Proteinele (denumite și „protide” sau „albuminoide”) este un termen al cărui sens este acela de „structură”. Termenul de proteină este folosit pentru a desemna o structură formată din lanţuri de aminoacizi. Aminoacizii sunt formaţi, la rândul lor, din carbon, hidrogen, oxigen, mult azot, fosfor, sulf şi fier.
Proteinele, sau totalitatea substanţelor pe bază de azot prezente în alimente, constau din diverşi compuşi chimici, care pot fi clasificaţi în două tipuri principale: protide şi neprotide. Câteva exemple de protide, atât simple, cât şi complexe, sunt albuminoidele, globulinele, proteazele, peptonele, derivatele de gluten şi altele. Printre exemplele de neprotide, sau compuşi simpli, se numără creatina, creatinina, xantina, hipoxantina, amidele şi aminoacizii.
La baza acestora se află molecule mai simple numite „aminoacizi”. În compoziţia corpului uman sunt prezenți 22 aminoacizi, din care 10 sunt consideraţi esenţiali, nu pot fi sintetizaţi de organismul nostru şi trebuie obţinuţi din alimente. Organismul uman are nevoie de o serie de aminoacizi, care se împart în 2 grupe. Prima clasă este cea a aminoacizilor esenţiali, care sunt în număr de 11. Despre aceştia se spune că sunt obligatorii pentru creşterea şi regenerarea corespunzătoare (în ceea ce mă priveşte, am avut pacienţi suferind de stări extreme de epuizare neurologică, regenerându-se prin intermediul unei diete constând exclusiv din fructe a doua clasă o constituie aminoacizi neesenţiali.
Sunt substanţe complexe, indispensabile vieţii. Sunt materialele de construcţie ale organismului, alături de lipide (grăsimi) şi glucide (denumite și „hidraţi de carbon” sau „zaharuri”), protidele furnizează energia necesară organismului, au rol plastic, de refacere a ţesutunlor uzate.
Proteinele au ca funcţie principală creşterea şi regenerarea ţesuturilor. În afara oxigenului, zaharurile simple reprezintă principalul combustibil de care are nevoie organismul. . Organismul mai foloseşte proteine (aminoacizi) ca factori de imunitate, agenţi de transport şi factori de catabolism
Buna funcţionare a creierului se datorează şi acestora. Apatie, lipsă de chef de viaţă, stare permanentă de agitaţie fără motiv, memorie şi concentrare slabă, toate aceste stări sunt cauzate de deficitul de proteine.
Surse de proteine
Raţia zilnică de proteine pentru un adult este de 60 - 100 g., cantitate optimă.
Organismul uman nu poate folosi o structură „proteinică”. De aceea, în anumite etape ale procesului digestiv, organismul va descompune aceste structuri până la forma lor cea mai simplă, adică în aminoacizi, elementele de construcţie fundamentale pe care le foloseşte corpul pentru, a-şi construi propriile structuri proteinice. Aminoacizii sunt utilizaţi de organism cu scopul de a reface structuri existente, de a crea structuri noi, de a îmbunătăţi şi amplifica răspunsul imun, de a acţiona ca agent de transfer şi pentru a îndeplini numeroase alte scopuri.
Sursa principală de proteine este asigurată de carnea de mamifere, de păsări, pești şi alte vietăţi marine care conţin între l6 - 22% proteine. Dar să nu uităm faptul că abuzul de carne defavorizează starea generală de sănătate, fiind cauza a numeroase boli și scurtează longevitatea, în special datorită celorlalte elemente din carne, inclusiv toxinele din animalul stresat înainte de sacrificare; numeroasele microorganisme nocive care se dezvoltă în carne în urma conservării deficitare sau chiar în timpul congelării sunt factori care pledează pentru renunţarea, pe cât posibil, la aceste tipuri de alimente.
A doua sursă de proteine este laptele și produsele lactate, care asigură proteine de calitate superioară. Laptele este considerat aliment complet nu numai datorită conținutului în proteine, dar și ca sursă importantă de calciu, microelemente și vitamine.
A treia sursă de proteine sunt ouăle de găină (cele de rață, curcan, bibilică etc. pot fi infestate cu Salmonella sau protozoare), - ușor digerabile și asimilabile. Un singur ou poate asigura 2 - 4% din nevoile energetice zilnice, 10% din necesarul de aminoacizi, 25% din nevoile de fier, 15% din nevoile de zinc și l0% din necesarul de vitamine și microelemente. Valoarea cea mai mare energetică o au ouăle fierte moi, ochiurile, omleta și maionezele. Cea mai mică valoare nutritivă o au ouăle fierte tari, care se elimină aproape ca atare, fiind recomandate de aceea în curele de slăbire fără să dăuneze ficatului.
A patra sursă de proteine, cea mai sănătoasă în pofida faptului că sunt mai rar folosite, sunt produsele de origine vegetală, în special leguminoasele uscate și semințele de nuci, oleginoase (alune de pădure, arahide, măsline, migdale, nuci), cereale (mei, orez brun, orez integral, orez negru, ovăz, porumb, quinoa), seminţele de floarea soarelui şi dovleac, broccoli, spanac, agave, Aloe Vera, cafea, ciocolată, ciuperci (în special Cordyceps, zbârciog), lăptişor de matcă, polen de albine, vin, alge (în special alga calcaroasă, Chlorella, spirulină), condimente (chimen, dafin, ghimbir, lămâioară, oregano, piper, scorţişoară), fructe (avocado, Camu camu, goji, mere, prune, zmeură), legume (bame, morcovi, nap, pătrunjel, sfeclă roșie), plante medicinale (cătină, mentă, roiniţă), tărâţe de grâu etc.
De menționat ar fi semințele de soia, care conțin până la 47% proteine față de carne, care conține doar 23% din aceste elemente de bază ale unui regim alimentar echilibrat.
Digestia proteinelor
Deoarece organismul a fost conceput pentru a utiliza cei mai simpli compuşi şi cele mai simple bioelemente disponibile în natură, el trebuie să desfacă (să descompună, să digere) aceste „structuri” în elementele din care sunt formate, iar apoi să folosească aceşti compuşi mai simpli pentru propriile nevoi. Proteinele trebuie descompuse prin hidroliză în aminoacizi simpli înainte de a putea fi folosiţi în mod corespunzător de organism.
În stomac
În stomac prin interacţiunea sucurilor gastrice HCl (acidul clorhidric) determină transformarea pepsinogenelor în pepsină, care desprind din structurile proteinice complexe proteazele şi peptonele.
În pancreas
Enzimele pancreatice: tripsina şi chimotripsina transformă peptonele în proteine.
În intestine
Enzima intestinală numită peptidaza transformă peptonele, polipeptidele şi peptidele în aminoacizi.
Produşi secundari provenind din digestia sau metabolizarea proteinelor
Produşi nutritivi
• Aminoacizi - pentru construcţie, refacere, imunizare, producerea de hormoni,transport etc.
• Apă
• Carbohidraţi - răspuns secundar
• Acizi graşi - răspuns secundar
Produşi secundari toxici (nocivi)
• Compuşi de azot (nitraţi etc.)
• Amoniac
• Purine, pirimidină etc.
• Acid uric, uratinină etc.
• Acid fosforic
• Acid sulfuric
• Acizi glicogenici
• Acizi ketogenici
• Dioxid de carbon
Pericolul excesului de proteine
Proteinele nu sunt substanţe furnizoare de energie, însă sunt utilizate de organism ca materiale de construcţie, factori de imunizare, catalizatori sau agenţi de transport etc. Tot aşa cum organismul trebuie să transforme un carbohidrat într-un zahar simplu pentru a putea fi utilizat, la fel şi proteinele, toate proteinele, trebuie să fie mai întâi desfăcute în aminoacizi pentru ca organismul să le poată utiliza. Cu toate acestea, dacă este necesar, organismul va transforma aminoacizii în glucoză.
Cea mai gravă greşeală pe care o comit unii dintre cei se grăbesc să slăbească este faptul că ei obligă organismul să ardă proteine pentru a produce combustibil. Dacă organismul este privat de zahăr, el se va orienta spre grăsimile stocate sau va începe să îşi descompună propriile ţesuturi pentru a procura energia de care are nevoie. Acest fapt va duce la degradare musculară, hepatică, pancreatică şi renală.
Organismul va utiliza mai multă energie, pe o perioadă mai îndelungată de timp, pentru a descompune aceste structuri proteinice până la aminoacizii simpli pe care organismul îi poate utiliza. Organismul este astfel construit încât nu poate utiliza deloc nici un fel de structuri proteinice. Fireşte, energia necesară producerii acestui proces va determina descompunerea grăsimilor stocate, în timp ce organismul îşi va epuiza energia pentru a rezolva conversia proteinelor.
Aminoacizii sunt blocurile de construcţie necesare dezvoltării şi reconstrucţiei ţesuturilor. Dacă încercăm sa ardem aminoacizii drept combustibil, ceea ce va genera o cerere excesivă de energie, vom sfârşi prin a pierde în acest proces ţesuturile şi funcţiile hepatice, pancreatice şi renale. Se vor produce chiar şi rupturi de ţesut muscular. Din acest moment, organismul este epuizat la maximum.
Proteinele sunt acide şi conţin concentraţii însemnate de fosfor şi de fier, care împing forţat electroliţii afară din organism, mai ales calciul. Fiind acide, proteinele provoacă apariţia inflamaţiilor şi formarea mucozităţilor în organism. Toate aceste cauze conduc în final la instalarea morţii celulare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu