Apa poate să ia, de fapt, cinci stări diferite. Molecula H2O poate să fie singură: este cazul vaporilor de apă. Ea este numită monomeră. Dar moleculele se mai pot lega 2 câte 2, 3 câte 3, 4 câte 4, chiar 5 câte 5, formând o structură dimeră, respectiv trimeră, tetrameră pentameră. Într-un pahar de apă coexistă 3 feluri diferite de apă.
Apa de la robinet și apa îmbuteliată conțin în special molecule pentamere. Celulele noastre sunt cele care vor furniza energie pentru a îmbogăți și transforma amestecul în compus trimer. Este singura configurație care permite inițierea reacțiilor biochimice din organismul nostru.
Dar studiul apei nu se poate concepe decât într-o manieră globală, analizându-se interacțiunile dintre molecule, acroșajele, schimburile, multiplele configurații spațiale care se fac și se desfac de mai multe milioane de ori pe secundă. Apa este nu numai agentul tuturor schimburilor fizico-chimice ale celulelor, ci și transmițătorul energiilor vibratorii și al informațiilor proveninte din lumea exterioară. Dacă astăzi știm să măsurăm mărimea unui proton de hidrogen într-un mod destul de precis, în schimb este dificil să cunoaștem mai bine electronul, care este imposibil de localizat și a cărui mărime ar putea foarte bine să fie nulă. Mobilitatea să extremă îl face să fie un excelent transmițător al informației între atomi. Fiind în același timp responsabil de stabilitatea atomului, disponibititatea și ,,infidelitatea" sa, îi permit să influențeze un perimetru larg. Molecula de apă este bipolară, ceea ce îi conferă o sensibilitate electrică. Prin urmare, ea reacționează la undele electromagnetice din mediu, ceea ce îi conferă proprietatea de a transmite informații.
Din experimentele făcute de diferiți cercetători în ultimii ani, s-a stabilit că apa are memorie, poate să stocheze anumite informații și își poate transforma structura în funcție de mesajele pe care le primește. Aceste mesaje pot fi transmise apei prin intermediul undelor sonore sau al celor electromagnetice.
O primă manifestare a memoriei apei o constituie și structura cristalină a apei.
Acest model fizic este întru totul compatibil cu percepția noastră actuală asupra materiei. El nu ține cont decât de latura corpusculară a acesteia. Un alt model prezintă aspectul ondulatoriu sau vibratoriu al memoriei apei. Totul se situează la nivelul semnalului molecular: Lumea infinit de mică comunică printr-un sistem de frecvențe. Produsele chimice, medicamentele, uleiurile esențiale, plantele etc. posedă frecvențe care interferează, în bine sau în rău, cu frecvențele organelor noastre. Informația biologică se poate transmite prin unde, iar omul însuși nu este decât un ansamblu concertat de frecvențe adecvate. Omul a uitat însă instinctul care îi permitea să diferențieze ceea ce este vital de ceea ce este nociv. Din fericire, el posedă o putere magică: cea de a transmuta materia.
ADN-ul din celulele noastre conține în cantități infime anumite metale care permit deschiderea și închiderea lanțului ADN, și că aceste metale lipsesc adeseori astăzi, din cauza carențelor alimentare. Or, ADN-ul fără metal posedă aceleași proprietăți ca ADN-ul care conține acest metal dacă apa care îi parvine a împrumutat energia acestui metal anume. Altfel spus, apa transmite energia vibratorie a metalului specific către ADN, care va reacționa ca și cum ar conține acest metal. Există 7 metale care provoacă variații specifice ale moleculei de ADN. Absența lor sau o ordine diferită în ADN produce schimbări de programare genetică. Or aceste metale, adică aurul, cuprul, mercurul, argintul, fierul, staniul și plumbul sunt cele din tradiția alchimista care relaționau cu șapte planete: aur/Soare, cupru/Venus, mercur/Mercur, argint/Luna, fier/Marte, staniu/Jupiter și plumb/Saturn.
Dar organismul nostru, în anumite condiții, are capacitatea, în caz de necesitate, de a transmuta unii atomi existenți în corpul nostru în alții care în mod normal îi parvin ca hrană și din nefericire îi lipsesc. Organismul procesează la fuziuni nucleare consumând foarte puțină energie. De exemplu, un atom de potasiu fuzionează cu un atom de hidrogen pentru a genera un atom de calciu, după ecuația:
Acest fenomen se extinde la ansamblul regnurilor animal și vegetal și că el este frecvent atunci când condițiile de viață devin aspre. Pentru om, aceste transmutații presupun consumarea unei ape ușor acide, deci care posedă un excedent de protoni, și respirarea unui aer ionizat negativ, deci încărcat cu electroni liberi, condiții necesare pentru transformarea unui atom în alt atom. Este limpede că aceste reacții nu se pot realiza decât într-un mediu apos.
Un alt exemplu concret, din homeopatie: atunci când agităm o soluție homeopatică cu scopul de a o dilua progresiv, o dinamizăm. Agitările mecanice perturbă apele legate care asediază dizolvatul. Informația privind prezența unui corp străin se propagă către zona neinformată. În cazul în care continuăm disoluțiile, fiecare moleculă de apă este informată cu privire la starea ansamblului. În jurul dizolvatului, mii, chiar milioane de molecule înlănțuite prin legătura lor de hidrogen, alcătuiesc un fel de gel macromolecular unic, omogen, informat. Dinamizarea prin agitare a transferat mărimea, forma, caracteristicile chimice și fizice ale dizolvatului de origine. În cele două modele, corpuscular și vibratoriu, amprenta energetică mulată în carcasele hidrice este generată de o frecvență și o lungime de undă specifice dizolvantului. Acțiunea medicamentelor homeopatice se bazează pe oscilațiile lor electromagnetice unice, care intră în rezonanță cu celulele corpului prin intermediul apei organice informate din organism. Vehiculând natura vibratorie sub formă de învelișuri hidrice, apa servește drept releu, drept mesager, așa cum o fac undele hertziene în telecomunicații.
Ca și roua, și apa de furtună, apa dinamizată artificial conține mai multă apă trimeră. Această apă trimeră este deosebit de activă la nivelul biologic, și își transferă energia, în anumite condiții, către tot ceea ce va întâlni la nivelul celular și molecular, și în special către materia cu propietăți coloidale, adică materia vie.
O altă metodă este filtrarea apei cu un purificator de apă, urmată de dinamizarea acestei ape prin intermediul unui aparat care se găsește de asemenea în comerț.
Putem obține și noi acasă apă hexagonală adăugând la 1,5 l. apă plată o capsulă cu microhidrină. Aceasta conține 25 mg. de siliciu îmbogățit cu hidrogen, care cedează ușor electronii suplimentari de pe stratul exterior, neutralizând radicalii liberi.
Experiențele sale, ieșite din comun, constau în a face să crească morcovi uriași doar stropindu-i cu apa dinamizată, însă lămpile sale cu neon imposibil de stins și mașinile sale care nu consumau aproape deloc benzină l-au făcut să fie dat în judecată ca șarlatan și arestat pentru exercițiul ilegal al medicinei. La zece ani după aceea, Marcel Violet, un om de știință, membru al Academiei de Științe, a reluat bazele acestei cercetări. Dinamizatorul său, branșat la rețea și echipat cu un condensator cu ceară de albine, capta și transmitea apei unde necunoscute pe care el le numea ,,unde biologice". Vizualizarea pe un osciloscop a curentului ce emană din aparatul său indică sinusoida obișnuită, însă ea era acoperită de o multitudine de unde secundare de frecvență deosebit de ridicată. Dată fiind asemănarea lor cu gazonul, au fost botezate ,,grass harmonics" (unde în formă de iarbă). Dinamizatorul său nu crea unde artificiale, ci capta unde naturale și le amplifica. Numeroasele experiențe ale lui Violet asupra cobailor și oamenilor arată în mod clar că vitalitatea, sănătatea și longevitatea sunt proporționale cu calitatea vibratorie a apei absorbite. În schimb, o apă dinamizată încălzită și pusă în contact prelungit cu un metal își pierde radiațiile și redevine o apa moartă.
În anii 1960, presa medicală sovietică a publicat o serie de articole referitoare la ceea ce s-a numit în Est ,,apa dinamizată miraculoasă". Dieteticienii sovietici ai vremii asigurau că apa refrigerată se dinamizează într-un mod misterios și devine cu adevărat terapeutică.
Mai târziu, niște cercetători de la Universitatea din Stockholm au afirmat că ea făcea să regreseze metastazele canceroase la șoareci, iar la începutul anilor '70 britanicii de la Institutul de Cercetări Agronomice din Freeham au arătat că apa sovietică dinamiza creșterea plantelor. Graminee și semințe au fost făcute să încolțească de două ori mai repede stropindu-le regulat cu apă normală refrigerată după ce fusese adusă la temperatură de 72 grade Celsius. Asemenea lucrări au fost reluate în 1978 la Universitatea din Los Angeles, California (UCLA), cu semințe de cucurbitacee.
Rezultatele au fost concludente și mai multe exploatări mari din nordul orașului San Diego mai folosesc și astăzi cu succes apa dinamizată pentru creșterea pepenilor verzi și galbeni.
În 1962, în cartea ,,Transmutațiile biologice", Louis Corentin Kervran demonstrează că organismul nostru, în anumite condiții, poate efectua reacții de fuziune nucleară, ca în exemplul de mai sus cu K39 + H1®Ca40. Ipoteza lui L.C.Kervran începe de la un studiu realizat în Bretania pe găini. Cum coaja unui ou este alcătuită din calciu, găinile private de acest prețios atu nu ouă. Însă când aceste galinacee consumă mică (un mineral având mai multe variante, dar toate au în compoziție potasiul, K39), ele ouă normal. Când se stopează distribuirea de mică, ele nu mai ouă. În corpului găinilor nu s-a găsit nicio urmă de mică. Trebuie deci să concluzionăm că ele au posibilitatea de produce calciu plecând de la mică. Biologul conchide că potasiul conținut este transmutat în calciu prin adăugarea de hidrogen.
În 1981, doctorii C. Luu și D. Vinh au studiat apa dinamizată cu spectroscopul Raman-laser, care permite să se măsoare starea vibrațiilor electronilor cu frecvențe precise, natura și tipul de legătură între atomi, simetria și masa moleculară.
În 1984, E. Guille, P. Duvet H. Recipon, specialiști biologie celulară și biofizică la Universitatea din Orsay, au continuat cercetările pe această temă. Echipa de cercetători de la Universitatea din Orsay a evidențiat capacitatea apei de a transmite și a restitui o informație sub formă vibratorie.
În 2006, a avut loc experimentul lui Masaru Emoto, prezentat mai sus, în care a demonstrat structura cristalină a apei.
Apa de la robinet și apa îmbuteliată conțin în special molecule pentamere. Celulele noastre sunt cele care vor furniza energie pentru a îmbogăți și transforma amestecul în compus trimer. Este singura configurație care permite inițierea reacțiilor biochimice din organismul nostru.
Dar studiul apei nu se poate concepe decât într-o manieră globală, analizându-se interacțiunile dintre molecule, acroșajele, schimburile, multiplele configurații spațiale care se fac și se desfac de mai multe milioane de ori pe secundă. Apa este nu numai agentul tuturor schimburilor fizico-chimice ale celulelor, ci și transmițătorul energiilor vibratorii și al informațiilor proveninte din lumea exterioară. Dacă astăzi știm să măsurăm mărimea unui proton de hidrogen într-un mod destul de precis, în schimb este dificil să cunoaștem mai bine electronul, care este imposibil de localizat și a cărui mărime ar putea foarte bine să fie nulă. Mobilitatea să extremă îl face să fie un excelent transmițător al informației între atomi. Fiind în același timp responsabil de stabilitatea atomului, disponibititatea și ,,infidelitatea" sa, îi permit să influențeze un perimetru larg. Molecula de apă este bipolară, ceea ce îi conferă o sensibilitate electrică. Prin urmare, ea reacționează la undele electromagnetice din mediu, ceea ce îi conferă proprietatea de a transmite informații.
Din experimentele făcute de diferiți cercetători în ultimii ani, s-a stabilit că apa are memorie, poate să stocheze anumite informații și își poate transforma structura în funcție de mesajele pe care le primește. Aceste mesaje pot fi transmise apei prin intermediul undelor sonore sau al celor electromagnetice.
O primă manifestare a memoriei apei o constituie și structura cristalină a apei.
Apa informată
În 2006, cercetătorul japonez Masaru Emoto prezintă următorul experiment în cartea sa Apa informațională: se plasează un vas cu apă în câmpul vibrațional generat de o partitură de muzică clasică, iar apoi se preia o parte din această apă și se îngheață, obținând niște cristale deosebit de frumoase și regulate. Repetând experiența și plasând vasul cu apă vasul într-un câmp vibrațional de muzică heavy metal, nu s-au mai obținut cristale cu forme regulate, ci o structură dezordonată. În concluzie, apa își poate modifica structura după informațiile pe care le primește. Iată cum arată fotografiile la microscop ale cristalelor de apă obținute în urma experimentului lui Masaru Emoto: |
 |
 |
 | |
| Apa de la robinet | Apa de izvor | Apa supusă unui câmp vibrațional de muzică heavy metal | Apa supusă unui câmp vibrațional de muzică populară celtică |
Această memorie a apei explică și rezonanța dintre apa din corp și cea din aer, de unde și semnalele pe care le percepem atunci când ne aflăm într-un mediu nesănătos: de exemplu, senzația de oboseală la trezire, de frig, de oboseală, de dificultate în concentrare, sunt de fapt semnale de alarmă asupra agresiunii mediului extern. Fiecare din noi aduce acasă oboseală, agresivitatea și nervozitatea de la locul de muncă. Această proastă-dispoziție se va propagă în spațiul habitatului său, cum poate va fi făcut deja mai înainte în mijloacele transport în comun, pur și simplu prin contagiune, prin rezonanța apei din corpul nostru cu apa din aerul ce ne înconjoară. Acesta este unul din motivele pentru care uneori întâmpinăm dificultăți de comunicare cu o persoană fizic. Transferul de informații negative este fie prea rapid, fie prea intens. Pe acest principiu se bazează și puterea gândirii pozitive asupra eficienței unui tratament medical, dar și homeopatia.
ADN-ul din celulele noastre conține în cantități infime anumite metale care permit deschiderea și închiderea lanțului ADN, și că aceste metale lipsesc adeseori astăzi, din cauza carențelor alimentare. Or, ADN-ul fără metal posedă aceleași proprietăți ca ADN-ul care conține acest metal dacă apa care îi parvine a împrumutat energia acestui metal anume. Altfel spus, apa transmite energia vibratorie a metalului specific către ADN, care va reacționa ca și cum ar conține acest metal. Există 7 metale care provoacă variații specifice ale moleculei de ADN. Absența lor sau o ordine diferită în ADN produce schimbări de programare genetică. Or aceste metale, adică aurul, cuprul, mercurul, argintul, fierul, staniul și plumbul sunt cele din tradiția alchimista care relaționau cu șapte planete: aur/Soare, cupru/Venus, mercur/Mercur, argint/Luna, fier/Marte, staniu/Jupiter și plumb/Saturn.
Dar organismul nostru, în anumite condiții, are capacitatea, în caz de necesitate, de a transmuta unii atomi existenți în corpul nostru în alții care în mod normal îi parvin ca hrană și din nefericire îi lipsesc. Organismul procesează la fuziuni nucleare consumând foarte puțină energie. De exemplu, un atom de potasiu fuzionează cu un atom de hidrogen pentru a genera un atom de calciu, după ecuația:
K39 + H1®Ca40
Nucleele atomilor se sudează. Protonul unic de hidrogen se adaugă celor 39 de protoni de potasiu fără stimulare, fără energie, pentru a da un nucleu cu 40 de protoni, adică de calciu.Acest fenomen se extinde la ansamblul regnurilor animal și vegetal și că el este frecvent atunci când condițiile de viață devin aspre. Pentru om, aceste transmutații presupun consumarea unei ape ușor acide, deci care posedă un excedent de protoni, și respirarea unui aer ionizat negativ, deci încărcat cu electroni liberi, condiții necesare pentru transformarea unui atom în alt atom. Este limpede că aceste reacții nu se pot realiza decât într-un mediu apos.
Un alt exemplu concret, din homeopatie: atunci când agităm o soluție homeopatică cu scopul de a o dilua progresiv, o dinamizăm. Agitările mecanice perturbă apele legate care asediază dizolvatul. Informația privind prezența unui corp străin se propagă către zona neinformată. În cazul în care continuăm disoluțiile, fiecare moleculă de apă este informată cu privire la starea ansamblului. În jurul dizolvatului, mii, chiar milioane de molecule înlănțuite prin legătura lor de hidrogen, alcătuiesc un fel de gel macromolecular unic, omogen, informat. Dinamizarea prin agitare a transferat mărimea, forma, caracteristicile chimice și fizice ale dizolvatului de origine. În cele două modele, corpuscular și vibratoriu, amprenta energetică mulată în carcasele hidrice este generată de o frecvență și o lungime de undă specifice dizolvantului. Acțiunea medicamentelor homeopatice se bazează pe oscilațiile lor electromagnetice unice, care intră în rezonanță cu celulele corpului prin intermediul apei organice informate din organism. Vehiculând natura vibratorie sub formă de învelișuri hidrice, apa servește drept releu, drept mesager, așa cum o fac undele hertziene în telecomunicații.
Apa dinamizată
O apă dinamizată este o apă care nu mai are memorie și al cărei potențial electromagnetic a fost reîncărcat. Pentru cei familiarizați cu informatica, am putea spune că a fost formatată; altfel spus, este gata pentru folosire.Ca și roua, și apa de furtună, apa dinamizată artificial conține mai multă apă trimeră. Această apă trimeră este deosebit de activă la nivelul biologic, și își transferă energia, în anumite condiții, către tot ceea ce va întâlni la nivelul celular și molecular, și în special către materia cu propietăți coloidale, adică materia vie.
Obținerea apei dinamizate
O primă metodă, pe cât de simplă, pe atât de insolită, - constă în a încălzi apa de la robinet între 70 și 80 grade Celsius și a o pune apoi în frigider pentru 4-6 ore după ce s-a răcit la temperatura camerei. Apa astfel tratată se dovedește la fel de bună ca o apă de izvor sau o apă minerală. Pierde gustul de produse chimice și este considerabil dedurizată. Este mult mai diuretică decât apa obișnuită, favorizează digestia și diminuează riscurile cardiovasculare. Refrigerarea bruscă suprimă gusturile chimice, dar nu transformă totuși structura chimică a apei.O altă metodă este filtrarea apei cu un purificator de apă, urmată de dinamizarea acestei ape prin intermediul unui aparat care se găsește de asemenea în comerț.
Putem obține și noi acasă apă hexagonală adăugând la 1,5 l. apă plată o capsulă cu microhidrină. Aceasta conține 25 mg. de siliciu îmbogățit cu hidrogen, care cedează ușor electronii suplimentari de pe stratul exterior, neutralizând radicalii liberi.
Proprietățile apei dinamizate
Apa dinamizată furnizează direct energie celulelor, fără ca acestea să trebuiască să consume. Acest aport de energie, disponibil imediat prin metabolismul ambiant, ameliorează în mod considerabil randamentul celulei. Fenomenele de degenerescență, tulburările metabolice, năruirea apărării imunitare provin, înainte de toate, dintr-o pierdere de energie a corpului nostru, care trebuie să recurgă constant la capitalul sau energetic propriu pentru a asimila și metaboliza o hrană moartă. Ea poate acum să regenereze rapid celulele, sublimând vibrațiile elementelor care o traversează.Scurt istoric
În 1947, în Franța, Stanislas Bignard vindecă mii de persoane canceroase și tuberculoase cu ajutorul unui generator de unde prevăzut cu electrozi pe care îl înmuia cu apa, care devenise astfel miraculoasă.Experiențele sale, ieșite din comun, constau în a face să crească morcovi uriași doar stropindu-i cu apa dinamizată, însă lămpile sale cu neon imposibil de stins și mașinile sale care nu consumau aproape deloc benzină l-au făcut să fie dat în judecată ca șarlatan și arestat pentru exercițiul ilegal al medicinei. La zece ani după aceea, Marcel Violet, un om de știință, membru al Academiei de Științe, a reluat bazele acestei cercetări. Dinamizatorul său, branșat la rețea și echipat cu un condensator cu ceară de albine, capta și transmitea apei unde necunoscute pe care el le numea ,,unde biologice". Vizualizarea pe un osciloscop a curentului ce emană din aparatul său indică sinusoida obișnuită, însă ea era acoperită de o multitudine de unde secundare de frecvență deosebit de ridicată. Dată fiind asemănarea lor cu gazonul, au fost botezate ,,grass harmonics" (unde în formă de iarbă). Dinamizatorul său nu crea unde artificiale, ci capta unde naturale și le amplifica. Numeroasele experiențe ale lui Violet asupra cobailor și oamenilor arată în mod clar că vitalitatea, sănătatea și longevitatea sunt proporționale cu calitatea vibratorie a apei absorbite. În schimb, o apă dinamizată încălzită și pusă în contact prelungit cu un metal își pierde radiațiile și redevine o apa moartă.
În anii 1960, presa medicală sovietică a publicat o serie de articole referitoare la ceea ce s-a numit în Est ,,apa dinamizată miraculoasă". Dieteticienii sovietici ai vremii asigurau că apa refrigerată se dinamizează într-un mod misterios și devine cu adevărat terapeutică.
Mai târziu, niște cercetători de la Universitatea din Stockholm au afirmat că ea făcea să regreseze metastazele canceroase la șoareci, iar la începutul anilor '70 britanicii de la Institutul de Cercetări Agronomice din Freeham au arătat că apa sovietică dinamiza creșterea plantelor. Graminee și semințe au fost făcute să încolțească de două ori mai repede stropindu-le regulat cu apă normală refrigerată după ce fusese adusă la temperatură de 72 grade Celsius. Asemenea lucrări au fost reluate în 1978 la Universitatea din Los Angeles, California (UCLA), cu semințe de cucurbitacee.
Rezultatele au fost concludente și mai multe exploatări mari din nordul orașului San Diego mai folosesc și astăzi cu succes apa dinamizată pentru creșterea pepenilor verzi și galbeni.
În 1962, în cartea ,,Transmutațiile biologice", Louis Corentin Kervran demonstrează că organismul nostru, în anumite condiții, poate efectua reacții de fuziune nucleară, ca în exemplul de mai sus cu K39 + H1®Ca40. Ipoteza lui L.C.Kervran începe de la un studiu realizat în Bretania pe găini. Cum coaja unui ou este alcătuită din calciu, găinile private de acest prețios atu nu ouă. Însă când aceste galinacee consumă mică (un mineral având mai multe variante, dar toate au în compoziție potasiul, K39), ele ouă normal. Când se stopează distribuirea de mică, ele nu mai ouă. În corpului găinilor nu s-a găsit nicio urmă de mică. Trebuie deci să concluzionăm că ele au posibilitatea de produce calciu plecând de la mică. Biologul conchide că potasiul conținut este transmutat în calciu prin adăugarea de hidrogen.
În 1981, doctorii C. Luu și D. Vinh au studiat apa dinamizată cu spectroscopul Raman-laser, care permite să se măsoare starea vibrațiilor electronilor cu frecvențe precise, natura și tipul de legătură între atomi, simetria și masa moleculară.
În 1984, E. Guille, P. Duvet H. Recipon, specialiști biologie celulară și biofizică la Universitatea din Orsay, au continuat cercetările pe această temă. Echipa de cercetători de la Universitatea din Orsay a evidențiat capacitatea apei de a transmite și a restitui o informație sub formă vibratorie.
În 2006, a avut loc experimentul lui Masaru Emoto, prezentat mai sus, în care a demonstrat structura cristalină a apei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu