Dispeceratul de medicină alternativă: Nuca de cocos

Cocotierii filtrează în mod natural apa, având nevoie de aproximativ 9 luni pentru a produce un litru de apă de cocos din nucile de cocos. Pentru a ajunge aici, apa trece prin nenumărate filtre care o purifică în totalitate. De aceea, apa din nucile de cocos este complet sterilă. Simultan, este una din cele mai bune surse de electroliţi din întreaga natură.

Apa din nucile de cocos tinere este aproape similară plasmei din sângele uman, pe care îl poate regenera. în timpul bătăliilor din Pacific din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, dintre anii 1941-45, ambele părţi implicate în conflict au utilizat apa de cocos pentru a le face transfuzii de urgență soldaţilor răniţi. Plasma reprezintă 55% din sângele uman. Celelalte 45 de procente sunt alcătuite din hemoglobină, care nu este altceva decât o formă derivată de clorofilă (sângele plantelor). De aceea, în cazul în care consumăm un amestec de 55% apa de cocos proaspătă şi 45% suc din frunzoase verzi (sau de grâu verde), noi ne oferim practic o transfuzie de sânge.

Nucile de cocos sunt cele mai pline de vitalitate în prima etapă a creșterii lor, care sunt tinere. Ele conţin o pulpă moale, ce poate fi desprinsă cu lingură, alcătuită în cea mai mare parte din grăsimi saturate pure care au capacitatea remarcabilă de a regenera ţesuturile oxidate şi degenerate din cauza vârstei, îmbunătățind astfel funcționarea sistemului nervos, sporind producţia de lapte matern şi restabilind fluidele sexuale masculine.

Tipuri de nuci de cocos

Nucile de cocos thailandeze pot fi găsite în magazinele naturiste şi în cele care desfac produse asiatice. Acestea sunt nuci hibride, nefiind la fel de bune ca cele sălbatice tropicale (de pildă, cele care cresc în Hawaii şi Mexic), datorită conţinutului lor superior de zahăr din apă şi lipsei de hrană (energie vitală) din pulpă. Totuşi, ele sunt relativ utile, putând fi folosite ca bază pentru băuturi răcoritoare naturiste (smoothie). La ora actuală sunt disponibile pe piaţă inclusiv nuci de cocos thailandeze organice.

La fel ca toate nucile de cocos de import, cele thailandeze sunt tăiate, nemaiavând mărimea şi forma lor naturală. În magazinele cu produse asiatice, aceste nuci de cocos tinere şi albe (învelite în folie de plastic) sunt uşor de recunoscut, întrucât au un capăt tăiat, marginile cilindrice şi celălalt capăt în formă conică. Atunci când cumperi astfel de produse, caută-le întotdeauna pe cele mai recente şi verifică dacă sub folia de plastic nu se ascunde umezeală sau mucegai, căci aceste nuci sunt stricate.

Nucile de cocos maronii şi păroase cu care suntem familiarizaţi sunt nuci mature. Ele pot conţine o apă de cocos de bună calitate (lucru care nu se întâmplă întotdeauna însă), dar au pulpa tare şi fibroasă, spre deosebire de pulpa fragedă a nucilor tinere. Pulpa fibroasă nu este la fel de gustoasă sau de uşor digerabilă, dar conţine totuşi una din cele mai terapeutice substanţe grase din câte există.

Tipuri de produse care conțin nuci de cocos

Nucile de cocos tinere pot fi tăiate cu o macetă sau cu un cuţit de măcelărie. Apa de cocos poate fi băută cu un pai, după care pulpa interioară poate fi consumată. în acest scop, nuca trebuie tăiată în două jumătăți, iar pulpa poate fi scoasă prin scobirea cu lingura. Coaja exterioară a nucii poate fi folosită pentru compost şi drept combustibil pentru foc.

Pulpa nucilor de cocos poate fi adăugată la apa de cocos şi amestecată cu blenderul. Rezultă astfel aşa-numitul lapte de cocos, care are culoare albă.

De asemenea, pulpa poate fi uscată şi / sau deshidratată cu plante aromatice şi condimente.

Smântâna de cocos este groasă, savuroasă şi poate fi folosită ca un dejun delicios şi foarte bogat în substanţe nutritive atât pentru copii cât și pentru adulţi. Adulţii pot consuma 2-4 linguri de smântână de cocos zilnic, fie direct, fie amestecată cu alte băuturi preferate (ceai, băuturi răcoritoare, elixiruri etc,). La fel de bine, poate fi amestecată cu alte superalimente (fructe goji, fitoplancton marin, spirulină, polen etc.), sau poate fi folosită la prepararea unor ciocolate, elixiruri şi deserturi delicicase.

Uleiul de cocos poate fi consumat direct, poate fi amestecat în sosurile de salată sau poate fi adăugat la băuturile naturiste (smoothie). Dcza zilnică recomandată este de 1-4 linguri (doza terapeutici este de cel puţin 3 linguri zilnic).

Apa de cocos amestecată cu superalimente bogate în proteine (spirulină, alge verzi-albăstrui, chlorella, proteine din cânepă etc.) îţi va furniza o energie durabilă şi consistentă. Apa de cocos se combină excelent cu sursele proteice din superalimente şi, în plus, are un gust minunat. De aceea, este lichidul ideal ca bază pentru orice băutură naturistă sau pentru orice shake. Dar, atenție, dacă nucile de cocos stau prea mult fără să fie ţinute la frigider, există riscul ca ele să explodeze.

Nuci de cocos sălbatice: se găsesc în țările tropicale
Nuci de cocos thailandeze hibride
Nuci de cocos maronii: verifică întotdeauna cele trei găuri laterale; în cazul în care găsești mucegai, alege alte nuci.
Apa de cocos: atunci când cumperi acest produs, caută numai apa de cocos ambalată în cutii de carton, nu în cutii de aluminiu. Aluminiul este toxic şi se știe că este implicat în declanșarea bolii lui Alzheimer. Apa proaspătă de cocos nu trebuie să înlocuiască în totalitate apa de băut. Deși poate reduce nevoia de apă obişnuită, aceasta trebuie consumată totuși în mod regulat. În plus, apa de cocos trebuie evitată de cei care suferă de boli datorate potasiului în exces, cum ar fi insuficiența renală, insuficiența suprarenală acută, eliminarea unor cantități reduse de urină în urma hemolizei de după transfuziile de sânge, sau de cei care au fost tratați cu ser anti-venin de șarpe, care conține de regulă cantități foarte mari de potasiu. Atunci când cumperi apa de cocos, cumpăra întotdeauna varietatea absolut transparentă sau foarte puţin rozalie. Există o concepţie greşită care spune că apa de cocos de culoare roz închis sau chiar roșie este benefică pentru sănătate. În realitate, această culoare arată că ea se oxidează rapid și că se strică.
Ulei de cocos: ori de câte ori este posibil, cumpără uleiul de cocos ambalat în recipiente de sticlă. Evită recipientele din plastic, căci uleiul de cocos are proprietăți de solvent care pot dizolva substanțele chimice din plastic. Acizii graşi saturaţi sunt de 300 de ori mai rezistenți la oxidare decât acidul alfa-linoleic (uleiul din seminţe de in). Cu alte cuvinte, uleiul de cocos îşi păstrează prospețimea o perioadă de 300 de ori mai lungă decât cel din seminţe de in. Spre exemplu, pentru a suferi de oxidarea care afectează uleiul din seminţe de in în numai 30 de minute de procesare, uleiul de cocos ar trebui să fie supus acelorași condiţii timp de 150 de ore, adică peste şase zile. Uleiul de cocos de bună calitate este foarte stabil şi nu necesită refrigerare.

Uleiul de cocos echilibrează pH-ul. Ambalat în recipiente din sticlă închise la culoare este foarte stabil şi poate fi păstrat la temperatura camerei. După deschiderea sticlei poate fi refrigerat, dar acest lucru nu este absolut necesar. Uleiul de cocos rămâne stabil timp de peste doi ani (unii vorbesc chiar de cinci ani), dacă nu este expus la lumină, căldură sau oxigen. Repararea și hrănirea pielii și organelor vitale cu ajutorul uleiului de cocos se realizează nu numai prin consumul intern al acestui produs, ci și prin masarea sa pe piele. Uleiul de cocos este cel mai stabil ulei la temperaturi înalte de până la 76°C. Spre deosebire de celelalte uleiuri şi grăsimi, uleiul de cocos nu formează lanțuri polimerizate sau acizi graşi trans periculoși, căci este o grăsime perfect saturată. Din acest punct de vedere, este superior chiar uleiului de măsline atunci când este folosit la gătit.

Pentru uz extern, este antibacterian, antifungic, hidratează pielea și întârzie apariția ridurilor. remediul este și pentru părul uscat. Uleiul de cocos inversează procesul de degradare a țesuturilor prin înlocuirea uleiului lipicios (rezultut din uleiurile gătite la foc) din țesuturi și prin furnizarea de vitamine solubile în grăsimi, minerale şi alţi factori, nutriționali (îndeosebi pregnenolona) ţesuturilor afectate. Uleiul de cocos a fost folosit pentru îngrijirea pielii de mii de ani, fiind ideal pentru pielea uscată, aspră şi ridată. Dat fiind că este alcătuit în principal din AGCM, poate îi absorbit cu ușurință prin piele. Previne vergeturile și le reduce pe cele existente. Este un balsam de buze excelent. Calitățile sale antiseptice mențin pielea tânără, sănătoasă şi o feresc de infecții. Din toate aceste motive, uleiul de cocos este ideal pentru masaje.

Bun și pentru dinți, previne cariile, stopează sângerarea gingiilor și albește. Împotriva ciupercii piciorului.

Smântâna de cocos (numită uneori unt de cocos): este preparată din pulpă sau fulgi de cocos măcinate şi conține fibrele din aceste produse. Smântâna de cocos este groasă şi are un gust de brânză grasă de vaci, este foarte bogată în substanţe nutritive, dar conține mai puține calorii decât alte tipuri de unt din nuci şi alune. Smântâna de cocos are efecte antimicrobiene mai reduse; de aceea, este de preferat să fie ţinută la frigider pentru a-şi păstra prospeţimea.
Fulgi de cocos (pulpă rasă)
Pulbere de cocos
Grăsimea de cocos se obţine prin încălzirea fulgilor de cocos uscați din fructe mature în apă fierbinte, care extrage astfel uleiul de cocos şi elementele aromatice. Când lichidul astfel obținut este răcit, grăsimea se adună la suprafaţă şi poate îi colectată. Aceasta este o altă modalitate de extragere a uleiului din nucile de cocos (în afara prcsirii la rece). Uleiul astfel obținut este considerat superior celui comun fclosit pentru uz cosmetic.

Principalele beneficii ale nucilor de cocos:

Foarte bogat în omega3 și vitamina B2.
Îmbunătățesc digestia şi absorbţia vitaminelor şi aminoacizilor solubili în grăsimi. Stimulează sistemul imunitar datorită acizilor graşi saturaţi pe care îi conțin, care au proprietăți antivirale, antifungice şi antimicrobiene. În acest fel, ne ajută să luptăm mai eficient cu viruşii, bacteriile şi fungile.
Îmbunătăţesc utilizarea zahărului din sânge şi reduc simptomele hipoglicemiei.
Îmbunătățesc absorbţia ionilor de calciu şi magneziu.
Sunt alcătuite în proporţie de 90% din grăsimi saturate crude, una din cele mai importante cărămizi din care sunt confecţionate celulele noastre, foarte greu de găsit în natură. Spre deosebire de grăsimile saturate de origine animală (asociate în general cu boala), cele din uleiul de cocos au catenă medie şi susţin sistemul imunitar, glanda tiroidă, sistemul nerves şi pielea, asigurând rapid organismului energia de care are nevoie.
Conţin antioxidanţi puternici, sub forma grăsimilor şi uleiurilor saturate crude. Uleiul de cocos conţine cea mai mare cantitate de acid auric (o substanţă cu puternice proprietăţi antivirale) din întregul regat vegetal.
Ajută corpul să utilizeze mai eficient acizii graşi esenţiali (omega-3, omega-6) şi alţi acizi graşi şi fosfolipide (colină, lecitină etc.). De aceea, uleiul de cocos se combină foarte bine cu alte superalimente bogate în acizi graşi omega-3, precum seminţele de cânepă, fito-planctonul marin, algele AFA etc. Uleiul de cocos și acizii omega-3 din alte surse devin de două ori mai eficiente când sunt luate împreună.
Reglează şi susţin secreţiile hormonale sănătoase.
Reprezintă un precursor nutriţional al unei componente a hormonului anti-îmbătrânire numită pregnenolona.
Îmbunătățesc funcționarea tiroidei, ajutând organismul să scape de grăsimea în exces şi de toxinele acumulate. Contrar anumitor convingeri populare, lipidele din nucile de cocos nu se depun sub formă de grăsime corporală, ci trebuie arse pe loc, fapt care determină metabolismul să ardă şi celelalte grăsimi.
Ajută la înlocuirea grăsimilor trans hidrogenate (margarine), care sunt toxice (cum ar fi uleiul hidrogenat din soia).
Restabilesc nivelul normal al grăsimilor saturate din piele, de Ia nivel subcutanat şi din membranele celulare individuale. Grăsimile saturate din nucile de cocos sunt absolut vitale pentru sănătatea sistemului nervos în creştere al copiilor.
Stimulează metabolismul şi ajută la reducerea greutăţii corporale, datorită prezenţei acizilor graşi saturaţi cu catenă medie. Animalele hrănite cu nuci de cocos şi cu ulei de cocos nu devin niciodată obeze. Ele câştigă în greutate numai atunci când sunt hrănite cu ulei de soia parţial hidrogenat şi cu alte grăsimi trans râncede.
Nu conţin un nivel apreciabil de colesterol. De aceea, susţin sănătatea sistemului cardiovascular, aşa cum confirma cercetările făcute de Bruce Fife (documentate în cărţile sale) şi de alţi autori, inclusiv de cel al cărţii de fată.
Susţin formarea colesterolului sănătos în ficat. Această lipoproteină cu densitate mare (HDL) este esenţială pentru producerea de hormoni sănătoşi. Colesterolul HDL nu are nimic de-a face cu bolile calcifierii precum cea coronariană. Produsele din cocos nu generează niciodată boli de inimă. Singurele grăsimi periculoase din acest punct de vedere sunt cele de origine animală gatite (carnea gătită, brânzeturile şi produsele lactate), care în urma prelucrării la foc devin atât de lipicioase încât favorizează creşterea microorganismelor care produc calciu. Acestea se multiplică şi sfârşesc prin a bloca mai întâi capilarele, iar apoi întregul sistem cardiovascular. De altfel, produsele de origine animală sunt de cele mai multe ori deja contaminate cu astfel de microorganisme încă înainte de consumul lor, fapt care amplifică rata de calcifiere din organismul nostru. Acest proces este principalul factor care contribuie la marea majoritate a bolilor cronice.
Cocosul mâncat seară este ideal pentru cei care au probleme cu somnul în timpul lunii pline. El furnizează minerale și electroliți suplimentari, neurotransmiţători ai impusurilor electrice nervoase, protejându-te astfel de atracţia graviţională subtilă a Lunii.

Beneficii ale consumului de apă de cocos

Reprezintă o sursă nutriţională excelentă pentru copii.
Hidratează foarte bine organismul.
Conţine substanţe organice cu proprietăţi ce promovează creșterea. De aceea, nucile de cocos sunt ideale pentru cei care doresc să își sporească masa musculară, dar şi pentru copiii aflați în creștere.
Are un efect de răcorire a corpului
Aplicarea externă a uleiului de cocos are un efect de alinare asupra pielii şi poate preveni urticariile şi erupţiile cutanate,
Prezența sodiului organic și a albuminei din apă de cocos fac ca aceasta să fie o băutură ideală în caz de holeră.
Ajută la calmarea infecţiilor sistemului urinar (alături de produsele care conţin aur Ormus).
Reprezintă un tonic excelent pentru toate vârstele
Alină durerea provocată de pietrele la rinichi și la uretră. Apa de cocos combate nanobacteriile care produc calciu în interiorul rinichilor.
Dacă este folosită ca substitut al plasmei din sânge, apa de cocos nu produce căldură, nu distruge celulele roșii și este acceptată cu ușurință de organism, întrucât este perfect sterilă.

Acizii graşi cu catena medie (AGCM)

Grăsimile sunt lanţuri de atomi de carbon de diferite lungimi, înconjurate de hidrogen. Aranjamentul hidrogenului în jurul lanţurilor de carbon determină gradul de saturaţie al grăsimilor. Cu cât există mai mult hidrogen, cu atât mai saturată și mai stabilă devine molecula.

Lungimea lanţului de carbon dintr-o molecula de grăsime determină multe dintre proprietățile acesteia. Uleiul de cocos este o grăsime saturaţi, dar alcătuiţi în principal din acizi grași cu catena medie (AGCM, numiţi uneori și trigliceride cu catena medie sau TCM) ce conţin 8-12 atomi de carbon. Pentru comparaţie, menționez că în produsele din carne există acizi grași saturaţi care conţin între 14-24 de atomi de carbon, iar în unele produse din unt sau oțet există acizi graşi care conţin între 2-6 atomi de carbon.

Cu cât lanțul unui AGCM este mai scurt, cu atât mai mică este energia și cantitatea de enzime de care are nevoie organismul pentru a-l digera. În cazul celor mai mulţi dintre oameni, smântâna și uleiul de cocos pot fi emulsificate relativ uşor, fără împovărarea excesivă a ficatului și a vezicii biliare. De aceea, aceste grăsimi generează mai rapid energie organismului decât altele. Mulţi oameni care au o digestie lentă și îndeosebi probleme cu ficatul sau cu vezica biliară pot beneficia în mod real dacă înlocuiesc celelalte uleiuri cu uleiul de cocos.

AGCM din smântâna şi uleiul de cocos posedă proprietăţi vindecătoare incredibile. lată substanţele pe care le conţin ele:

Acid caprilic (C-8)
Acid capric (C-10)
Acid lauric (C-12)
Acid miristic (C-14)

Toţi aceşti acizi au proprietăți antivirale, antimicrobiene şi antifungice.

De pildă, acidul lauric este un antiviral putemic. Cel caprilic combate drojdiile. AGCM dizolvă membrana lipidă a viruşilor, bacteriilor, drojdiilor şi fungilor, dat fiind că lipidele lor sunt similare cu cele din bacterii şi viruşi. În prezenţa uleiului de cocos, microorganismele devin confuze, întrucât nu mai sunt capabile să îşi localizeze propriile membrane. De aceea, materialul lor genetic se împrăştie, devenind o pradă ușoară pentru celulele albe din sânge.

Suferinzii de candida şi de alte boli generate de fungi pot beneficia foarte mult de pe urma uleiului de cocos. Unele forme de psoriazis sunt de fapt infecţii ale pielii cauzate de fungi în combinaţie cu alte microorganisme ce depun calciu. Ele pot fi tratate prin aplicarea externă a uleiului de cocos.

Pregnenolona

Uleiul de cocos nu conţine practic colesterol. Dimpotrivă, el ajută la normalizarea nivelului de colesterol din organism, făcând acest lucru mai bine decât uleiul de măsline presat la rece. Populaţiile care trăiesc la tropice și care consumă frecvcnt nuci de cocos au un nivel de colesterol considerabil redus prin comparaţie cu americanii. În consecinţă directă a stimulării glandei tiroide, în prezența hormonilor secretați de aceasta, colesterolul (LDL) este convertit prin procese enzimatice în steroizi antiîmbătrânire, pro gesteron, DHEA şi pregnenolona. Toate aceste substanţe sunt absolut necesare pentru a împiedica bolile de inimă, senilitatea, obezitatea, cancerul şi alte boli asociate cu procesul de îmbătrânire şi de degenerare. Produsele din cocos aduc la normal nivelul de colesterol prin promovarea conversiei sale în pregnenolonă. Pregnenolona este un precursor al multor hormoni, inclusiv al progesteronului. Dr. Peat le recomandă femeilor cu dezechilibre hormonale să îşi sporească nivelul de pregnenolonă. Pregnenolona este inclusiv principalul factor care conferă uleiului de cocos calităţile sale de înfrumusețare corporală. Ea îmbunătăţeşte circulaţia la nivelul pielii, asigură un lifting facial, reface pielea care atârnă şi reduce pungile de sub ochi prin stimularea contracţiilor celulelor musculare. Peste toate, ea contribuie la depăşirea stării de oboseală, îmbunătăţeşte memoria, protejează nervii de stres şi are proprietăți anti-îmbătrânire.

Antioxidanții

Pregnenolona este de asemenea un antioxidant. Dat fiind că este foarte stabil şi reduce nevoia de vitamina E (spre deosebire de uleiurile vegetale nesaturate precum cel de bumbac, cel de soia şi cel de porumb, care golesc organismul de vitamina E, sporind astfel nevoia acestuia de a recupera această substanţă), uleiul de cocos are el însuşi proprietăți antioxidante. Uleiul de cocos dublează capacitatea corpului de a se folosi de acizii graşi omega-3 cu proprietăţi antioxidante. De aceea, eu recomand întotdeauna ingerarea uleiurilor care conțin omega-3 (de in, de cânepă, din crustacee, din alge etc.) împreună cu uleiul de cocos

Zahărul din sânge

Unul din cele mai remarcabile efecte ale consumului de smântână sau de ulei de cocos este capacitatea organismului de a rezista ore în şir fără să mănânce şi absența simptomelor hipoglicemiei în condiţii de foame. Scăderea nivelului de zahăr din sânge stresează, organismul, activând glandele suprarenale. Folosirea smântânii şi uleiului de cocos ca sursă de grăsimi alimentare normalizează nivelul zahărului din sânge, amplifică energia organismului, reduce stresul şi implicit nevoia secreției de hormoni suprarenali. Printre altele, eliminarea stresului suprarenal elimină dungile negre de sub ochi.

Glanda tiroidă şi pierdarea în greutate

Dr. Peat afirmă că prin anii 40, fermierii au încercat să folosească grăsimile din cocos pentru a-şi hrăni animalele, dar au constatat că acestea slăbesc şi devin foarte active, fapt care nu le-a convenit deloc. Dorinţa lor era să îşi îngrașe animalele înainte de tăiere, aşa că fermierii au renunțat să le mai hrănească cu grăsime de cocos, preferând în schimb uleiul de soia şi cel de porumb. Aceste două tipuri de ulei încetinesc activitatea glandei tiroide şi conduc la îngrăşarea animalelor fără a consuma foarte multă hrană. Uleiurile nesaturate gătite (precum cel de porumb, de șofran, de rapiță sau margarină din soia) suprimă metabolismul şi generează hipotiroidie (care ctmduce la creşterea în greutate). Ele suprimă nu numai reacţia țesuturilor în fața hormonului tiroidian, dar şi transportul acestui hormon. Consumul regulat al produselor din nuci de cocos restabileşte funcția tiroidei şi îmbunătăţeşte metabolismul, conducând în timp la reducerea excesului de greutate.

Pielea și sistemul nervos

Uleiul de cocos este un antiviral, în timp ce smântâna de cocos poate avea la rândul ei astfel de efecte (cu excepția virusului herpesului), datorită conținutului ei în AGCM. Pulverizarea smântânii de cocos în concasoare puternice face ca arginina (un aminoacid) să poată fi asimilată mai uşor. Smântâna de cocos (nu uleiul) poate favoriza virușii herpesului (mai ales atunci când aceştia sunt deja bine instalaţi în sistemul nervos ajutându-i să se multiplice, îndeosebi în perioadele de stres. De altfel, este adevărat pentru toate tipurile de unt din nuci şi alune, dar şi pentru ciocolată, îndeosebi pentru cea obţinută prin prelucrare termică. Cercetăle au indicat o asociere între erupţiile cutanate provocate de herpes şi această clasă de alimente. De aceea, smântâna de cocos şi grăsimile vegetale sunt recomandate celor care suferă de herpes.

Atunci când o sticlă cu ulei nesaturat (cum ar fi cel de porumb, de șofran, de rapiță sau margarina de soia) a fost deschisă şi folosită de mai multe ori, pe marginea ei se adună câteva picături care devin cleioase şi foarte greu de îndepărtat. Odată ce aceste uleiuri ajung în interiorul corpului, această caracteristică a lor generează riduri, ,,pete de la ficat" şi leziuni la nivel cerebral, al inimii, vaselor de sânge şi ochilor. Pe măsură ce cantitatea uleiurilor vegetale gătite la foc creşte, rata leziunilor oxidative se amplifică la rândul ei, îmbătrânind şi deteriorând rapid ficatul, inima şi pielea.

Grăsimile şi uleiurile râncede din cremele şi loţiunile comerciale sunt absorbite prin piele şi au un efect negativ asupra ţesuturilor corrective. Deşi oferă o soluţie temporară pentru pielea uscată, pe termen lung ele slăbesc acest organ. în general, cu cât omul foloseşte mai mult creme şi loţiuni comerciale, cu atât mai deteriorată devine pielea sa. Bruce Fife afirma în cartea Miracolul uleiului de cocos că: ,,Studiile științifice arată că pielea uscată conţine un procent superior de acizi graşi nesaturaţi (60%) prin comparaţie cu cea normală (49%). Cel mai bun ulei pentru piele este cel care nu creează radicali liberi. Singurele care se încadrează în această categorie sunt uleiurile saturate.

După părerea mea, uleiul de cocos reprezintă o loţiune esenţială pentru piele. Personal, îl aplic pe piele după ce stau la soare pentru a-mi păstra tenul frumos. De altfel, el poate îi aplicat pe palme, faţă şi gât (ba chiar şi pe gingii) în orice condiţii, întrucât are un miros plăcut şi conferă strălucire pielii.

În ceea ce priveşte pulpa nucilor de cocos tinere, aceasta reprezintă cel mai bun aliment din lume pentru crearea fluidelor sexuale. Medicina ayurvedică afirmă că organismul are nevoie de 35 de zile pentru a digera un aliment, rafinându-l de la starea sa primară astfel încât să ajungă în sânge, oase, fluidul limfatic şi celelalte etape ale procesului de transformare (sunt șapte în total), până când ajunge în starea să finală, şi anumc fluidele reproducătoare. Pulpa nucilor dc cocos trece prin aceste etape într-o singură zi, întrucât se află deja în această stare finala.

În cazul femeilor care alăptează, ea se transformă instantaneu în lapte matern. De aceea, nucile de cocos reprezintă alimente extrem de valoroase pentru femeile gravide sau care abia au născut şi alăptează.

Aplicații externe

Uleiul de cocos este ideal pentru aplicaţiile externe. AGCM din uleiul de cocos elimină în mod natural bacteriile toxice din piele şi creează un mediu în care microorganismele prietenoase pot trăi în pace. Pielea devine astfel frumoasă, sănătoasă, catifelată şi capătă un aspect tineresc. Uleiul de cocos poate fi aplicat pe majoritatea părţilor corporale, cu excepţia porilor foarte fini de pe faţă şi scalp.

Îngrijirea dinților

O lingură de ulei de cocos aplicată pe dinţi şi gingii ucide microorganismele din gură şi normalizează pH-ul oral. Uleiul de cocos ajută astfel la protecția dinţilor şi a gingiilor.

Smântâna şi uleiul de cocos

Aşa cum spuneam, marea provocare a nucilor de cocos mature constă în faptul că acestea conţin foarte multe fibre şi proteine dure (de trei ori mai multe decât legumele) care învelesc hrănitorul şi purificatorul ulei de cocos.

Problema poate fi rezolvată prin măcinarea pulpei dure şi obţinerea unei smântâni, prin extragerea uleiului în urma încălzirii pulpei în apă sau prin presarea la rece. Uleiul crud de cocos este obţinut prin presarea la rece a pulpei. El este cremos, dar capătă consistenţa uleiului obişnuit prin încălzirea sa la peste 25 °C. Smântâna de cocos (numită uneori şi unt de cocos) este obţinută din nucile de cocos mature cu pulpa dură. Pulpa este măcinată mare şi colectată, după care-este micronizată timp de 24 de ore (printr-un proces de măcinare fină), transformându-se într-un tip de unt asemănător cu brânza grasă de vaci. Uleiul şi smântâna de cocos au fost folosite ca aliment şi remediu medicinal încă de la începuturile istoriei.

Ayurveda (medicina indiană) şi medicina tradiţională polineziană recomandă dintotdeauna aceste produse pentru proprietăţile lor terapeutice şi cosmetice, smântâna de cocos este atât de delicioasă încât marea provocare constă în a te opri din mâncat! De fericire, raportat la gramaj, ea conţine mai puţine calorii decât orice alt tip de grăsime. Spre deosebire de grăsimile de origine animală (din carne şi produsele lactate), extrem de bogate în calorii, în colesterol şi în acizi graşi saturaţi cu catenă lungă, smântâna şi uleiul de cocos conţin în principal acizi graşi saturaţi cu catenă medie, pe care corpul uman îi poate metaboliza eficient, convertindu-i astfel rapid în energie.