Unii alcaloizi suprimă funcțiile țesuturilor, în timp ce alții le stimulează.

Principii amare

Este vorba de compuși care au gust amar. Elementele amare stimulează țesuturile hepatic (ficatul), intestinal și pancreatic. Ele stimulează secreția de enzime digestive, ca și secrețiile biliare și de bicarbonat utilizate în procesul de alcalinizare. Printre acești compuși se numără terpenele, coterii și iridoizii.

Cercetările de ultimă oră au arătat că multe dintre principiile amare întrețin o activitate antibiotică, combat apariția vegetațiilor și a tumorilor, în general. Rădăcina de gențiană, rădăcina de valeriană și rădăcina de hydrastis (Hydrastis canadensis) sunt câteva exemple de plante medicinale cu conținut mare de principii amare.

Cumarine

Aceste elemente intră în categoria substanțelor aromatice. În doze mici, ele au efecte anticoagulante, iar în doze mari au efect otrăvitor. Glicozidele de Cumarina sunt puternic aromate, fiind demonstrate proprietățile lor fungicide, antimicrobiene, antitumorale și a efectelor hemoragice.

Uleiuri esențiale

Structura vie a tuturor alimentelor și plantelor conține uleiuri esențiale, care se mai numesc esențe sau uleiuri volatile. Sunt compuși concentrați care intră în compoziția substanțelor organice, inclusiv alcooli, ketone, fenoli, acizi, eteri, esteri, aldehide și oxizi. Uleiurile esențiale sunt cele care conferă unei plante, unei flori sau unui aliment aroma sa specifică. Ele joacă un rol vital în sănătatea sistemului nervos. Terapia cu uleiuri esențiale oferă unui individ o vitalitate și o rezistență extraordinare dacă este folosită corect. Există uleiuri esențiale pentru aproape orice, inclusiv pentru circulația limfei, transpirație, substanțe de proliferare (vindecătoare) și diuretice. Câteva dintre uleiurile esențiale sunt uleiul din lemn de trandafir, lavandă, eucalipt, lămâi, trandafiri, salvie.

Flavone 

Sunt cunoscute sub denumirea de flavonoide, flavonale, flavonone, izoflavone și xantone. Multe flavone ca flavonoid glicozidele sunt esențiale în procesul de utilizare a calciului și vitaminei C. Bioflavonoidele sunt factori care contribuie la fortificarea tisulară, în special a țesutulul vascular și cardiac. Printre acestea, amintim rutinul, hesperidina și vitamina P. Fructele și legumele abundă în flavone. Mulți antioxidanți, ca antocianidinele și antocianinele, stabilesc legături cu flavonoidele. Aceste elemente care se găsesc în hrană fortifică inima, creierul, pereții vasculari și stimulează răspunsul imun. Fructele, și mai ales bacele (păducel, palmier pitic, afine și altele) sunt bogate în flavone.

Glicozide

Glicozidele sunt legături de zaharuri, care se pot desface într-o legătură simplă sau în mai multe legături de zaharuri (glicone). Chiar dacă glicozidele nu reprezintă una dintre cele mai importante clase de substanțe fitcchimice – așa cum sunt alcaloizii, fenolii, terpenoidele, carbohidrați, lipidele și altele - ele stabilesc legături cu aceste clase principale în scopuri terapeutice. Unele au acțiune antispasmodică, altele acționează ca diuretice, iar altele au efect stimulant asupra circulației și a inimii (glicozide cardiace). 

Fenoli  

Fenolii sunt cunoscuți și sub denumirea de polifenoli, compuși fenolici și acizi fenolici. Ei au un inel aromatic și prezintă una sau mai multe grupări hidroxil. Există peste opt mii de fenoli cunoscuți. Ei sunt în general descompuși în flavonoide, fenilpropanoide, antone, stilbenoide și chinone. Acțiunea pe care o exercită asupra țesuturilor vegetale și umane diferă în mod semnificativ. Ei servesc drept antioxidanți, compuși antivirali, compuși antiinflamazori, anticancerigeni, antispasmodici și diuretici și au proprietăți antimicrobiene și de tonifiere. 

Săruri  

Sărurile sunt compuși anorganici prezenți în organismul uman. Ele joacă un rol vital în funcțiile pe care le îndeplinesc celulele și sunt esențiale pentru viață.

Printre sărurile elementare se numără: clorurile, carbonații, bicarbonații, fosfații și sulfații. Plantele conțin săruri minerale ca fosfatul de calciu, clorura de sodiu și altele. Funcția pe care le îndeplinesc în corpul omenesc sunt:

- Menținerea nivelurilor hidrice corespunzătoare   

- Menținerea condițiilor de presiune osmotică pentru desfășurarea corectă a osmozei

- Redarea volumului sanguin 

- Păstrarea echilibrului acid/alcalin

- Coagularea sanguină corectă

- Esențiale pentru activitatea țesuturilor muscular și nervos

- Acționează împreună cu enzimele și ca agenți de activare

- Realizează transportul celular și permeabilitatea peretelui celular

- Esențiale pentru funcționarea anumitor hormoni.

Saponine 

Acești compuși intervin printr-o seamă de acțiuni specifice la nivelul întregului organism. Sunt considerate antiinflamatoare și au acțiune expectorantă. De asemenea, participă la sinteza steroizilor glandelor suprarenale.

De exemplu, rădăcina de lemn dulce și gheara-diavolului au concentrație mare de saponine.

Taninuri (acid tanic)

Taninurile sunt, în general, substanțe de protecție, prezente în partea exterioară, uneori și interioară, a plantelor, copacilor, florilor sau fructelcr. Sunt prezente mai ales în frunze, scoarță de copac, seminte și flori.

Taninurile acționează asupra țesutului ca substanțe astringente, având efecțe de curățare, contractare și întindere asupra acestuia. Sunt considerate a fi scutul de protecție și mecanismul care apără plantele împotriva erbivorelor. Taninurile sunt formate din compuși simpli sau complecși de fenoli, polifenoli și compuși flavonoizi. Legăturile dintre acești compuși sunt menținute de structurile pe care le formează carbohidrații și conțin diverse forme ale acidului galic.

Principala lor acțiune este de a forma legături cu proteinele și de a le precipita.

Taninurile sunt frecvent întâlnite în fructe, în diverse plante medicinale (ceaiuri), ierburi și numeroase plante. Aceste tipuri de hrană sunt utilizate cu scopul de a curăța și fortifica diferite tipuri de țesut din organism. Cu toate acestea, se recomandă consumul unor doze moderate din aceste substanțe agresive, din cauza potențialului lor efect astringent. Taninurile sunt, de asemenea, utilizate la tăbăcirea pieilor.

Terpenoide (compuși de izopren) 

Clasa terpenoidelor formează cea mai amplă clasă de compuși fitochimici, regăsindu-se, în special, în uleiurile volatile. Sunt produși și compuși naturali, formați din oxigen și hidrogen. Terpenoidele sunt derivate din unități de izopren și se subdivid în funcție de numărul de atomi de carbon și dispunerea acestora. Terpenoldele sunt clasificate în patru grupe principale:

1. monoterpenoidele/monoterpenoid lactone

2. sescviterpenoide/sescviterpeneid lactone  

3. diterpenoide  

4. triterpenoide.

Clasele menționate anterior, și alte clase cu care sunt asociate, cuprind substanțe cum ar fi camfor, carotene (betacaroten), xantofile,  carotenoide, terpene, tetraterpene, diterpene, compuși de iridiu, compuși de izopren (izoprenoide), prenoli, retinoide, sesterterpenoide și steroizi. Dacă structura lor conține azot, aceste substanțe devin alcaloizii corespunzători. Terpenoidele îndeplinesc funcții multiple, printre care oxidarea funcțională, acțiunea antiinflamatoare, de tonifiere (efecte tonice), de stimulare hepatică și procese legate de catabolism și anabolism. Ele contribute la aroma, principiile amare, proprietățile antimicrobiene (antifungice, antibacteriene etc.), antileucemice, carminative și adaptogene ale plantelor. Ele au și calitatca de a tonifica inima și de a mări numărul hormonilor sexuali. Terpenoidele sunt vitale în procesul de formare a multor vitamine.

Fitochimicalele în combaterea evoluţiei cancerului 

Fitoelementele ajută la prevenirea cancerului prin blocarea formării tumorilor, impiedicând celulele să se înmulțească necontrolat și reparând ADN-ul. Prezenţa acestor compuşi restricţionează evoluţia microtumorilor care apar spontan în ţesuturile noastre. Consumul sistematic de fructe şi legume împiedică microtumorile să ajungă la un stadiu cu consecinţe patologice. De exemplu, extractele de usturoi, sfeclă şi anumiţi membri din familia verzei, cum ar fi varza creaţă, declanşează oprirea în masă a creşterii celulelor canceloase. Usturoiul, în special este excepţional de toxic pentru celulele canceroase; chiar şi la o diluare de unu la o mie.