Motto: ,,Lăsaţi alimentele să fie medicamentele voastre, iar medicamentele să vă fie alimentele" (Hipocrate).
Industrializarea alimentelor s-a dezvoltat într-o perioadă în care se aprecia alimentaţia prin nivelul său energetic şi calităţile senzoriale, nu cel al densităţii nutriţionale. O astfel de orientare a condus, în multe cazuri, la realizarea unor alimente apetisante, dar dezechilibrate sub aspect nutritiv, pierzându-se din vedere cel mai important rol al alimentaţiei: asigurarea nevoilor metabolice ale individului, precum şi a stării de bine şi de mulțumire, datorită nutrienţilor şi a caracteristicilor senzoriale ale alimentelor. În ultimii ani însă asistăm la o revenire la importanța alimentației sub aspect nutritiv.
Cu toate acestea, încă nu există un cadru legislativ pentru siguranţa alimentelor. Deciziile asupra aspectelor de siguranţă alimentară este făcută de către Autoritatea Europeană pentru Siguranţă Alimentară (The European Food Safety) Authority), în timp ce managementul riscului este asigurat de Comisia Europeană şi Statele membre în cadrul legislaţiei, şi de Parlamentul European.
COMPUŞI BIOLOGIC ACTIVI PREZENŢI ÎN ALIMENTELE FUNCŢIONALE
După cum le spune și numele, antioxidanţii inactivează radicalii liberi şi temporirează sau opresc procesul de îmbătrânire, duce la stoparea unor boli. Reducând consecințele stresului oxidativ, ne protejează ADN-ul de leziunile produse de radicalii liberi şi de radiaţii, întăresc imunitatea, topesc grăsimile de pe artere și previn afecțiunile cardiovasculare, ne protejează de inflamații și de bolile provocate de acestea, de la banalele răceli la degenerescența maculară ori diverse forme de cancer. Deşi organismul nostru este perfect echipat pentru a se repara singur în urma atacurilor radicalilor liberi, el poate fi copleşit de prezența prea numeroasă a acestora, îndeosebi pe măsură ce îmbătrânim. Acest proces conduce la moartea prematură a celulelor sănătoase, care poate contribui la o întreagă varietate de boli degenerative şi la producerea accelerată de mutaţii la nivel celular care pot conduce la cancer.
IZOFLAVONELE
Izoflavonele reprezintă un grup de compuși chimici care provin din leguminoase, dar mai ales în soia se regăsesc în cantități importante din punct de vedere fiziologic și nutrițional. Soia conține 0,4-2,4 mg izoflavone/g; o porție de produse tradiționale cu soia furnizează 25-40 mg izoflavone.
Izoflavonele se formează în țesutul plantelor ca răspuns la stimulii fiziologici, agenți infecțioși sau produșii lor. Au proprietăți antifungice, antimicrobiene și antioxidante, care asigură creșterea boabelor de soia. De accea, conținutul de izoflavone crește în condiții de stres (umiditate scăzută sau prezența unor agenți stresori) și depinde de condițiile de mediu în care este cultivată soia.
Aceși compuși au primit o atenție deosebită datorită rolului lor potențial în prevenirea și tratarea a numeroase boli cronice, inclusiv anumite forme de cancer și boli cardiovasculare. De asemenea, izotlavonele ameliorează simptomele asociate menopauzei.
Cele mai importante izoflavone sunt genisteina și daidzeina, urmate de glicozidele lor - genistina și daidzina, cantități mult mai mici de gliciteină și glicitină.
Ipoteza emisă a fost că izoflavonele exercită un rol antiestrogenic, atunci când se afla într-un mediu bogat în estrogeni (cum ar îi cel existent la femeile în premenopauză) și efect estrogenic, într-un mediu sărac în estrogeni (întâlnit la femeile în postmenopauză).
Izoflavonele pot preveni degradarea ADN-ului și apariția mutațiilor, deoarece acționează ca antioxidanți, blochează dezvoltarea vaselor sangvine tumorale (factorii antiantigeni) și inhibă celulele tumorale. Ele au capacitatea de a reduce riscul cancerului de sân la grupurile de vegetarieni și asiatici cu un nivel ridicat al excreției urinare de izoflavone.
FITOSTEROLII ȘI FITOSTANOLII
Fitosterolii sunt lipide ce intră în structura plantelor și au o compoziție similară cu a colesterolului. Se întâlnesc mai ales, din uleiuri vegetale, cereale, fructe și legume.
Fitostanolii sunt lipide obținute din fitosteroli prin saturare, adică prin adăugarea de hidrogen în moleculă în urma unor reacții chimice. Fitostanolii se găsesc în cantități mult mai mici în natură comparativ cu fitosterolii şi, în consecinţă, se consumă prin dietă, în mod normal, cantităţi de ~ 25 mg/zi. Sursele alimentare obişnuite de fitostanoli sunt porumbul, grâul, secara şi orzul.
Fitostanolii sunt lipide obținute din fitosteroli prin saturare, adică prin adăugarea de hidrogen în moleculă în urma unor reacții chimice. Fitostanolii se găsesc în cantități mult mai mici în natură comparativ cu fitosterolii şi, în consecinţă, se consumă prin dietă, în mod normal, cantităţi de ~ 25 mg/zi. Sursele alimentare obişnuite de fitostanoli sunt porumbul, grâul, secara şi orzul.
Chimiştii şi biochimiştii specialişti în steroli şi-au îndreptat atenţia asupra colesterolului, deoarece nivelurile ridicate de colesterol seric constituie un factor important de risc în afecţiunile cardiovasculare.
Perspectiva reducerii nivelului de colesterol prin consum de alimente funcționale, fortifiate cu fitonutrienți naturali, devine mult mai atractivă decât utilizarea medicamentelor sau dietelor restrictive.
Fitosterolii și fitostanolii sunt uşor de folosit în produsele alimentare şi au proprietăți funcţionale. Mai mult, inhibă absorbţia, la nivel intestinal, atât a colesterolului ingerat prin dietă, cât şi a celui produs endogen (biliar). Acest lucru conduce la o scădere a nivelurilor de colesterol seric total şi a colesterolului seric legat de lipoproteinele cu densitate mică (LDL), chiar şi la indivizii ce consumă diete cu conţinut mare de colesterol. Nivelul de colcsterol ,,bun", cel ataşat lipoproteinelor cu densitate mare (HDL), nu scade prin consum de fitosteroli alimentari.
Acești compuși au, de asemenea, efect atunci când sunt introduși în margarine cu conținut redus de grăsime ce sunt consumate de indivizi a căror dietă este săracă în grăsimi și colesterol.
Acizii grași omega-3 sunt implicați într-o gamă largă de procese fiziologice și, ca urmare, influențează starea de sănătate la diferite nivele.
Efectele acizilor grași omega-3 asupra sănătății
- reducerea cheagurilor de sânge;
- previne aritmia;
- blochează formarea plăcii aterosclerotice, efect hipercolesteroliant;
- scăderea trigliceridelor serice;
- creșterea răspunsului vasodilalator;
- efect antiinflamator în artrite, infarct, boli coronariene;
- scăderea riscului pentru cancer;
- Esențiali pentru creier: mulţi copii sunt diagnosticaţi cu ADHD din cauza lipsei acestor acizi graşi de tipul omega 3; de asemenea, lipsa acestora generează un comportament mai impulsiv, mai înclinat către depresie, ostilitate şi violenţă; la vârstnic, lipsa lor duce la risc mai mare de accidente vasculare cerebrale, probleme legate de memorie sau demenţă;
- dacă dieta gravidei este deficitară în acizii graşi omega 3 şi 6, ar putea exista probleme ale inteligenţei native a copiilor;
- reglarea transmiterii impulsului nervos.
Probioticele sunt carbohidrați nedigerabili, ca și fibra de inulină, care favorizează și stimulează creșterea bacteriilor benefice în flora intestinală. Sunt de asemenea rezistente la căldură, ceea ce înseamnă că rămân intacte în procesul de coacere. Acestea mai pot: să inhibe creșterea bacteriilor dăunătoare, să accelereze funcțiile sistemului imunitar, să echilibreze microflora intestinală după un tratament cu antibiotice, să producă enzime digestive.
PREBIOTICELE
Prebioticele sunt compuşi sau alimente care conţin compuşi necesari pentru creşterea şi metabolismul bacteriilor, factori de nutriție care favorizează anumite modificări în compoziția și/sau activitatea microbiomului intestinal. Bacteriile utile din intestinul uman supravieţuiesc la trecerea de-a lungul tractului gastrointestinal, iar unele, aşa cum sunt bifidobacteriile, necesită nutrienţi specifici pentru creştere. Prebioticele sunt nişte compuşi glucidici nedigerabili, de fapt nişte fibre solubile, iar cel mai evident efect al lor este stimularea selectivă a creşterii bifidobacteriilor modificând astfel semnificativ compoziţia microbiotei colonului. Prebioticele sunt întâlnite în fulgii de porumb, cicoare, pâine, usturoi, fasole, mazăre, anghinare, andive, banane şi multe alte produse.
Termenul general-acceptat de fibre alimentare a fost inventat de Hipsley (1953), reprezintă o denumire generice data unor substanţe din dietă ce nu sunt atacate de secreţiile endogene ale tubului digestiv uman, diferite ca structura chimică, cu proprietăţi fizice caracteristice şi cu efecte fiziologice specifice. Definiţia lor include atât constituenţii pereţilor celulari ai plantelor, cât şi polizaharidele din aditivii alimentari sau compuşii ce se formează la prelucrarea tehnologică şi care sunt nedigerabili.
FERMENȚII
Alimente-minune ale naturii, sunt o excelentă sursă de proteine și o sursă superioară pentru complexul de vitamine B. Sunt una dintre cele mai bogate surse de fier organic și o mină de aur de minerale, microminerale şi aminoacizi. Ajută la scăderea colesterolului (în combinație cu lecitina), acționează împotriva avansării gutei și calmează durerile nevritei.
Exemple de alimente funcţionale
- Coriandrul are un efect antiinflamator. Pe lângă faptul că conține fibre, fier și magneziu, coriandrul contribuie la scăderea zahărului din sânge, la reducerea colesterolului, și are efecte naturale antiinflamatorii.
- Bananele ajută la scăderea tensiunii arteriene mari, pentru că sunt cea mai bună sursă naturală de K, care ajută la scăderea tensiunii arteriale mari.. Mai conțin și o fibră solubilă numită pectină, care asigură o digestie regulată și reduce constipația.
- Andivele au extrem de puține calorii. O andivă conține doar 7,5 calorii. Conțin 95% apă și sunt de asemenea o excelentă sursă de fibre și de vitaminele A și C.
- Cercetătorii au demonstrat că conținutul de oxidanți ai lămâilor și limelor crește odată cu coacerea.
- Menta este un aliment ușor de consumat , datorită proprietăților antibacteriene și antifungice. Unul din cele mai cunoscute efecte medicale este acela de a calma aparatul digestiv. La fel este și mărarul; beneficiile digestive ale mărarului sunt lăudate de secole. Ajută digestia, tratează insomnia, împrospătează respitația și oprește sughițul.
- Consumul regulat de spanac ajută organismul să își mențină pH-ul alcalin mai degrabă decât acid. Bogat în vitamina C, vitamina K și fier; de asemenea bogat în calciu și carotenoide.
- Mazărea, în afară de faptul că este plină de fibre, oferă o ardere lentă a carbohidraților și a proteinelor, ceea ce o transformă într-o alegere excelentă pentru programul de pierdere în greutate sau de menținere a greutății.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu