Vitamine, minerale și enzime

În organismul uman au loc în permanență reacții chimice. acestea nu ar putea avea loc fără prezența sărurilor minerale și a oligoelementelor ce acționează indirect prin intermediul enzimelor. Impulsurile nervoase nu ar putea fi transmise fără sodiu și potasiu. Nu există activitate musculară fără calciu și nici hormoni tiroidieni fără iod. Deasemeni nici oxigenarea sângelui fără fier și nici asimilarea corectă a glucozei fără crom. Se știe că un deficit de nichel, crom și zinc determină insulino-rezistența să capete caracter permanent.

Vitaminele

Cuvântul „vitamină” provine de la „vitalitate”, „viață”. Vitaminele sunt elementele indispensabile unei bune funcționări a organismului. Nici o reacție chimică a organismului nostru nu ar putea avea loc fără vitamine. Ele intervin în funcționarea sutelor de enzime care joacă un rol de catalizator al reacțiilor biochimice din celulele corpului nostru. Spre deosebire de celelalte substanțe nutritive, ele sunt necesare în doze mici și nu constituie surse de energie, dar au rolul de a înlesni procesele nutritive și metabolice din organism. Vitaminele intervin în procesele de asimilare, măresc capacitatea de lucru şi rezistența organismului la îmbolnăviri, ajută la creşterea şi înmulţirea celulelor.

Pentru că nu pot fi produse propriu-zis de corp, o parte din vitamine se formează în organism din provitamine - provitamina D, spre exemplu, se transformă la scară în vitamina D, altele iau naştere prin procesele de asimilaţie, iar cea mai mare parte este primită din alimentele de natura vegetală (fructe şi legume).

Vitaminele sunt adevărate substanţe de viaţă lungă care permit organismului să reziste în fața maladiilor şi să se păstreze mereu în formă. Lipsa sau chiar insuficiența vitaminelor în alimentaţie se reflectă negativ asupra stării de sănătate. Dar nu trebuie să aşteptăm un sprijin eficient de la vitaminele fabricate pe cale chimică; deşi au parte de reclamă insistentă şi provin din cele mai vestite laboratoare farmaceutice, nu pot egala beneficiile vitaminelor naturale.
Se clasifică în:

• Vitamine solubile în apă (sau hidrosolubile), care nu se stochează în organism; acestea sunt: B, C, PP (B3)
• Vitamine solubile în grăsimi (sau liposolubile), care se stochează în organism; acestea sunt: A, D, E, K

În prezent, din cauza unor greșeli ale alimentației moderne cum ar fi rafinarea alimentelor sau prepararea termică excesivă, vitaminele au dispărut din alimentația de zi cu zi. Și dezvoltarea intensivă a agriculturii, din nevoia de a asigura hrana populației în creștere, a dus la sărăcirea solurilor, încărcându-le în același timp cu îngrășăminte, pesticide, insecticide, erbicide, fungicide și alte substanțe nedorite, ceea ce a dus la sărăcirea vitaminică a fructelor, legumelor și cerealelor. Acest impediment poate fi însă evitat, consumând alimente cât mai naturale.

În tabletele cu vitamine sunt doar fracţiuni din structura originară a vitaminei, care, izolate cu ajutorul procedeelor chimice, pot deveni periculoase pentru corp.

Vitamina	Descriere	Semne de carență	Unde poate în găsită în mod natural
A  (retinol)	Se mai numeşte şi caroten, deoarece nu se găseşte propriu-zis în plante, ci sub formă de carotină. Este esenţială pentru ca ochiul să aibă acuitate vizuală și noaptea.  Este prezentă în alimentaţie, are un rol antioxidant, apără celulele de radicalii liberi, este benefică pentru oase, previne apariția anemiei, menține integritatea țesuturilor, a părului şi a unghiilor. Are un rol esenţial în menţinerea unei bune funcţionări a retinei.	Tulburări de vedere nocturnă, sensibilitate la reverberație, uscăciune a pielii, intoleranță cutanată la soare, sensibilitate la infecții ORL	Cătină; caise; morcovi; cartofii dulci, spanac, dovleac, roşii, piersici, alimentele de origine animală ca: unt, lapte, pește gras, ouă, brânzeturi, rinichi, ficat, carne de viţel şi carne de oaie. Ca să ajungă în sânge se recomandă consumată cu un pic de ulei.
Provitamina A  (betacaroten)	Este una dintre cele mai netoxice vitamine, singurul inconvenient fiind acela că se îngălbeneşte pielea, dar acest neajuns dispare după încetarea administrării. Este absolut impresionant atacul antioxidant pe care îl dau laolaltă cuplajul dintre vitamina C, E şi betacaroten. Efectul antioxidant cumulat al celor trei este mult mai mare decât al unuia singur, cum e şi normal, deoarece se potenţează reciproc prin sinergie.nEste implicat în toate procesele care reduc deteriorarea generală a organismului, distrugând radicalii liberi care ne îmbătrânesc şi ne aduc cancerul. Blochează proliferarea celulelor canceroase. Prin fierberea îndelungată se distruge. Întărește sistemul imunitar.		Caise; morcovi; pepene galben; mango, piersici, broccoli, creson.
B	Reprezintă, de fapt, un grup de vitamine care au o trăsătură comună: toate sunt solubile în apă. Complexul de vitamine B ajuta diferite procese enzimatice si metabolice. Ajută creierul să funcționeze optim. Este implicată în absolut toate aspectele metabolismului. Insuficiența complexului B conduce la afte, lupus, denutriţie, tulburări ale ficatului şi ale tubului digestiv, tulburări nervoase şi psihice etc. Aportul normal de vitamina B ameliorează echilibrul digestiv, pigmentarea normală a pielii şi a unghiilor, combate maladia beri-beri. Este un alt antioxidant de forţă. Este un excelent combustibil al creierului. Celulele noastre sunt mai anemice şi mor mai repede atunci când ne lipseşte complexul de vitamine B.		Aproximativ toate vitaminele B (B1, B2, B3, B6, B8, B9, B12) se găsesc în plante şi legume precum: spanacul, varza, salata verde, cartofi, roşii, mazăre, fasole
B1 (tiamina)	Este esenţială pentru creşterea şi regenerarea ţesuturilor, pentru funcţionarea sistemului cardiac şi gastrointestinal. Vitamina B1 este cunoscută pentru acţiunea ei la nivelul muşchilor, contribuind la transformarea grăsimilor în energie. În cantitate peste medie poate atenua atacurile depresive și anxioase	Oboseală, iritabilitate, tulburări de memorie, lipsa poftei de mâncare, slăbiciune musculară, depresie	Aceasta se poate găsi atât în produse de origine animală (pește gras, pește semingras: păstrăv, biban, ştiucă, somn, cegă, lin, carne de porc, carne de pasăre, icre), cât şi în produse de origine vegetală: drojdie uscată, germeni de grâu, pâine integrală
B2 (riboflavina)	Ajută la întreţinerea sănătății pielii şi a membranei tisulare: împreună cu vitamina B6 favorizeazi producerea celulelor sanguine şi are efect binefăcător în stări carenţiale. Vitamina B2, este esenţială pentru funcţionarea optimă a organismului, ajutând procesele metabolice. Principala activitate desfăşurată de vitamina B2 este degradarea grăsimilor şi proteinelor	Dermită seboreică, acnee rozacee, fotofobie, păr fragil și lipsit de strălucire, lleziuni, limbă ulcerată	Aceasta vitamină se găseşte atât în produse de origine animală (caşcaval, brânza, ficat, smântână, ouă, carne de vită, de pasăre, de oaie, pește) cât şi în drojdie uscată, migdale, cacao
B3 (niacina,  vitamina PP)	Favorizează detoxifierea şi reglarea metabolismului. Este o vitamină foarte importantă pentru organismul nostru deoarece rolul principal este de a produce energie. Vitală sistemului nervos. Scade riscul demenței şi al declinului cognitiv la persoanele în vârstă.	Oboseală, insomnie, anorexie, depresie, leziuni ale pielii și ale mucoaselor	Ficat, carne de pui, ouă, creier, rinichi dar şi în produse vegetale precum: drojdie uscată, pâineintegrală, tărâțe de grâu, ciuperci, smochine, curmale, cartofi, produse derivate din cereale, mere, pere, mazăre verde, avocado, morcovi, unt de arahide. Este produsă şi de bacteriile intestinale
B5 (acid pantotenic)		Oboseală, dureri de cap, greață, vărsături, tulburări de comportament, căderea părului	Drojdie uscată, ficat, rinichi, ouă, carne, ciuperci, cereale, leguminoase
B6 (piridoxina)	Pe lângă proprietăţile vitaminei B1, favorizează creşterea. Vitamina B6 este importantă pentru organismul uman, deoarece îi asigură energia de care are nevoie, producând anticorpi şi regenerând globulele roşii. De asemenea, această vitamină contribuie la degradarea şi sinteza aminoacizilor si la buna funcţionare a sistemului nervos.	Oboseală, stare depresivă, iritabilitate, amețeli, greață, leziuni ale pielii, dorință de dulciuri, dureri de cap, depresie ca urmare a deficitului de serotonină	Drojdie uscată, fasolea verde, salata, germenii de grâu, banane, orez integral, pâine integrală, ficat, rinichi, carne, pește
B8 (biotină, vitamina H)	Aceasta vitamină este importantă deoarece ajută la: metabolismul grăsimilor, proteinelor, carbohidraţilor, calmează durerile musculare	Oboseală, lipsă de apetit, greață, oboseală musculară, piele grasă, căderea părului, insomnie, depresie, tulburări neurologice	Drojdie uscată, fructe, orez integral, roşii, spanac, păducel, păpădie, nuci, ciuperci, porumb, morcovi, conopidă, pâine integrală,  ciocolată, dar şi în alimente de origine animală (lapte, ouă, carne de pasăre)
B9 (acid folic)	Are rol important în tratarea anemiilor, în producerea globulelor roşii şi în formarea hemoglobinei	Oboseală, tulburări de memorie, insomnie, depresie, confuzie mintală, cicatrizare întârziată, tulburări neurologice	Fructe: Alune, portocale, banane; Zarzavaturi cu frunze: spanac, creson, salată, asparagus, ridichi, legume proaspete sau seci, precum fasolea, mazărea, lintea, broccoli, cereale sau produse din cereale (pâine integrală, făină, cereale de mic dejun), drojdie, semințele de floarea soarelui; germeni de grâu.  Produse de origine animală: (gălbenușul ouălor, rinichi, ficat, brânză, lapte)
B12  (ciano-cobalamina)	Este indispensabilă în funcţionarea celulei nervoase, în hematopoeză, în metabolismul intermediar, în sinteza moleculei de ADN, iar dacă nu avem suficient B12 nu se reînnoiesc bine celulele. În special sistemul nervos are nevoie de B12, întrucât are rol în fabricarea sângelui şi e implicat în protecţia cardiovasculară şi osoasă. Dacă ai apucat să faci deficit de vitamina B12 şi aceasta ţi-a afectat sistemul nervos central şi periferic şi nu ai intervenit în maximum o lună pentru a creşte nivelul de B12 prin suplimente, există riscul de a rămâne cu leziuni pentru totdeauna. Se foloseşte, de asemenea, în combinaţie cu alte vitamine în cu de tulburiri premenstruale şi depresii asociate.	Dacă nu este destulă B12, creşte nivelul de homocisteină, care e un factor de risc cardiovascular major! Insuficienţa vitaminei B12 poate conduce la anemie și tulburări neuropatologice (disfuncţie a nervilor care poate duce amorţeală şi slăbiciune)	Carne şi în produsele animale (ficat, rinichi, stridii, pește, ouă); este foarte rară în cazul plantelor, de aceea se bucură de o atenţie deosebită din partea vegetarienilor
C (acid ascorbic)	A fost descoperită în anul 1928 de care un om de știință din Budapesta pe nume Albert Sum-Gyorgyi. În anul 1937, acesta a primit premiul Nobel pentru Medicină, ca recunoaștere a descoperirilor sale referitoare la procesele de oxidare biologică și îndeosebi la vitamina C. Importanța şi valoarea vitaminei C ca superremediu medicinal şi ca potențator al altor componente a fost scoasă în evidenţă de Linus Pauling, căruia i-au fost decernate două premii Nobel (pentru chimie în anul 1954 şi pentru pace în anul 1962). În zilele noastre este în mod obişnuit folosită pentru prevenirea răcelii şi a gripei. Este esenţială și în formarea colagenului. Aportul normal de vitamina C fortifică gingiile şi normalizează activitatea glandelor suprarenale. În acelaşi timp combate infecţiile prin stimularea sistemului imunitar, este stabilizator al membranei celulare, are rol important în metabolismul intermediar şi în procesul de cicatrizare. Vitamina C este cunoscută şi apreciată în primul rând pentru rolul ei de antioxidant pentru organismul uman. Dacă se ia mai multă vitamina C decât doza zilnică recomandata pot apărea tulburări la nivelul stomacului. Din păcate, se distruge la temperaturi de 40 de grade.	Lipsa vitaminei C provoacă celulită, căderea dinţilor, hemoragii diverse, insuficienta glandelor suprarenale, reumatism, slăbiciune musculară, scorbut, oboseală, somnolență, lipsă de apetit, rezistență scăzută la infecții, sufocare rapidă la efort	Fructe şi legume proaspete
D (calciferol)	Apără organismul împotriva organismelor microbiene. Ajută creierul să funcționeze optim. Reglementează concentrația de calciu și fosfat în sânge, promovând mineralizarea sănătoasă, creșterea și remodelarea osoasă și prevenind tetania hipocalcemică. Poate preveni şi trata cancerul, scade posibilitatea apariţiei diabetului de tip 2 cu 25%. Ne protejează de gripă şi infecţii respiratorii, menţine dantura sănătoasă şi oasele puternice. Împreună cu calciul, ajută la protejarea oamenilor în vârstă care au osteoporoză. Vitamina D modulează de asemenea funcțiile neuromusculare, reduce inflamațiile și influențează acțiunea a mai multor gene care reglementează proliferarea, diferențierea și apoptoza celulelor. Mai rar, dar excesul de vitamina D creşte riscul de cancer pancreatic, mai ales dacă se împleteşte cu obezitate şi regim dezechilibrat de viaţă.	Insuficiența de vitamina D poate duce la oase subțiri, fragile sau deformate. Copii: rahitism. Persoane în vârstă: osteoporoză, demineralizare osoasă	Spanac, salată verde, ulei de soia, ulei de măsline, germeni de grâu, zbârciog, nuci, mere, cereale, lactate, ton, somon, macrou, sardine, gălbenuş de ou, ficat de vită. Expunerea la soare este un mod foarte sănătos mod de asigurare a necesarului de vitamina D.
E (tocoferol)	Împreună cu vitamina C este stabilizator al membranei celulare şi ajută la combaterea şi la vindecarea infecţiilor. Ajută creierul să funcționeze optim. De asemenea, acţionează ca antioxidant, protejând acizii graşi nesaturaţi. Când este prezentă în alimentaţie, ajută la combaterea infecţiilor şi a bolilor respiratorii. Ajută creierul să primească oxigenul necesar	Insuficienţa vitaminei E provoacă anumite eczeme, deficiența glandelor sexuale, impotenţă şi sterilitate, oboseală musculară, riscuri de accidente cardiovasculare, îmbătrânire cutanată	Uleiuri vegetale, sparanghel, morcovi, germenii de toate felurile, în tărâţele de grâu, în avocado, ciocolată neagră, în cerealele integrale, în gălbenuşul de ou, nuci, arahide, alune, migdale, ficat. Atenţie însă, în germeni există factor de creştere puternic, nu este recomandat persoanelor trecute de 50 ani şi  sub nici o formă persoanelor bolnave de cancer.
K	Este de fapt un grup de vitamine, din care cele mai răspândite sunt K1 și K2. Are un rol principal în coagularea sângelui, prevenind astfel apariţia hemoragiilor. Fiindcă vitamina K are principalul rol în coagularea sângelui.  Are și rolul de încetinire a ritmului de creștere a tumorilor canceroase. Se absoarbe cel mai bine în combinație cu grăsimile, de exemplu puțin ulei de măsline turnat peste o salată de legume cu frunze verzi	Lipsa acesteia din organism ar putea duce la sângerări, chiar şi hemoragii. În cazul femeilor, lipsa acestei vitamina poate genera o menstruaţie mai abundentă.	K1 se găsește în legumele cu frunze verzi (varză, salată, broccoli, spanac, andive, …), iar K2 în alimentele fermentate (murături, iaurt), ficat, carne, ouă. Este produsă şi de bacteriile intestinale

Rația zilnică recomandată pentru principalele vitamine(mg)

	Femei	Bărbați
A	600	700
B1	0,5	1
B2	1,1	1,3
B3	12,8	16,8
B6	1,2	1,4
B12	1,5	1,5
B9	200	200
C	40	40
D	10	10
E	5	7

Mineralele

Corpul uman are nevoie de aproximativ douăzeci de săruri minerale, toate derivate din alimentaţie. Toate sunt esențiale, iar lipsa uneia dintre ele - chiar şi a celor în cantități minuscule - poate face diferența între sănătate şi boală.
Mineralele sunt indispensabile pentru trei funcţii principale:

a) Constituenţi ai oaselor (în special calciu, fosfor şi magneziu);

b) Constituenţi ai celulelor organismului (în special fier, fosfor, sulf, potasiu);

c) Săruri solubile care susţin echilibrul şi stabilitatea esenţială pentru viaţă în cazul fluidelor din corp (mai ales sodiu, clor, calciu şi potasiu).

Mineralele sunt absolut necesare bunei funcţionări a organismului omenesc şi par să acţionoze prin simpla lor prezenţă, nu prin cantitate. S-au dovedit indispensabile echilibrului fiziologic, de aceea orice carenţă se soldează cu manifestări patologice mai mult sau mai puţin serioase. Un complex de minerale este mai eficient combinat cu aminoacizi. Dacă dieta este echilibrată, iar principalele grupe alimentare variază, este puțin probabil să ai nevoie de pilule minerale. doar dacă nu suferi de vreo problemă de sănătate particulară. Dar există anumite situații când suplimentele sunt indicate, aşadar în cea mai bună combinaţie în ceea ce priveşte raportul preț/calitate, seleniu împreună cu vitaminele A, C şi E; calciu cu magneziu, bor şi vitamina D; zinc cu vitamina C; fier ca aminoacid chelat.
Nivelul înalt de colesterol a fost asociat deficienţelor de cupru, mangan, vanadiu şi crom. Tensiunea arterială poate fi crescută datorită deficienţei de magneziu, de potasiu sau calciu. Cromul, zincul şi manganul sunt necesare pentru metabolismul glucozei. Riscul de cancer e mai mare dacă lipseşte necesarul de seleniu şi de zinc, iar osteoporoza se instalează când aportul de calciu este insuficient.

	Descriere	Unde poate în găsit în mod natural
Calciul	Este cel mai abundent mineral din organism şi materialul principal al oaselor şi al dinţilor. Calciul reglează fluidele din organism şi susţine comunicarea cu sistemul nervos, permiţând răspunsul optim al muşchilor la stimularea nervoasă. Ajută creierul să funcționeze optim. Ajută la transferul de substanțe nutritive prin pereții membranei celulare. Joacă, de asemenea, un rol cheie în coagularea sângelui (când exista o tăietură sau o rănire). Deficienţa de calciu produce rahitism şi întârzie creşterea şi dezvoltarea în copilărie. În ziua de astăzi majoritatea persoanelor se confrunta cu lipsa calciului în organism, în primul rând datorită alimentaţiei deficitare în acest macroelement.  Tranchilizant natural. Calciul atenuează încordarea, iritabilitatea și susține relaxarea. Calciul ajută la formarea şi întărirea oaselor şi danturii, fiind foarte important în reglarea ritmului cardiac. Este de maximă  importanță în timpul sancinii, alăptării, în perioada copilăriei și adolescenței, și totodată factor protector împotriva osteoporozei la bătrânețe. El împiedică proliferarea celulelor predispuse la cancerizare. Studiile au mai arătat că persoanele cu un regim alimentar extrem de sărac în calciu, prezintă un risc de cancer de colon de trei ori mai mare decât cele care iau mult calciu.	Atât în produse de origine vegetală (napi, broccoli, soia, legume verzi), cât şi animală (peşte, gălbenuş de ou, brânză, brânză de burduf, lactate).
Clorul	Este foarte important pentru organismul nostru, deoarece asigura echilibrul acid-bază a sângelui, şi contribuie la formarea acidului clorhidric în stomac. Împreună cu potasiul poate fi supranumit reglatorul corpulul. Clorura de sodiu - esenţială pentru a asigura un mediu alcalin necesar funcţionării enzimelor digestive şi în schimbul normal apă - săruri (este dificil de păstrat un echilibru normal al apei în organism).	Coacăze, căpşuni, pătrunjel, morcovi, fragi, măceşe, banane, alune, zmeura, nuci, agrişe, varza, vinete, tomate, salată verde, spanac, andive, ridichi, cartofi, pătrunjel, napi, gulii, morcovi, leguminoase uscate, ciuperci
Cromul	Este un mineral important în sinteza colesterolului. Înlesneşte activitatea enzimelor şi reduce acizii graşi, facilitând reglarea procentului de zahăr din sânge, metabolismul glucozei şi bună funţionare a sistemului circulator. De asemenea acest mineral ajuta în procesul de creştere. Unele plante medicinale au în compoziţia lor şi crom: coada şoricelului, lemnul dulce, trifoiul.	Varză, ulei de porumb, moluşte, crustacee, cereale, germeni de grâu, carne.
Cuprul	Un alt oligoelement esențial, în starea să naturală, el face parte integrantă din complexul vitaminei C. Element esențial în crearea de noi celule roșii din sânge. În corpul uman, cuprul joacă un rol decisiv asupra stării de sănătate a sângelui și a sistemului imunitar. Are rol în metabolismul celular și în formarea sângelui.	Cacao si în diferite plante
Fierul	Alt element esențial în crearea de noi celule roșii din sânge. Componentă esenţială a hemoglobinei, conduce oxigenul până la globulele roşii, favorizează rezistența la infecții. Este un mineral foarte important de care organismul nostru are nevoie, întrucât face parte integrantă din proteina din sânge numită hemoglobină, care transportă oxigenul. Deficitul acesteia produce anemie.	Carne de porc, pește, carne de pui, linte, fasole, pătrunjel, pâine din făină integrală, Urtica urens (urzica)
Fosforul	Ajută la creşterea oaselor şi a dinţilor	Lapte, carne, soia și toate alimentele care conțin proteine
Iodul	Esenţial pentru cea a glandei tiroide. Este concentrat în partea dreaptă şi respectiv stânga a receptorilor celulari, fiind considerate absolut esenţial pentru sănătatea umană. Lipsa iodului provoacă mari deficienţe în corp. Kilogramele în plus şi guşa sunt cele mai mici probleme. Cele mai de temut sunt bolile autoimune ale glandei tiroide, asociate cu creşterea riscului de cancer. În sine, iodul este un gaz otrăvitor, la fel ca şi ceilalţi halogeni: clorul, fluorul şi bromul. Totuşi, la fel ca în cazul clorului, sărurile şi ionii săi negativi sunt solubile în apă, forma în care reprezintă oligoelemente esenţiale pentru multe forme de viaţă. Marea majoritate a plantelor nu au nevoie de iod, dar oamenii folosesc acest oligoelement pentru producerea hormonului tiroidian care reglează metabolismul corpului şi stabileşte rata metabolică de bază. Iodul este absorbit uşor din stomac în sânge. Aproximativ 30% din el ajunge la glanda tiroidă, în funcţie de necesităţile acesteia. Surplusul este eliminat rapid. Celelalte 70 de procente sunt folosite de sistemul imunitar. Şi de această dată, surplusul este filtrat de rinichi şi eliminat prin urină. Corpul uman nu stochează iodul (aşa cum se întâmplă cu fierul, de pildă). De aceea, noi trebuie să obţinem în mod regulat acest oligoelement din dieta noastră.	Fructe de mare, pește, alge marine, crustacee, produse lactate și ouă atâta vreme cât animalele au primit suficient iod și plantele cultivate pe soluri bogate în iod. Sarea iodată este fortificată cu iod sub formă de iodură de sodiu
Magneziul	Joacă un rol vital în metabolismul organismului, sprijină funcţionarea sistemului muscular şi nervos. Ajută creierul să funcționeze optim. Lipsa sa conduce la convulsii şi chiar la moarte. Este un mineral alcalin fără de care organismul uman nu poate trăi. El stimulează inima, puterea cerebrală şi mişcările peristaltice ale intestinelor, reduce crampele menstruale, relaxează musculatura, amplifică flexibilitatea, întăreşte oasele şi sporeşte alcalinitatea organismului. Atunci când corpul dispune de o cantitate suficientă de magneziu, venele şi arterele se relaxează, opunând o rezistenţă mai mică, fapt care îmbunătățește circulaţia sângelui, şi implicit transportul oxigenului şi a substanţelor nutritive prin organism. Studiile ştiinţifice au arătat că deficitul de magneziu este asociat cu problemele cardiace şi că după un atac de cord, lipsa magneziului promovează alte leziuni cardiace datorită atacurilor radicalilor liberi. Un deficit de magneziu favorizează și hiperglicemia. Magneziul ca şi calciul şi fosforul pe lângă alte roluri, ajută şi la formarea oaselor. Magneziul ajuta şi în sinteza proteinelor, reglând ritmul cardiac, şi ajutând în construcţia musculară şi funcţionarea normală a nervilor.	Oleaginoase (măsline, nuci, arahide, alune), banane, castane, varza, leguminoase uscate, legumele verzi, fulgi de ovăz, citrice, migdale, smochine, porumb, mere; produse de origine animală (rinchi, gălbenuş de ou, ficat)
Manganul	Un alt oligoelement esenţial, care asistă fierul în oxigenarea sângelui şi în formarea hemoglobinei, ajută la echilibrarea nivelului glucozei în organism, a colesterolului şi grăsimilor şi la buna funcţionare a activităţii hormonale, la întărirea oaselor, sănătatea creierului şi aprovizionarea organismului cu energie. La fel ca şi în cazul magneziului, carența sa este uşor de remarcat, deoarece întârzie creşterea şi produce sterilitate şi tulburări nervoase. Tranchilizant natural. Manganul se regăseşte în activitatea aminoacizilor şi este implicat în procesul de extragere a energiei din hrană.	Seminţe, nuci, banane, ananas, frunze de ceai, mazăre, cereale, sfeclă, nuci, ghimbir; În mod curios, lacrimile umane conţin o mare concentraţie de mangan
Potasiul	Domeniul său de acţiune se afla în celulele muschilor si în plasma (fluid component al sângelui); sprijină actiunea mușchilor si retenţia apei. Potasiul este extrem de important în creştere fiind recomandat şi pentru transmiterea impulsurilor nervoase. Vasodilatator, reduce tensiunea arterială, mărind astfel fluxul  sanguin în diferite părți ale corpului.	Toate fructele și legumele, dar în densitate mai mare în: anghinare, ananas, cartofi-dulci, fructe oleaginoase, prune uscate, banane, kaki, pătrunjel, andive, caise, castraveți,  roșii, sfeclă roșie, spanac, varza albă, broccoli, ciuperci, hrean, fulgi de ovăz, leguminoase uscate (fasole, mazăre, linte), dar şi în produse de origine animală: icre, cărnuri.
Seleniul	Este un component de bază al enzimelor care protejează de distrugerile radicalilor liberi. Ne protejează şi de acţiunea toxică a unor metale - plumb, arseniu, mercur. O cantitate infimă, chiar a milioana parte dintr-un gram poate face minuni. Persoanele cu deficite de seleniu sunt predispuse la a face mai des afecţiuni virale, cataractă, cancer, etc.	Algele marine, grâu, orz, ovăz, secară, nuci, migdale, usturoi, ceapă, gălbenuş de ou, ciuperci, varză, fasole, ţelină, usturoi, drojdia de bere, carnea slabă de vită, rinichi, ouă.
Sodiul	Este parte activă în absorbția intestinală a glucozei, un consum excesiv de sare putând contribui la creșterea glicemiei cu implicații asupra creșterii în greutate.
Staniul	Este concentrat în partea dreaptă şi respectiv stânga a receptorilor celulari, fiind considerate absolut esenţial pentru sănătatea umană. Staniul este asociat cu iodul la fel cum calciul este asociat cu magneziul. Staniul este esenţial pentru starea de sănătate a glandelor suprarenale.	Cea mai bună sursă este fructul schizandra (o superplantă chineză).
Zincul	Este mineralul cel mai deficitar în organismul uman la ora actuală. În organism zincul este concentrat în spermă, dar are tendinţa să se piardă rapid dacă bărbatul respectiv duce o viaţă sexuală prea intensă. Este un mineral ce ajută şi este util în dezvoltarea normală, sinteza proteinelor şi formarea insulinei. Stimulează sistemul imuuitar şi activitatea proteinelor în procesul de cicatrizare. Lipsa zincului produce anemie. Susține o activitate mentală alertă și buna funcționare a creierului. Deficiența de zinc poate fi un factor declanșator în foamea nervoasă,  schizofrenia, depresia, anxietatea. hiperactivitatea la copii, sindromul premenstrual şi depresia postnatală.Nu trebuie să se exagereze cu administrarea zincului, deoarece poate fi periculos, perturbând absorbţia cuprului. Se recomandă a se încerca echilibrarea relaţiei cupru-zinc. Timusul poate fi întinerit datorită zincului.	Fasole, seminţe de floarea soarelui, ridichii, ciuperci, varza, seminţe de dovleac, germeni de cereale, nuci, lactate, carne, peşte, ouă, stridii (o singură stridie furnizează 15 mg de zinc)

Rația zilnică recomandată pentru principalele minerale(mg)

	Femei	Bărbați
Calciu	700	700
Clor	2,5	2,5
Cupru	1,2	1,2
Fier	14,8	8,7
Fosfor	540	540
Iod	0,140	0,140
Magneziu	270	300
Potasiu	3,5	3,5
Sodiu	4	4
Seleniu	0,060	0,075
Zinc	7	9,5

Enzimele

Enzimele sunt catalizatorii de bază în toate reacţiile chimice.
Enzimele digestive şi metabolice, cele două mari categorii importante, sunt implicate în digerarea şi absorbirea alimentelor pe care le consumăm şi transformarea hranei în energie. De fapt în corp sunt aproape 5000 de enzime identificate.
De la alimentație și de la digestie pleacă foarte multe boli din organismul nostru. Digestia bună nu poate fi făcută decât cu enzimele pe care le avem inițial în organism. Mâncarea fără enzime nu e mâncare. Pentru a digera alimente, organismul nostru secretă enzime, de care are nevoie pentru a digera mâncarea.
De unde procurăm enzimele? În nici un caz din mâncarea gătită. Pentru că enzimele nu sunt rezistente la căldură aşa că, dacă în timpul procesului de producţie ridici temperatura peste 45-48 de grade, funcţia lor este redusă la zero. În produsul respectiv nu rămân decât nişte enzime nefuncţionale.

Exemple

1. Orzul crud este un adevărat panaceu de sănătate, la fel și grâul crud. Aceste plante conțin toate enzimele de care are nevoie organismul nostru. 
2. Enzimele unui pui de găină care are 38-40 de zile sunt identice cu cele ale organismului uman. Aceste enzime se află în stomacul găinii (pipote), mai exact în pieliță. 
3. Enzimele vegetale sunt identice cu ale organismului uman. De aici a apărut o știință nouă, gemoterapia, care este la limita dintre homeopatie și fitoterapie. Această știință demonstrează că un produs gemoderivat are efecte de vindecare a cel puțin 40 de boli. La o temperatură mai mare de 40 grade, acestea sunt distruse. 

Proteazom

Toate enzimele sunt importante, dar această enzimă puteri uriaşe, a cărei principală preocupare este aceea de a repara proteinele defecte. În anul 2004 a fost descoperită de către trei oameni de ştiinţă care au luat premiul Nobel pentru chimie. Proteazomul nu lasă să putrezească proteinele defecte, se ocupă de detoxifierea intracelulară permanentă, atunci când se acumulează foarte multe proteine defecte în creier apare scleroza laterală amiotrofică ce împiedică nervii motori să mişte muşchii mâinilor, picioarelor, gâtului, limbii. Când această enzimă îşi face treaba bine sunt ameliorate bolile creierului şi ale nervilor.

Coenzima Q10

Cam după anii 90 au început cercetătorii să afle mai multe şi să se declare impresionaţi, şi cam prin anii 60 a fost descoperită de către doi cercetători care şi-au dat seama de importanţă să crucială în producerea de energie. Această enzimă întăreşte sistemul imunitar, măreşte puterea inimii fără să fie nevoie de exerciţii fizice şi o protejează împotriva atacului de cord, scade tensiunea arterială, reduce greutatea în mod natural, măreşte durata de viaţă.
Rolul acestei substanţe în biochimia umană este atât de important încât dacă nivelul ei scade sub 25% apar bolile cum ar fi hipertensiunea, atacuri de cord, deficienţe ale sistemului imunitar, cancer etc. dacă nivelul lui Q10 scade sub 75% se produce moartea! Deci chiar este substanţa care poate fi echivalată cu viaţa. Coenzima Q10 mai este cunoscută şi denumirea de ubichinonă, denumirea din latină. În termeni chimici absoluţi ea este chinon şi în natură se găsesc mulţi, dintre care cel mai important este vitamina K, un agent antihemoragic care se găseşte în anumite plante verzi.
Q10 este vitală pentru crearea energiei, ea asigură formarea energiei în mitocondrie, pentru că în organism producerea de energie este rezultatul unor procese biochimice inimaginabil de complicate, pentru care este necesar un lanţ de reacţii chimice. De exemplu, dacă se administrează coenzima Q10 pacienţilor bolnavi de inimă care deja se află sub tratament medicamentos, se va simţi nevoia ajustării dozelor de medicamente şi se vor obţine aceleaşi rezultate terapeutice. Când Q10 şi medicamentele au fost folosite în tandem, efectele secundare au fost reduse sau nu s-au mai manifestat deloc. În cazul hipertensiunii, după doar două luni de terapie cu Q10, scade presiunea sângelui, atât media sistolică cât şi cea diastolică.
Coenzima Q10 are rolul de a conduce activitatea cerebrală, activitatea cardiacă, hepatică, renală, locomotorie. Această enzimă se află absolult în toate cele 16-17 triliarde de celule din organismul omului. S-a dovedit clar că în sângele uman, coenzima Q10 trebuie să fie în concentrație de 0,018 micrograme/mililitru. Dacă la un moment dat este 80% încep bolile. Când ajunge la 60% încep bolile cronice, la 40% încep bolile ireversibile, iar la 25% intervine moartea.

Cercetătorii au descoperit că aceasta poate fi de ajutor în lupta contra cancerului, deoarece previne efectele secundare toxice ale celor medicamente anticancer. Ele pot fi demonstrate fără probleme în doze mici, dar când sunt mărite creşte şi gradul de toxicitate, ceea ce duce la moartea celulelor sănătoase. Dozele trebuie gândite cu mare atenţie. Câteva grame prea puţin şi medicamententul nu va avea efect, câteva grame prea mult va omorî şi celule sănătoase. Cu aceeaşi problemă se confruntă şi radiologul care atacă ţesutul cu radiaţii. Una dintre cele mai importante clase de agenţi chimioterapeutici sunt antraciclinele şi lor li se datorează faptul că pacienţi care ar fi putut muri, trăiesc şi astăzi! Dar s-a constatat că în urma tratamentului pe termen lung cu antracicline, la unii bolnavi de cancer apar efecte secundare toxice, în timp ce chimioterapiile puternice au efecte dilatatorii asupra celulelor muşchiului inimii. În urma cercetărilor în care s-au administrat pacienţilor antracicline însoţite de Q10, s-a constatat că au putut tolera doze foarte mari de medicament cu schimbări puţine sau deloc în funcţionarea inimii. Studiile au arătat că obezii pot de din greutate dacă adaugă Q10 la dietă mai ales că s-a constatat că obezii au deficit de Q10.
O găsim în primul rând în alimente. Vita este sursa primară de Q10, şi se regăseşte mai ales în muşchi, lapte, inimă şi ficat. Muşchiul de pui, de oaie şi de miel conţin de asemenea Q10. La fel şi ouăle, codul sau creveţii. În plante o găsim mai ales în spanac, în alfalfa, în cartofi, soia, grâu, seminţe de floarea soarelui, orez negru, orz, hrişcă, ovăz, mei. Uleiul de peşte are un conţinut extrem de mare de Q10, la fel ca şi scrumbiile şi sardinele. În al doilea rând în suplimente. Coenzima Q10 exista şi în frunză de tutun şi protejează fumătorul, de aceea fumătorii pasivi sunt mai expuşi.