Alimente acide și alimente alcaline

Organismul utilizează elementele cu care este hrănit pentru a crea ţesuturi noi sau pentru a descompune (sau transforma) ţesuturile existente. Organismul preia compuşi sau elemente complexe pe care le descompune până la formele lor cele mai simple. Deoarece celulele au pori foarte mici, ele permit numai accesul structurilor simple. Elementele simple devin catalizatorii vitali, care provoacă acţiune şi reacţiune în organism, prin procesul de transmutare biologică, care constă în crearea noului şi distrugerea vechiului.

Alcalii produc anabolismul, adică aspectele creatoare legate de construcţia, reconstrucţia şi dezvoltarea vieţii. Acizii produc catabolismul - aspectele legate de descompunere şi distrugere ce se petrec în natură. Alcalinitatea dispersează, pune în mişcare şi curăţă organismul, în timp ce acizii coagulează, formează aglomerări şi provoacă stagnare în organism.

Medicul Theodore A. Borory are o teorie conform căreia organismul are un pH alcalin imprimat de o dietă alcalină în care apa alcalină are un rol esențial. El afirmă că toate bolile au drept cauze deșeurile acide din organism. Nutrienții din alimente ajung în celule prin sânge și unele, în special glucidele, sunt transformate în energie și altele în săruri acide sau alcaline, apă și dioxid de carbon. Sărurile acide eliberează în corp ioni de hidrogen H+, ce produc radicalii liberi și reziduuri acide parțial eliminate prin rinichi, plămâni și piele. Multe se acumulează în corp, în zone unde țesuturile sunt mai slab irigate, pe burtă la bărbați și pe șolduri la femei. Deșeurile acide precum colesterolul, acizii grași, acidul uric, fosfați, se acumulează în articulații sau în anumiți mușchi, sau în rinichi și produc o hiperaciditate avansată, ce va determina în timp apariția unor boli precum ateroscleroză, gută, pietre la rinichi și colecist, reumatism sau îmbătrânire prematură. Prin consum de apă alcalină, organismul reușește să scadă aciditatea generată de carne, lapte, ouă. Atunci când consumăm carne, lapte și ouă. în fiecare zi, și le mai și însoțim cu băuturi ca apă minerală și cola, organismul se acidifică, și atunci se declanșează fenomenul de homeostazie.  Prin mecanisme biochimice specifice, prin care se menține pH-ul sângelui la valori normale (7,35-7,45).

Cum reușește organismul nostru să anihileze ceea ce mâcăm și bem? Dizolcând sau furând calciu și magneziu din oase, păr, unghii, dantură, dar și alte minerale: Na, K, Zn, Cu, Fe. Pentru a obține substanțe tampon, de regulă bicarbonați precum: bicarbonatul de sodiu (NaHCO3),  bicarbonatul de potasiu (KHCO3),  bicarbonatul de magneziu (Mg(HCO3)2), și alți bicarbonați care reușesc să mențină pH-ul sângelui la valori normale.
Organismul tânăr reușește să mențină pH-ul la valori normale prin secreția substanțelor tampon de către stomac și pancreas, dar pe măsura înaintării în vârstă, procesul biochimic de secreție a bicarbonaților se reduce. Dacă la 50 de ani deficitul alcalin intern este de 5%, el crește la 25%, la vârsta de 70 de ani. Creșterea acidității este cauza majorității bolilor, chiar și a celor infecțioase pentru că în mediul acid trăiesc majoritatea agenților patogeni. Din această cauză, capacitatea organismului de a neutraliza și elimina deșeurile acide scade vizibil odată cu înaintarea în vârstă. Cu cât activitatea anionică este mai intensă în organism, cu atât va creşte aciditatea, provocând astfel acidoza. Iar acidoza este cauza unor afecţiuni ca malnutriţia, ateroscleroza, inflamaţiile, calculoza, dureri diverse, epuizare electrolitică (deshidratare), tumefiere, convulsii şi moarte.
Când sunt prea toxice acide, se produce o perturbare a pH-ului atunci când acesta scade sub limita minimă de 7,35%. În astfel de situații în anumite zone ale corpului (de regulă stomac și pancreas) începe secreția substanțelor tampon care echilibrează pH-ul.
Prin urmare, alcalinizarea este soluţia care face posibilă regenerarea. Apa alcalină ajută organismul să elimine deșeurile acide transportate de sânge prin neutralizarea și eliminarea acizilor dăunători, fără a extrage din corp mineralele valoroase de care acesta are nevoie, precum Ca, K, Mg. Bând apa alcalină și mâncând alimente preponderent alcaline, am fi tentați să credem că putem modifica ușor pH-ul mediului nostru intern, sângelui și limfei; nimic mai fals! pH-ul mediului intern se schimbă foarte greu într-un sens sau altul pe cale alimentară. Organismul are propriul mecanism de alcalinizare, mediul intern și echilibrul acido/bazic fiind greu de modificat. Hrana noastră este sănătoasă sau mai puțin sănătoasă, alcalină sau acidă - numai până pătrunde în intestinul subțire. Aici se varsă secrețiile pancreasului, care alcalinizează toți nutrienții înainte de a produce arsuri sau alte deteriorări ale organelor interne.

Cum ne hrănim sănătos?

Conform părerii specialiștilor în nutriție, este recomandat ca în alcătuirea meniului zilnic, 80% din dietă să fie alimente alcalinizante, iar 20% să fie alimente acide. 

Pentru a își păstra pH-ul optim, organismul transformă aciditatea din mâncare în reziduuri acide, pe care le depune în diferite organe ale corpului, în rinichi sub formă de pietre la rinichi, sub formă de colesterol, la bilă, pe colon, în articulații, etc. Mai mult, pentru a se ajuta, ia calciul din oase și dinți, generând cariile, osteoporoza etc. De aceea, pentru a echilibra pH-ul organismului, trebuie evitate alimentele acide și consumate alimentele alcaline.

Când ne modificăm dieta cu alimente şi suplimente formatoare de alcalinitate, ţesuturile reziduale acide încep să se mobilizeze către canalele de eliminare ale circulaţiei sangvine şi ale sistemului limfatic. Orice era depozitat în ţesuturi va fi deversat în circulaţia generală pentru eliminare.

De asemenea, trebuie evitate şi obiceiurile care produc asupra corpului nostru emoţional stări acide, care cresc aciditatea organismului. Este foarte important să fim conștienți de faptul că nu doar alimentele puternic alcaline alcalinizează și ajută la detoxifierea organismului. Gândurile și emoțiile pozitive o fac deopotrivă. Așa că nu este suficient să respectăm regulile alimentare pentru alcalinizarea corpului. Trebuie să fim atenți atât la gândurile pe care le emitem în Univers, cât și la emoțiile pe care le trăim. Astfel: Obiceiuri care alcalinizează corpul: somnul, relaxarea, sauna, exerciţiul fizic, meditaţia, exerciţiile de respiraţie, buna dispoziţie, bucuria, fericirea, calmul. Obiceiuri care produc acidoză: fumatul, aromatizanţi şi parfumuri sintetice, somn insuficient, medicamentele de sinteză, suprasolicitarea, supărarea, mânia, stresul, ura, revolta. De asemenea, o tehnică eficientă este aceea de a binecuvânta  mâncarea înainte de a o înghiți. Iubirea alcalinizează mult mai puternic decât mâncarea, iar ura, mânia, bârfa, apatia, depresia, acidifică organismul și-i scad imunitatea și sistemul de protecție.

ALIMENTE PUTERNIC ACIDE
pH=5,0	Îndulcitori artificiali
pH=5,5	Carne, băuturi carbogazoase, ţigări, medicamente, făină albă, produse de patiserie, zahăr, bere, ciocolată, cafea, gem, jeleu, lichior, paste făinoase din faina albă, griş, sare rafinată şi iodată, ceai negru, oţet alb
ALIMENTE MODERAT ACIDE
pH=6,0	Peşte, fructe de mare, ţigări de foi, sucuri de fructe cu zahăr, sirop de arţar, melasă, murături din comerţ, orez, ovăz, secară, cereale rafinate, fulgi de cereale, germeni de grau, alimente din grâu integral, iaurt indulcit
pH=6,5	Banane coapte, hrişcă, brânzeturi, mămăligă, cremă de ouă, ketchup, maioneză, ovăz, paste, produse de patiserie din cereale şi miere, alune, cartofi fără coajă, popcorn cu sare şi unt, orez, sos de soia din comerţ, pâine
ALIMENTE CU PH NEUTRU 7,0
pH=7,0	Tărâţe, cereale nerafinate, merişor, fructoză, miere, sirop de artar neprelucrat, lapte omogenizat, produse lactate, nucşoară, muştar, fistic, popcorn cu unt, biscuiţi din făină integrală, secară, pâine de secară organică, seminţe de dovleac şi de floarea soarelui, nuci, lapte de capră, prune, măsline murate, migdale, cireşe, castraveţi, bame, ceapă, ridichi, murături cu sare marină şi oţet de mere, condimente, roşii, castane coapte, gălbenuş de ou, ulei de măsline, susan, lapte de soia, cereale încolţite, drojdie de bere
ALIMENTE MODERAT ALCALINE
pH=7,5	Mere verzi, fasole verde, sfeclă, brocoli, varză, conopidă, roşcove, ghimbir proaspat, struguri acri, salata verde, portocale, păstârnac, caise nu foarte dulci, mazăre nu foarte dulce, cartofi cu coaja, dovlecei, zmeură, căpşuni, porumb dulce, napi
pH=8,0	Mere dulci, piersici, faina integrala, avocado, banane, morcov, telina, curmale si smochine proaspete, usturoi, coacaze, struguri nu foarte dulci, grapefruit, salata verde, alte verdeturi, nectarine, caise dulci, pere nu foarte dulci, mazare, dovleac dulce, spanac
ALIMENTE PUTERNIC ALCALINE
pH=8,5	Cantalup, curmale, smochine, lămâi verzi, pepene galben, mango, pătrunjel, struguri dulci fără sâmburi, alge, asparagus, papaya, andive, kiwi, sucuri de fructe proaspete, pere, ananas, stafide, sucuri de legume proaspete
pH=9,0	Lămâie proaspat taiata (4-6 ore), pepene verde

Beneficiile stilului alcalin de alimentație asupra organelor noastre

Stilul alcalin de alimentație ne permite să:
    • Stimulăm și să menținem starea de sănătate;
    • Creștem nivelul de energie și vitalitate;
    • Îmbunătățim calitatea nutriției celulare;
    • Ajungem la greutatea ideală și, ce este cel mai important, să o și menținem;
    • Întărim sistemul imunitar;
    • Prevenim bolile.
a)pH-ul din sânge 

Există anumite minerale în alimente care, după ce sunt metabolizate, varsă în urină reziduuri alcaline sau acide. Ținând cont de faptul că fiecare persoană este diferită, ea va avea un nivel diferit de toxine acide deja depozitate în țesuturi, care, în anumite cazuri, vor fi eliberate odată cu introducerea de substanțe formatoare de alcalinitate.

Unul dintre factorii alcalin/acid este modul în care corpul procesează alimentele minerale. Mineralele sunt de două categorii:

• Minerale acid-întăritoare sau formatoare de alcalinitate: calciu, magneziu, sodiu, potasiu, fier și mangan. În corp, ele leagă toxinele acide și lasă reziduurile formatoare de alcalinitate în salivă și urină. Alimentele care le conțin pe acestea produc reziduuri alcaline.

• Minerale alcalin-întăritoare sau formatoare de aciditate: fosfor, sulf, clor, iod, brom, fluor, cupru și siliciu. În corp, ele leagă rezervele minerale alcaline și lasă reziduurile formatoare de aciditate în salivă și urină. Alimentele care le conțin pe acestea produc reziduuri acide.

Toate substanțele ingerate și toate situațiile (fizice, emoționale sau mentale) care afectează corpul lasă deșeuri alcaline sau acide în salivă și urină. Oricare ar fi o substanță alcalină sau acidă, ea este determinată de pH (potențial hidrogenii sau concentrația de ioni de hidrogen), care măsoară numărul de ioni de hidroxil, care sunt negativi și formatori de alcalinitate, spre deosebire de cantitatea de ioni de hidrogen, care sunt pozitivi și formatori de aciditate.

Principalul motiv pentru care trebuie să eliminăm anumite alimente acide și să includem alimentele alcaline sau, mai bine zis, să creștem consumul de alimente alcaline trebuie să eliminim anumite alimente acide într-o proporție cât mai mare, este faptul că, în acest fel, pH-ul sângelui revine la un nivel normal, care este ușor acid (7,36).  Cu cât pH-ul sângelui este mai mic de 7.36, cu atât mai acid este corpul, un organism acid nu absoarbe bine vitaminele, mineralele și alte elemente nutritive și este lipsit de apărare și de oxigen. Lipsa de oxigen din organism reduce capacitatea de reparare a celulelor.

pH-ul organismului scade atunci când consumăm multe alimente acide cum ar fi: fast-food, hrană procesată, alcool, carne, băuturi răcoritoare, sucuri acidulate de fructe cumpărate din comerț, ciocolată cu lapte de origine animală și zahăr alb rafinat, dar și alte alimente acide. Odată cu renunțarea la aceste alimente, organismul începe acțiunea de alcalinizare. Teoretic, el are capacitatea de a restabili echilibrul alcalin-acid. Însă pe măsură ce înaintam în vârstă, această capacitate naturală scade și atunci trebuie și-l ajutăm noi, din afară.

Organismul efectuează sarcina de alcalinizare într-o manieră normală, eliminând impuritățile din ficat, sistemul limfatic, intestine, rinichi, plămâni și piele. Rezerva alcalină reprezintă, de fapt, contul bancar al corpului. Astfel, corpul o poate folosi oricând pentru a elimină elementele acide. Această rezervă alcalină se comportă ca un amortizor pentru a menține un echilibru corespunzător în sânge. Sângele funcționează în parametri stricți (pH de la 7,35 la 7,45) și boala se poate instala imediat dacă acești parametri sunt dezechilibrați. Un test de pH care arată o valoare sub 6,5 ne indică faptul că suntem prea acizi, iar un test care ne indică un pH de peste 8,00 constituie o problemă gravă. Arată faptul că organismul se află într-o condiție acidă extremă. El produce amoniac alcalin drept compensație.

b)Funcția ficatului

Ficatul depune o muncă foarte grea, deoarece este implicat în eliminarea reziduurilor Ei toxinelor din organism. El este responsabil cu deciziile esențiale în legături cu ce este binevenit în organismul nostru și ce nu, într-un cuvânt, funcția ficatului este aceea de detoxifiere a organismului. Cu toate acestea, munca lui este compromisă, deoarece majoritatea dintre noi supraîncărcăm organismul cu toxine și astfel, el nu poate face ceea ce știe să facă: să ajute organismul să se mențină cât mai sănătos. Mai ales în perioadele în care facem abuzuri alimentare fără să ținem cont de el, ficatul este suprasolicitat încercând să țină pasul cu detoxifierea.

Pentru a avea un ficat curat și sănătos avem nevoie de un program de detoxifiere, care-i va oferi ficatului toți nutrienții de care are nevoie pentru curățarea organismului de toxine.

c)Digestia și nivelul de acid clorhidric din stomac

Digestia deficitară poate provocă deficiențe grave de nutrienți și duce la un grad ridicat de toxicitate în organism. Aceasta este una dintre principalele cauze ale bolilor. Putem avea o alimentație foarte sănătoasă, bogată în fructe și legume alcaline, însă, dacă sistemul digestiv este blocat, corpul nu asimilează beneficiile alimentelor pe care le consumați, pentru că acestea nu sunt digerate corespunzător. Astfel, ele fermenteză și apoi putrezesc în tractul intestinal, cauzând toxicitate. Când consumăm alimente rafinate, cu un nivel ridicat de zahăr și multă hrană procesată, avem parte de o digestie săracă în nutrienți, iar alimentele putrezesc în intestine.

În general, când facem referire la probleme de digestie, majoritatea dintre noi ne gândim doar la aciditatea stomacului: hiperaciditate. Stomacul secretă un acid care ajută procesul de digestie, dar când glandele gastrice produc acid în exces, apare fenomenul cunoscut sub numele de aciditate, mai precis hiperaciditate gastrică. În cadrul acidității se produce o mișcare a sucurilor gastrice din stomac înspre esofagul inferior, fiind vorba despre o situație ce apare în special când conținutul de acid clorhidric se deplasează în sus, către esofag și provoacă disfuncționalități ale acestuia.

Multă lume nu știe însă că există și aciditatea redusă a stomacului: hipoclorhidria. Această este o afecțiune care apare atunci când organismul este incapabil să producă volumul necesar de acid gastric. O aciditate gastrică redusă afectează în mod inevitabil digestia și absorbția majorității factorilor nutritivi necesari sănătății. De exemplu, opt aminoacizi esențiali, două vitamine și cincisprezece minerale sunt dependențe de nivelul de acid clorhidric din stomac pentru a putea fi absorbite. Vitamina B12 și acidul folic nu pot fi absorbite din alimente în lipsa unei cantități corecte de acid clorhidric în stomac. Astfel, în absența acidului gastric din stomac, se dezvoltă deficiențele nutriționale.

Acidul clorhidric este singurul acid pe care corpul îl produce și este esențial vieții. Fără el, corpul nu poate face corect transformările chimice către alcalinitatea organismului. Acidul clorhidric este prima substanță din stomac care macină mâncarea. Secreția de acid clorhidric scade după vârsta de 40 de ani, moment în care majorității oamenilor începe și le apăra părul grizonat.

Acidul clorhidric are, pe lângă funcția de digerare a alimentelor și pe cea de susținere a echilibrului alcalin/acid corect. Când acidul clorhidric este echilibrat în stomac, secretina (hormonul alcalin) va fi eliberată din pancreas în cantități bine determinate.

Trebuie să avem mereu în vedere faptul că organismul este capabil să asimileze factori nutritivi doar din cele mai mărunte particule. Particulele mari (bucățile de mâncare care ajung nemestecate în stomac) nu sunt digerate și se transformă în deșeuri acide. Astfel, persoanele cărora le lipsește acidul gastric ajung să aibă în organism materie toxică.

Deci, deficiența de acid gastric poate și transforme alimentele hrănitoare în substanțe nocive. Una dintre principalele cauze ale insuficienței acidului gastric este deficitul de zinc. Pentru ca factorii nutritivi să fie absorbiți, alimentele trebuie să fie descompuse în stomac, atât mecanic cât și cu ajutorul acizilor, în bucățele foarte mici, de 1-2 mm.

În momentul în care nivelul de acid gastric este redus, culoarea scaunului poate reflecta culoarea alimentului consumat, cum ar fi roșu de la sfeclă și verde de la legume. De fapt, aceasta poate fi și o modalitate de testare a nivelului de acid gastric. În urma consumului zilnic de sucuri naturale din legume și fructe, organismul este hrănit din belșug și nivelul acidului gastric începe să revină la normal.

d)Colonul  

Intestinul gros este ultima porțiune a tubului digestiv, la nivelul căruia reziduurile alimentare nedigerate în etapele superioare sunt supuse unor fenomene fiziologice specifice, al căror rezultat este constituit de formarea materiilor fecale eliminate din organism prin intermediul defecației.

Colonul este segmentul cel mai lung al intestinului gros, întins între cec și rect. Valoarea medie a lungimii sale este de 1,4 m. La nivelul intestinului subțire care măsoară 6 m, chimul alimentar (mâncarea digerată) este supus proceselor de digestie și absorbție specifice.

Chimul și fibrele reprezintă aproximativ 60% din cantitatea care tranzitează tractul digestiv.

Conținutul intestinal determină stimularea secreției colonului, care se caracterizează printr-un suc vâscos, alcalin, cu un pH cuprins între 8,00 și 8,40, lipsit de enzime, dar care conține mucus secretat de celulele caliciforme din structură mucoasei. Acest mucus are un efect protector, ce previne eventualele agresiunii mecanice asupra mucoasei, lubrifiind-o pentru facilitarea deplasării chimului alimentar. La acest nivel, vitamina K poate fi sintetizată, dar și componente ale grupului de vitamine B, printre care acidul folic sau vitamina B12. Deci iată cum o digestie incorectă și un colon încărcat de reziduuri creează un dezechilibru ce duce la tulburări ale colonului.

În momentul în care, de exemplu, va simțiți extrem de obosiți sau extenuați, deși dormiți suficient (cel puțin 8 ore pe noapte), s-ar putea ca tocmai colonul să fie responsabil pentru tulburări sau disfuncționalități. Cu cât colonul este mai încărcat, cu atât vă simțiți mai obosiți, iar sintetizarea vitaminelor ce are loc la nivelul lui este perturbată. O alimentație bazată exclusiv pe alimente gătite și procesate conduce, inevitabil, către un colon încărcat de toxine.

În organismul nostru există legături clare între organe ai părți ale corpului. De aceea, o afecțiune la nivelul unui organ poate provocă dureri în altă parte. Din punct de vedere embrionar, foarte multe organe-ficatul, pancreasul, vezica biliară, stomacul, plămânii, vezica urinară, traheea, laringele, faringele, s-au dezvoltat din tubul digestiv primitiv.

Toate organele dezvoltate din tubul digestiv primitiv sunt acoperite de o foiță intestinală care vine împreună cu o rețea nervoasă. Toate organele sunt interconectate din punct de vedere nervos. Stagnarea toxinelor la nivelul colonului afectează organul care își găsește proiecția pe acea zonă.

Acumularea de toxine în colon determină afecțiuni la distanță. De aceea, iritarea unei regiuni din colon, din cauza acumulării de toxine, se poate asocia cu simptome în altă parte a corpului. Creierul din stomac sau sistemul nervos vegetativ este format din celule localizate de-a lungul pereților întregului sistem digestiv (esofag, stomac, intestinul subțire și colon) și formează un sistem unitar. Creierul cerebral și creierul din stomac se influențează reciproc unul pe celălalt, ambele înregistrând experiențe și reacționând la emoții.

Astfel, funcționarea corectă sau deficitară a creierului din stomac are un impact major asupra stării psihice și a tonusului mental. Cu cât ne păstrăm un colon mai curat, cu atât starea noastre de spirit este mai bună. 95% din serotonină din organism se află în tractul digestiv. Digestia începe cu o secreție de serotonină în mucoasă intestinală. Receptorii aflați aici transmit celulelor nervoase comandă de secreție a enzimelor digestive și a motilității intestinale. Serotonina are și rolul de a informa creierul despre activitatea digestiva iar 90% din comunicare se desfășoară dinspre tractul digestiv spre creier. Colonul este o membrană cu două sensuri, care absoarbe nutrienții și oxigenul, dar care poate reabsorbi și toxinele. Un colon sănătos este fundamental pentru starea generală de bine a organismului, atât fizic cât și mental.