HOMEOPATIA

Termenul „homeopatie” înseamnă, practic, vindecare prin similaritate. Homeopatia tratează omul în întregul lui. De exemplu. să luăm un grup de cinci persoane care suferă de acnee.  Medicul ortodox îi va trata pe toţi cinci similar, în timp ce homeopatul, deoarece tratează persoana în funcţie de simptome, poate să ajungă să prescrie remedii diferite pentru fiecare dintre cele cinci persoane. Deşi toate suferă de acnee, boala se manifestă ca urmare a unor antecedente medicale diferite, ca urmare a unor cauze diferite. Homeopatul se informează asupra antecedentelor detaliate, având în vedere unicitatea individului uman. Scopul acestei analize atente este colectarea de informaţii suficiente pentru crearea unui tablou, prin acesta  făcând posibilă o selecţie adecvată a remediului, potrivit totalităţii simptomelor de care suferă fiecare persoană. E aleasă apoi potenţa remediului, care trebuie să corespundă la un nivel ideal planului bolii în momentul respectiv. După ce au fost alese remediile şi potenţa, se poate vorbi despre similimum, iar când tabloul pacientului corespunde taboului remediilor, programul este aproape garantat.

Esenţa homeopatiei 

Esenţa homeopatiei este reprezentată de conceptul de Forţă Vitală. Filosofiile lumii recunosc această energie nevăzută - Prana, Ch'i, Bioenergie. Când organismul manifestă anumite simptome, ele sunt privite ca fiind expresia vizibilă a tulburării Forţei Vitale. Medicina ortodoxă considera simptomele ca fiind mărturii ale unui proces morbid care trebuie să fie eradicat sau redus şi pune un mare preţ pe studiul modificărilor patologice, al modificărilor chimice, bacteriene şi virale, atitudine care duce la tratamente orientate împotriva lor. În schimb, homeopatia priveşte boală ca fiind o tulburare dinamică  a Forţei Vitale, aceasta fiind cea care trebuie repusă în starea de armonie funcţională deplină.
Simptomele sunt pur şi simplu rezultatul bolii şi nu cauza ei. În starea de sănătate, Forţa Vitală se îngrijeşte ca ,,ceasul să fie permanent întors", în timp ce în starea de boală ceasul nu mai este întors, deoarece imunitatea organismului este redusă şi încep să se dezvolte simptomele. Când se administrează remediul, sistemul este stimulat din nou să intre în acţiune.

Principiile homeopatiei

Similia similibus curantur

Are la bază principiul similitudinii, adică se recurge la o substanţă capabilă să determine simptome asemănătoare cu cele când este administrată unui sănătos, (Similia similibus curantur, adică Ceva se vindecă prin ceva asemănător - conceptul exprimat cu secole în urmă de Hipocrate şi apoi pus în practică de Samuel Hahnemann, părintele homeopatiei) Pe scurt, pacienţii sunt vindecaţi cu ajutorul unor substanţe care, în mod normal, unei persoane sănătoase i-ar provoca simptomele afecţiunii respective. Prin urmare, remediile acţionează nu doar în plan fizic, ci şi asupra sufletului şi spiritului.

Remediul unic 

Toate simptomele sunt aranjate în ordinea importanţei şi se alege remediul. Principiul remediului unic care tratează persoana în ansamblul ei vine într-un contrast clar cu sistemul alopat în cadrul căruia adeseori se prescriu mai multe medicamente în acelaşi timp.

Dozajul minim 

Se administrează doze minime din remediul ales. Hahnemann a descoperit că reducând dozajele, se reduceau agravările nedorite, cu toate că remediul îşi păstra în continuare eficienţa. A mers mai departe, ajungând la un sistem de diluare a remediilor până în punctul în care nu mai era prezentă în preparat nici o moleculă din substanţa originală, ci numai tiparul său energetic. A denumit acest proces de diluare repetată, însoţit de amestecare, potenţializare. În trecut, amestecarea se făcea deasupra BibIiei familiei, în vreme ce în zilele noastre sunt folosite maşini în acest scop. Aparent, se pare că amestecarea este cea care produce eliberarea proprietăţilor curative şi se consideră că procesul acesta are loc la nivelul sferelor profunde, subtile ale fiinţei umane, astfel încât cu cât este mai mare potenţa, cu atât mai mică este cantitatea de substanţă activă prezentă în soluţie.

Testarea

Substanţele utilizate au origine animală, vegetală şi minerală. Proprietăţile lor cu potenţial de vindecare sunt testate pe persoane sănătoase, în cazul cărora nu exista nici un pericol ca rezultatele să ne afectate de un tablou patologic. Hahnemann şi-a administrat singur scoarţă de Peru, ajungând să prezinte simptome evidente de malarie. Când a încetat administrarea acestui medicament, s-a însănătoşit la loc. Astăzi, această substanţă este utilizată în homeopatie pentru tratamentul malariei.

Tratamentul homeopatic

Tratamentul homeopatic se foloseşte de aceleaşi substanţe naturale care, administrate în cantităţi mari unui individ sănătos, cauzează anumite simptome, dar care, administrate în cantităţi extrem de mici, stimuleaza organismul celui bolnav sa se faca bine. De exemplu, atunci când cureti o ceapă, te ustura ochii şi lăcrimezi, şi adesea iti curge nasul cam ca atunci când eşti răcit. Prin urmare, atunci când eşti răcit remediul homeopatic ar fi o doză infima, mult diluată, de ceapa roşie (Allium Caepa) pentru a ajuta organismu1 să se vindece singur. Medicamentele homeopate sunt preparare din plante naturale, minerale şi substanţe animale. Faptul că substanţele active medical din aceste medicamente sunt diluate la cantități infinitezimal de mici le face netoxice, fără efecte adverse cunoscute. Sunt sigure pentru adulti şi copii când sunt administrate, conform instructiunilor, pentru afectiunt autolimitative, precum gripa, vânătăile minore, alergiile, sindromul premenstrual, bufeurile, raul de mişcare şi altele.
Disponibile sub forma de tablete, siropuri, supozitoare şi unguente, cea mai populară forma este cea de bobițe granulate. Majoritatea medicamentelor homeopate se iau sublingual (sub limbă), pentru că numărul mare de capilare din  gură le introduce repede în fluxul sangvin.

Modul corect de a lua şi de a umbla cu remediul homeopatic

Remediile homeopatice pot fi administrate prin mai multe căi:

• Masaj: când sunt amestecate cu un ulei de bază sau purtător, remediile homeopatice sunt absorbite prin ţesutul grăsos al corpului în cursul masajului. 
• Baie: o baie de treizeci de minute în apă caldă în care au fost picurate câteva picături de ulei asigură aceeaşi penetrare. 
• Inhalare: când sunt inhalate dintr-o ţesătură, dintr-un inhalator sau dintr-un arzător pentru aromaterapie, vaporii pătrund în partea primitivă a creierului, denumită sistemul limbic. Tranchilizantele se adresează şi ele tot acestei părţi a creierului. 

Principiile administrării remediilor homeopatice:

• Se utilizează remedii în doze extrem de mici;
• Diluţiile sunt supuse unui procedeu fizic menit să le crească potenţa;
• La alegerea remediului se ţine seama de totalitatea omului bolnav şi de o strictă individualizare. Chiar dacă este vorba despre aceeaşi boală şi aceleaşi simptome, doi pacienţi primesc tratament homeopat diferit, pentru că specialistul ţine cont de particularităţile fiecăruia;
• Se păstrează medicamentele bine închise, departe de lumină în loc uscat;
• Nu le expune la substanţe aromatice precum parfumurile, camforul sau mentolul, care le pot neutraliza;
• Înainte de a lua medicamentul, asigura-te că gura este curată, fără alte gusturi precum de cafea sau mentă, care pot interacționa cu efectela remediul homeopatic; (când se urmează un tratament homeopat este bine să se evite complet pasta de dinți mentolată);
•  Nu atinge granulele; pune remediul în dop, apoi pe limbă și lasă-l să se dizolve.
• Nu te spăla pe dinți, nu bea şi nu mânca nimic timp de jumătate de oră, pentru a-i da remediului posibilitatea de a-și face efectul.

O apă informată cu privire la un contact cu o anumită substanță este introdusă într-un organism suferind de edeme. Informația se propagă rapid către ansamblul individului prin intermediul apei conținute sânge, limfă... Rețeaua de apă a organismulului se va modela instantaneu pe "mulajul" învelișurilor de apă informate introduse de soluția homeopatică. Această structurare specifică, această mumie vidă se difuzează prin celule până la regiunea perturbată (enzimă, ADN, membrană celulară etc.) care ține prizonier un anumit produs care, ingerat anterior în doză foarte mare, perturbă o funcție naturală, stânjenește o reacție fizico-chimică sau metabolică, dezechilibrează o celulă care reacționează în consecință. Organismul nu încetează să elimine acest intrus, care se găsește într-o stare instabilă, inconfortabilă. Carcasele hidrice vide, purtând toate caracteristicile substanței de origine din tinctura-mamă, cunosc perfect proprietățile produsului. Din afinitate, intrusul își părăsește situl inconfortabil pentru a se aciuia în mulajul care îi vine că o mănușă. Coconul de apă, regăsindu-și locatarul desemnat, nu mai trebuie decât să-l conducă spre unul dintre emonctorii.

Această descriere a fenomenului homeopatic confirmă legile de similitudine enunțate la sfârșitul secolului al XVIII-lea de către doctorul Hahnemann: Se consideră că ceea ce declanșează o tulburare, în doză alopatică, reduce această tulburare, în doză homeopatică. De exemplu, atunci când turnăm picătură cu picătură un preparat homeopatic într-un amestec de 50% apă și 50% glicerină, fiecare picătură produce o irizare specifică proprie substanței vărsate. Acest procedeu este utilizat pentru a se afla semnătura homeopatică a unui produs. Atunci când progresăm spre diluții din ce în ce mai ridicate, informația din moleculă dizolvată este transmisă solventului sub formă de cuplaj electromagnetic. Ceea ce rămâne în diluțiile ridicate nu mai este materie, ci radiația pe care a emanat-o această materie.

Odată ce s-a început un tratament homeopat, încă din prima zi pacientul poate să observe o schimbare în starea sa. Astfel, uneori se poate ca simptomele să se agraveze, ceea ce nu înseamnă că tratamentul ales este unul greşit, ci că vindecarea a început dinăuntru către înafară sau de la organele vitale, către cele mai puţin importante, se sus în jos sau în ordine inversă apariţiei.

De obicei, remediile homeopate se prezintă sub formă de granule ce se administrează sublingual în anumite momente ale zilei (dimineaţa, la prânz şi seara). Se iau la o oră după ce s-a mâncat, iar după ce s-au topit, se aşteaptă o altă jumătate de oră pentru a pune alte alimente pe limbă. Mai există fiole cu remedii lichide care se administrează la fel ca şi granulele, tablete, creme, geluri etc.

Printre cele mai utilizate remedii se numără Arnica, Silica, Rhus Toxicodendron, Thuya, Belladonna, Solidago. 

Listă de remedii homeopatice

Simptomul pe care îl tratează	Remediul
Afte	Borax (borat de sodiu)
Congestie nazală	Pulsatilla (anemona
Crampe menstruale	Caulophyllum thalictroides (Blue cohosh)
Crampe	Vemrrum album (spânz alb)
Dermatita	Rhus toxicodendron (otravă de viţă-de-vie)
Dureri articulare	Calcarea fluorica (bifluorură de calciu); Symphytum oficinale (tătăneasă)
Erupții cutanate (cu mâncărimi)	Sulphur (sulf)
Greață	Ipecacuanah (ipecac)
Insomnie (datorată stresului)	Cafea crudă (cafea neprăjită)
Înţepături de insecte	Ledum palustre (rozmarin salbatic)
Negi	Thuja occidentalis (tuia)
Probleme urinare (arsuri/mâncărimi)	Cantharis (cantaridă)
Răceală	Belladona (mătrăguna)
Rău de mișcare	Cocculus indicus (neghină indiană)
Sindrom premenstrual	Sepia (cerneală de sepie)
Sinuzita	Kali bichromicum (bicromat de potasiu)
Vene varicoase	Calcarea fluorica (bifluorură de calciu)
Oboseală, lipsă de energie	Cuișoare, busuioc
Lipsă de concentrare	Argentum-nitricum;Buryta-carbonica; Picricum-acidum